Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

CUG-ul, la Paşcani? Dezvăluiri absolut surprinzătoare despre istoria recentă a oraşului Iaşi

GALERIE
ion iliescu la iasi
  • ion iliescu la iasi
- +

Dezvăluiri surpriză făcute de fostul preşedinte Iliescu despre judeţul nostru, la 40 de ani de la numirea lui aici ca prim-secretar. Reporterii „Ziarului de Iaşi“ au avut răbdarea de a citi pe îndelete cartea de 450 de pagini „Destinul unui om de stânga. Amintiri“, publicată recent de Ion Iliescu, iar câteva zeci de pagini ne-au trezit un interes aparte: fostul lider comunist vorbeşte exclusiv despre perioada ieşeană. Cum a „deturnat“ el marele proiect industrial al construirii CUG-ului, pe care dictatorul îl stabilise la Paşcani? Cum i-a păcălit pe cerberii arhitecţi ai lui Ceauşescu pentru a construi Pasajul Piaţa Unirii? În ce locuri neaşteptate a fost cazat? Cum a implementat la Iaşi, în premieră în ţările comuniste, colectarea selectivă a gunoiului, la care însă a renunţat pentru că ieşenii furau pungile de plastic? Despre cutremurul din '77, Iliescu spune că ar fi fost „o şansă“ pentru modernizarea oraşului.Tot această calamitate a făcut posibilă construirea unor bulevarde precum Independenţei sau Păcurari. Ce ieşeni sunt lăudaţi în cartea fostului şef de stat?

Amintirile pe care fostul pre­şedinte Ion Iliescu le are din cei 5 ani în care a avut Iaşul la picioare încă mai provoacă surprindere multor ieşeni, la 40 de ani de atunci. „Exilat“ de dictator în provincie, ca mai toţi nomenclaturiştii de frunte din acele vremuri, de teama posibilei ridicări a unor pretendenţi serioşi în fruntea Partidului, Ion Iliescu ajungea astfel şef peste judeţul Iaşi în 1974. Cinci ani va sta în fruntea Comitetului Judeţean PCR din Iaşi, unde a pus umărul la realizarea mai multor edificii de anvergură, unele care stau în picioare şi astăzi.

Pentru unele din ele a trebuit să îl fenteze chiar şi pe Ceauşescu. Şi nu doar o dată. Mai întâi a deturnat, contra voinţei dictatorului, amplasarea Centrului de Utilaj Greu (CUG) de la Paşcani spre Iaşi, stârnind nemulţumirea păşcănenilor. „Eu m-am opus, deoarece ar fi fost greu pentru un oraş mai mic să susţină o asemenea investiţie, iar pentru circa douăzeci de ani localitatea s-ar fi transformat în şantier. La înce­put, păşcănenii, dornici de dezvol­tare industrială, nu m-au înţeles. De aceea, am organizat o întâl­nire cetăţenească, în care le-am explicat raţiunea poziţiei mele, promiţându-le că vom promova în schimb alte investiţii“, povesteşte Iliescu în carte.

Mai apoi, împreună cu primarul de atunci al mu­nicipiului Iaşi, Ion Manciuc, fostul prim-secretar va fenta ordinele lui Ceauşescu şi va construi pasajul subteran din Piaţa Unirii, într-o vreme când aprobarea acestor lucrări depindea exclusiv de voinţa fostului „Geniu al Carpaţilor“, fiind necesare aprobări speciale de la el. Iliescu evocă aceste amintiri, dar şi multe altele, despre Iaşi, în 27 de pagini din ultimul său vo­lum: „Destinul unui om de stânga. Amintiri“, apărut recent la Editura „Litera“.

Amintiri cu Iaşul din 1948

Prima intersectare a lui Iliescu cu Iaşul s-a produs în anul 1948, îşi aminteşte acesta, pe când era angrenat în Uniunea Asociaţiilor de Elevi din România, una din organizaţiile de masă care gravitau pe atunci în jurul organizaţiilor co­muniste. Fostul şef de stat relatează că imaginea oraşului Iaşi purta încă urmele războiului, dar şi ale secetei din anii 1946-1947. „Am vizitat apoi de nenumărate ori oraşul. Însă, desigur, cele mai puternice amintiri sunt legate de activitatea mea de la Iaşi din perioada 1974-1979. A fost o perioadă bogată de viaţă, de experienţă, de activităţi diverse şi de contacte umane de care îmi amintesc cu plăcere“.

În primele luni la Iaşi, Iliescu a locuit la casa de oaspeţi Bucium, pe ur­mă, în decembrie 1974, mutân­du-se în locuinţa eliberată de fa­milia Potop. „În anii cât am lucrat la Iaşi, mi-am propus să acord o atenţie deosebită instituţiilor de cultură şi mediului universitar, ţinând seama de importanţa lor în viaţa urbei, cât şi în viaţa de zi cu zi. Mi-au rămas în memorie - şi le repetam cu fiecare ocazie potrivită - cuvintele lui Mihail Kogăl­ni­ceanu în legătură cu efectele Unirii Principatelor asupra Mol­dovei şi mai ales asupra capitalei sale, Iaşi. El spunea că Moldova şi Iaşiul, prin actul Unirii, acceptau în mod conştient un sacrificiu. Înţelegând că, odată cu de­pla­sarea centrului politic al ţării spre Bucureşti, aceasta avea să antreneze şi alte componente ale dezvoltării economico-sociale, el sublinia necesitatea ca Iaşiul să-şi păstreze rolul şi atributele de «capitală cultural㻓, povesteşte Iliescu.

Inundaţiile din '75: puhoaie de 3 m adâncime pe drumul naţional

Inundaţiile din vara anului 1975, care au devastat judeţul Iaşi şi aproape toată România, ocupă un loc semnificativ în amintirile fostului demnitar PCR. Iliescu scrie că dezastrul a început la Târgu Fru­mos, pe data de 8 iunie a acelui an, sâmbăta seara. Abia ajuns acasă, Iliescu primea atunci un telefon că oraşul este inundat. O ploaie de mare intensitate ridicase cotele apelor râului Bahluieţ cu trei metri peste nivelul şoselei naţionale care traversează oraşul, în zona pieţei agroalimentare, relatează Iliescu în volum. Până şi primarul de atunci al localităţii fusese surprins de vi­i­tură.

„Primarul, Florin Chiriac, se afla în zonă, la un depozit de legume-fructe. Când am ajuns noi, se urcase în podul depozitului. Am trimis un tractor să-l scoată de acolo. De cealaltă parte a şoselei, dinspre Roman, tocmai se apropiase un autocar, cu echi­pa Steaua Bucureşti, care avea pro­gramat a doua zi un meci la Iaşi, cu Politehnica. Au fost ne­voiţi să aştepte până dimineaţa, când s-au retras apele“.

În acea furtunoasă noapte de iunie, conducerea judeţului, în frunte cu Iliescu, a evacuat sute de oameni ale căror case au căzut pradă inundaţiilor. Apoi, probleme au fost şi în Podu Iloaiei, viitura, cu un debit de circa 300 de metri cubi pe secundă, punând în pericol barajul de pământ din zonă.

Chiar şi în mu­nicipiul Iaşi, din cauza revărsării apelor, platforma industrială a fost inundată - povesteşte Iliescu - care însă spune că de-a lungul cursului Jijiei şi al Prutului situaţia era fără precedent. În comuna Gorban, si­tuată după confluenţa celor două râuri, din cele 3.000 de hectare ale CAP-ului, doar circa 100 au rămas neinundate. „În amonte, unde s-au acumulat cantităţi mari de apă, s-a format un lac de mari di­mensiuni, a cărui lăţime atingea, pe alocuri, vreo 10 km, între dea­lu­rile de pe teritoriul nostru şi cele din Basarabia“.

În acelaşi an, la sfârşit de iulie, început de august, Nicolae Ceauşescu a efectuat mai multe vizite în judeţele calamitate, între care şi Iaşi. După o escală la Vaslui, Iliescu împreună cu Ceau­şescu au plecat într-un elicopter către Iaşi, mergând de-a lungul Pru­tului, la propunerea primului. Lacul format de inundaţii din dreptul comunei Gorban l-a uluit pe Cea­uşescu, mărturiseşte fostul prim-secretar de Iaşi. La două luni de la începutul viiturilor, apele încă acopereau lunca comună a Prutului şi Jijiei.

Cutremurul, „o şansă“

Un alt moment antologic pentru fostul şef de stat la Iaşi a fost cutremurul din 1977, atunci când cartiere întregi au fost deteriorate grav, iar şase persoane şi-au pierdut viaţa. Totuşi, Iliescu crede că seismul a însemnat şi şansă pentru mo­der­nizarea municipiului.

„Privind retrospectiv, putem spune că seismul a avut şi efectele sale pozitive, impunând o acţiune amplă de demolare a unor clădiri vechi, cu structuri slabe şi, uneori, insalubre şi înlesnind promovarea unor lucrări fundamentale de sistematizare a oraşului, de deschidere a unor artere de circulaţie“. Între altele, acesta face referire la bulevardul Independenţei şi calea Pă­curari, amintind însă şi de pro­iectarea unor cariere noi de lo­cuinţe, precum Alexandru cel Bun, zona Frumoasa, extinderea spre CUG, Holboca şi Dancu. „A fost o perioadă de activitate intensă, în care lucrătorii Institutului Jude­ţean de Proiectări, constructori şi arhitecţi, s-au antrenat cu entuziasm şi cu dăruire în efortul de reconstrucţie“, punctează autorul, care laudă şi contribuţia Întreprinderii de Materiale de Cons­trucţii, condusă de inginerul Emil Alexandrescu, unde se produceau panouri mari de prefabricate.

La nivelul anilor 1978-1979, beneficiind de fonduri suplimentare pentru reconstrucţie, se construiau în judeţ anual peste 10.000 de apartamente, cele mai multe în munici­piul Iaşi. Tot atunci, începea să prin­dă contur toată infrastructura industrială a judeţului. Pe lângă vechile întreprinderi ale Iaşului, Nicolina şi Ţesătura, se ridicau mari unităţi precum uzina de ţevi sudate Metalurgica, Combinatul de Fibre Sintetice, Fabrica de mătase sintetică „Victoria“, Întreprinderea de Mase Plastice, Întreprinderea electronică „Tehnoton“, Fabrica de Confecţii şi multe altele. Nu în ultimul rând, Iliescu îşi aminteşte şi de construcţia Combinatului de Utilaj Greu, apărut tot în anii când era şef la Iaşi, precum şi de hatârul lui Ceauşescu de a fi amplasat în Paşcani.

Iliescu şi cultura

Tot din anii petrecuţi la Iaşi, Iliescu îşi aminteşte cu plăcere de relaţiile de colaborare cu lumea universitară, vorbind despre academicianul Cristofor Simionescu, rec­torul Politehnicii, cel al Univer­sităţii, profesorul Mihai Todosia, respectiv profesorul Costache La­zăr, pe atunci rectorul Institutului Agronomic. Nici Iaşul cultural nu i-a fost străin fostului prim-secretar. Acesta povesteşte că avea în­tâlniri şi dialoguri permanente cu intelectualii oraşului şi directorii instituţiilor de profil.

Mircea Radu Iacoban, pe atunci în fruntea fi­lialei Uniunii Scriitorilor, Ion Ar­hip, directorul Palatului Culturii, şi mulţi intelectuali de frunte sunt amintiţi în acest subcapitol distinct. Deşi public s-a declarat de nenumărate ori „liber cugetător“, Iliescu spune că a avut relaţii foarte bune la Iaşi cu reprezentanţii Bi­sericii, atât ai celei Ortodoxe, cât şi ai cei Catolice.

În 1977, Iaşul a fost chiar gazda reuniunii Consiliului European al Bisericilor, eveniment care a adus împreună delegaţi şi prelaţi ai tuturor cultelor din Europa. Tot în acel an, îşi aminteşte Iliescu, a devenit mitropolit al Moldovei IPS Teoctist, cu care a stabilit o comunicare foarte apro­piată, ce a continuat şi după 1989, când acesta a fost ales patriarh.

„Sărbătoarea Sfintei Parascheva era marcată, în fiecare an, printr-o prezenţă numeroasă de pelerini, în ciuda reţinerilor de ordin po­litic din vremea respectivă. Au­to­rităţile locale au adoptat întotdeauna o poziţie realistă şi, de fiecare dată, se luau măsuri pentru a asigura o bună aprovi­zionare a oraşului. Cred că şi această relaţie tradiţional bună a autorităţilor de la Iaşi cu Biserica şi reprezentanţii săi a fost bene­fică tututor“, crede acesta.

Capitolul „laude“

Şi despre primarul Iaşului Ion Manciuc Iliescu are numai cuvinte de laudă. „Un om harnic, gospodar, ordonat, care a depus mult suflet pentru construirea, moder­nizarea şi gospodărirea oraşului, ca şi pentru rezolvarea pro­blemelor locuitorilor. Era un om modest, apropiat şi preţuit de oameni“, îşi aduce aminte Iliescu. Împreună cu primarul Manciuc, Iliescu a mai „fentat“ ordinele date de Ceauşescu, fiind prezentat cazul pasajului pietonal subteran din Piaţa Unirii. „În vremea respectivă exista interdicţia de a se construi astfel de pasaje fără aprobarea expresă a lui Ceauşescu. Eu mi-am asumat răspunderea rea­lizării lui, fără să mai cer aprobare“, scrie acesta.

Tot la Iaşi, Iliescu a încercat în aceeaşi pe­rioadă rea­lizarea unei staţii de reciclare a deşeurilor menajere, după modelul unei staţii moderne din Perugia, cu sistem automatizat de sortare a deşeurilor şi de valorificare a lor complexă, inclusiv prin incinerare parţială. Totuşi, neavând posibilitatea realizării unei instalaţii precum cea de la Perugia, s-a optat pentru o formulă mai simplă. Ast­fel, s-au co­mandat la Fa­brica de Mase Plastice saci pentru deşeuri menajere în cinci culori dis­tincte, care au fost distri­buiţi cetăţenilor pentru sortarea di­rectă a deşeurilor. Cu toate acestea, Iliescu a trebuit să se dea bătut în acest proiect. „A trebuit să renunţăm la această soluţie, pentru că imediat am fost informaţi că noaptea sacii dispăreau. Unii «concetăţeni» furau sacii şi îi descărcau la domiciliu. Uneori furau şi conţinutul care putea fi valorificat“, mai precizează fostul şef de stat.

Cartea fostului prim-secretar al Iaşului prezintă, fireşte, o faţetă a lucrurilor văzută strict din perspectiva sa. Adesea, pe parcursul lecturii, autorul poate simţi cum Iliescu prezintă forţat o anumită realitate pe care cunoscătorii o ştiu ca fiind oarecum altfel. Demersul poate fi înţeles eventual şi în contextul în care, foarte probabil, fostul şef de stat a vrut să lase în urma sa şi o variantă a vremurilor din punctul său de vedere, pe lângă cea a autorităţilor comuniste în opoziţie cu cea a disidenţilor.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri