Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cultura memoriei ca elogiu al ideii de libertate

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

În chip natural, naţiunile libere au încurajat cultura memoriei, punând-o să lucreze pentru istorie. Nicio contradicţie de fond între ele.

Lespedea grea a uitării s-a aşezat peste popoarele ce nu s-au îngrijit să-şi cultive memoria. Provocări uriaşe se ridică în faţa acelor neamuri care din lene, din nesăbuinţă ori din frică au neglijat o vreme să plivească în grădina trecutului. Ucrainenii se luptă azi nu doar cu Rusia, cât mai ales cu propria lor nesăbuinţă cu privire la trecut. Au fost la răscruce de drumuri, la fel ca şi noi, de altfel, dar astăzi plătesc pentru delăsarea în raport cu trecutul şi pentru uşurinţa cu care s-au lăsat seduşi de puterea, cultura şi chiar protectoratul rusesc, la schimb cu uitarea de sine. E greu să faci o naţiune liberă din cioburi de istorie şi de memorie. Vor izbândi, probabil, dar provocările majore abia încep, întrucât nu e suficient să-ţi clamezi dreptul la libertate şi diferenţa faţă de Rusia; mai trebuie să-ţi reconstitui piatră cu piatră trecutul şi să-l metamorfozezi în istorie. Uriaşă provocare!

Cunoaştearea trecutului este domeniul istoricilor, dar ei pot prea bine să vorbească în deşert, dacă pledoaria lor nu-i motivează pe oameni. Istoricii ordonează trecutul, îi caută înţelesurile, dar nu pot inventa memoria. În consistenţa acestei subtile relaţii dintre istorie şi memorie se verifică trăinicia unei naţiuni. Deloc întâmplător, naţiunile mari şi cele emergente stăpânesc trecutul cu aceeaşi măiestrie cu care îşi proiectează viitorul. Uneori, istorici sârguincioşi se străduiesc să scrie istoria, dar memoria colectivităţii nu rezonează cu ei. Istoria contrafăcută de istoricii mercenari din anii regimului comunist era în contra-timp cu memoria colectivităţii agresate în adevărul şi în filosofia ei de viaţă, dar memoria s-a salvat faţă de înregimentarea oficială. Memoria vie a boicotat, atât cât a putut, contrafacerile, salvând în final însăşi istoria. Atunci când memoria şi istoria se plasează în dimensiuni paralele, rezultatul nu poate fi decât prost. Una dintre sursele nefericirii popoarele rezidă chiar în această dihotomie.

În chip natural, naţiunile libere au încurajat cultura memoriei, punând-o să lucreze pentru istorie. Nicio contradicţie de fond între ele.

În Lumea Nouă, europenii au început, ca orice conchistadori, prin a anihila istoria comunităţilor amerindiene. Nu erau pregătiţi, se vede, pentru durata lungă, comportându-se ca trimişi ai majestăţilor lor din statele de origine. Ei au alimentat tezaurele publice ori cele private din ţările lor. Cuceritorii spanioli ori lusitani ai Americii Centrale şi de Sud au transferat aici structurile şi mentalităţile lor feudale, comportându-se ca stăpâni spoliatori, lipsiţi de viziune. Spre deosebire de sudul şi centrul continentului, America de Nord nu a fost cucerită, ci colonizată. Puţini nobili englezi ori francezi au trecut oceanul, pentru a-şi continua îndeletnicirile în preriile nordice. Coloniştii au fost mai ales oamenii simpli, care au căutat şi au dobândit libertatea în noua patrie. Această premisă socială stă la temelia filosofiei politice a coloniştilor, care s-au comportat ca descoperitori, adică pionieri, pregătiţi pentru durata lungă. Aceasta este diferenţa esenţială dintre filosofia politică a spaniolilor şi cea a englezilor. America s-a modernizat în partea sa nordică şi a stagnat ori a involuat alături de spanioli, în sud. Diferenţele subzistă până astăzi. Cultura memoriei face parte din utilajul modern al coloniilor nord-americane. Europenii se mai pretind maeştri, pentru vechimea istoriei şi a civilizaţiei lor, evaluând adesea America prin prisma complexului de superioritate. Dar americanii s-au îngrijit, cu o dedicaţie demnă de ctitorii de civilizaţie, de memoria comunităţilor care au conlucrat la procesul edificării naţiunii. Oameni liberi, ei au consacrat, primii, relaţia profundă şi organică dintre naţiune şi libertate. Lumea modernă le datorează lor această viziune. Atunci când ilustrul gânditor francez, contele de Tocqueville a ajuns în Statele Unite, el a fost frapat de forţa comunităţilor libere şi a profeţit că viitorul este al celor care vor avea capacitatea să înţeleagă aceasta. Aproape tot ce înfăptuit America, în ultimele două secole şi jumătate, de la părinţii fondatori Thomas Jefferson şi George Washington ori, mai târziu, Abraham Lincoln, se datorează acestei viziuni. De aceea, măreţia Americii nu are nimic grandilocvent. Ea are măsura şi echilibrul clasicismului, întrucât e naturală şi umană. Aceeaşi concepţie vertebrează şi cultura memoriei. Şi pentru că este o naţiune tânără, îşi cultivă riguros memoria. În nicio altă ţară nu am constatat un interes mai autentic pentru conservarea memoriei colectivităţilor. Locuri celebre ori mai puţin cunoscute, personalităţi şi întâmplări, toate sunt atent cultivate pentru ca cetăţenii să ştie că ei au făcut istoria şi au edificat libertatea Statelor Unite. Registrul Naţional al Locurilor şi Siturilor Istorice se îngrijeşte ca nimic demn de a fi reţinut să nu treacă în registrul uitării. În centrul campusurilor universitare sunt nelipsitele momoriale, în care este celebrată tradiţia libertară şi cea savantă, deopotrivă. Sunt spaţii de reculegere în care înţelegi cel mai bine cum prezentul se naşte din trecut. Dar nu doar locurile celebrelor bătălii din Războiul de Independenţă ori din cel Civil sunt atent îngrijite şi valorificate, ci tot ceea ce a făcut să sporească America, ca putere economică şi culturală. La loc de cinste sunt brandurile industriale, conservate cu o migală de ceasornicar. La Lynchburg în Tennessee, am văzut distileria originală fondată de Jack Daniel. Totul este conservat cu dăruire şi valorificat cu pricepere. Ca în multe alte momoriale americane, muzeul este parte organică în fluxul producţiei şi nu se percep taxe de vizitare. Turistul este condus prin toate cotloanele distileriei, vizita încheindu-se, natural, cu o degustare contra cost. Deci... nimic nu se pierde, totul se transformă.

America îşi celebrează toţi creatorii de istorie, de la cel care au luptat cu arma în mână şi până la cei care i-au consacrat geniul economic şi cel savant. În substratul adânc al acestei lecţii este, în fond, elogiul ideii de libertate. Pentru că în nici un alt loc din lume, interdependenţa dintre libertate şi memorie nu este mai vie decât în Statele Unite.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri