Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cum îşi duceau traiul marii scriitori români. Aflaţi amănunte interesante!

GALERIE
scriitori
  • scriitori
- +

Luceafărul poeziei române a trăit din chetă în ultimul an de viaţă

Poetul Mihai Eminescu şi-a petrecut mare parte din penultimul an de viaţă la Botoşani, în grija surorii sale Harieta Eminovici. Rămas fără bani, fără alte mijloce de trai, bolnav la pat, poetul nepereche trăia în anul 1887, la Botoşani, într-o clădire cu două camere lângă Biserica "Sfântul Dumitru". Sora poetului abia se întreţinea, aşa că abia putea să plătească poetul un om care să îl îngrijească şi să îi ofere tratamentul necesar. Rămasă fără bani, Harieta nu mai îl mai poate plăti nici pe argat, tocmai în preajma incendiului  din iunie 1887, care a mistuit o mare parte din casele si dughenele Botoşaniului de sfârşit de secol XIX.

Slavici dădea meditaţii pentru a se susţine financiar

Marele scriitor Ioan Slavici, născut la data de 18 ianuarie 1848, în localitatea arădeană Şiria, a dus o viaţă modestă. Pentru a se susţine financiar, îl meditează pe băiatul grofiţei Konigsegg, care a rămas repetent în clasa a IV-a. Astfel ia contact cu viaţa aristocraţiei transilvănene.

Duiliu Zamfirescu, boierul literaturii române

Scriitorul, fiu de arendaş, era un bărbat extrem de elegant, care se îmbrăca după ultimul „răcnet” în materie de modă, fapt pentru care doamnele din înalta societate roiau în jurul său. Este cel mai cunoscut dintre scriitorii care s-au născut şi au trăit în Vrancea. Fiu de arendaş şi nepot de negustor de cherestea, Duiliu Zamfirescu a urmat şcoala la Focşani, iar apoi Facultatea de Drept, obţinând licenţa în 1880.

Mama sa, sultana Mincu, era sora arhitectului Ion Mincu şi a fost cea care şi-a pus amprenta asupra educaţiei celor opt copii pe care i-a crescut. Licenţiat în drept şi iniţiat în loja masonică, Duiliu Zamfirescu şi-a început cariera ca magistrat, apoi a fost avocat şi redactor la ziarul „România liberă”.

Puţină lume cunoaşte faptul că Duiliu Zamfirescu a fost la vremea sa unul dintre cei mai importanţi cronicari ai vieţii mondene din Bucureşti, postură care i-a atras şi un renume de curtezan. Dispunând de capital, moşia sa de la Faraoanele fiind celebră în epocă, scriitorul îşi permitea să fie un bărbat extrem de elegant. Se îmbrăca după ultimul „răcnet” în materie de modă, fapt pentru care doamnele din înalta societate roiau în jurul său.

Bacovia, poetul care a lăsat în urmă versuri, un pian şi o vioară

George Bacovia, cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai poeziei române moderne, s-a născut în Bacău în anul 1881, ca fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu. Familia i-a oferit o copilărie lipsită de griji materiale, peste media specifică acelei perioade. În anul 1900, la vârsta de 19 ani, George Bacovia s-a înscris la Şcoala Militară din Iaşi, dar s-a retras la scurt timp, spiritul său poetic fiind neconcordant cu disciplina cazonă. Casa sa din Bacău este azi o clădire de patrimoniu. Impresionează simplitatea şi bunul gust al mobilierului.

Andrei Mureşanu se stinge în sărăcie

Poetul Andrei Mureşanu s-a născut în Bistriţa, într-o familie de ţărani. Tatăl său Teodor ţinea în arendă o moară de argăsit scoarţa, care cu greu asigura existenţa familiei compuse din el, soţia şi trei copii. Andrei Mureşanu a muncit ca profesor la Braşov, iar mai apoi, după Revoluţia din 1848, ca traducător la Sibiu. Este pensionat în anul 1861, la doar 45 de ani, însă pensia dată de guvern nu-i ajunge să-şi întreţină familia.

În 1862 tipăreşte un volum de poezii, însă cartea nu se vinde cum ar spera, în ciuda faptului că Iacob Mureşanu face apeluri insistente în Gazeta Transilvaniei către publicul român pentru a-l ajuta pe poetul sărac şi bolnav cumpărându-i poeziile. La un an de la apariţia cărţii, poetul se stinge la Braşov, tot în sărăcie, lăsând în urma sa un băiat în clasa a VII-a şi o fetiţă care nici nu împlinise un an.

Rebreanu: „Am patru pogoane cu vie“

Altfel au stat lucrurile în cazul lui Liviu Rebreanu, care, deşi s-a confruntat în mai multe perioade ale vieţii cu dificultăţi financiare, a reuşit să lase familiei o moşie care a şi determinat un război între soţia sa Fanny şi familia sa din Prislop. Întrebat într-un interviu dacă e bogat, Liviu Rebreanu a răspuns: „Stau în casă cu chirie. Am patru pogoane cu vie la Valea Mare lângă Piteşti. Desigur că biblioteca pe care o vezi valorează ceva”.

Ştefana Rădulescu, soţia scriitorului, provenea dintr-o familie care cândva avusese o stare materială bună, Iancu Rădulescu, tatăl actriţei fiind avocat şi om politic, fost prefect de Argeş, în timp ce mama sa Alexandrina era nepoata Mitropolitului Nifon. După moartea lui Iancu Rădulescu însă, Alexandrina şi cei cinci copii risipesc averea familiei. Cu toate acestea Ştefana Rebreanu este cumpătată şi foarte calculată, reuşind să susţină familia în perioadele în care scriitorul nu reuşeşte. Atât cărţile, cât şi funcţiile pe care le-a ocupat, de la cea de director al Teatrului Naţional până la şefia Direcţiei Educaţiei Poporului i-au asigurat lui Liviu Rebreanu un trai liniştit în a doua parte a vieţii.

Ion Creangă făcea negoţ cu tutun

Neîntrecutul povestitor de la Humuleşti purta de grijă fraţilor săi mai mici şi unicului său fiu, Constantin. Bojdeuca din Ţicău a fost trecută pe numele Tincăi, femeia care i-a stat alături, fără a fi cununaţi, aproape două decenii. Creangă provenea dintr-o familie numeroasă, cu şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, dar pentru Zahei, Maria şi Ileana el a avut grijă mai târziu să-i ajute atunci când s-au mutat la Iaşi unde trăia şi mutase din Neamţ.

Aşa cum descrie în „Amintiri din copilărie”, s-a căznit să deprindă „vecernia", „ceaslovul”, „psaltirea” şi „glasurile”, apoi latina şi greaca veche, istoria universală şi a românilor, dogmatica mai mult de dragul mamei sale. La Smaranda Creangă evlavia mergea mână-n mână cu pragmatismul: voia să-şi vadă feciorul scăpat de sărăcie. Haina preoţească era aducătoare de beneficii. Preoţii n-aveau grija birului. Erau respectaţi de comunitate şi duceau un trai relativ simplu şi îndestulat.

Bolintineanu a murit sărac

Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) face parte din categoria oamenilor extraordinari cu care soarta a fost una crudă. Scriitor, turist, revoluţionar şi chiar ministru, Bolintineanu este una dintre personalităţile culturii giurgiuvene însă a murit în mizerie, singur şi cu inima plină de amărăciune, uitat de un popor pentru care a luptat toată viaţa. Pe numele său adevărat Dimitrie Cosmad, viitorul scriitor n-a avut parte de o copilărie fericită. Rămas orfan de ambii părinţi încă de la vârsta de 6 ani, a fost crescut de rude şi a fost nevoit să muncească de mic pentru a supravieţui. În paralel cu slujbele mărunte de funcţionar, începe să scrie poezii, iar una dintre ele este remarcată de Ion Heliade Rădulescu, cel care practic îl introduce în viaţa literară.

Culisele unei prietenii celebre: boemul Topîrceanu şi oportunistul Sadoveanu

Două dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii române, Mihail Sadoveanu şi George Topîrceanu, au avut destine situate la extreme opuse, în ciuda faptului că au activat în aceeaşi perioadă istorică şi că opera lor a fost apreciată în aceeaşi măsură ca fiind valoroasă. Mihail Sadoveanu a reuşit să acumuleze o avere impresionantă în timpul vieţii, atât datorită vânzărilor excelente de care s-au bucurat cărţile sale, cât şi a oportunismului de care a dat dovadă în momente istorice cheie. Pe de altă parte, bunul său prieten, George Topîrceanu, s-a stins de tânăr în sărăcie.

Risipitorul Nichita

Mare risipitor, Nichita Stănescu a cheltuit în timpul vieţii o mică avere la întâlnirile cu prietenii, stropite din belşug cu alcool, sau pe obiecte de artă, de multe ori falsuri pe care le cumpăra din „delicateţe“ pentru amicii săi.  În ciuda unei percepţii, aproape universale, că poeţii sunt săraci, Nichita Stănescu a fost, cel puţin din acest punct de vedere, un răsfăţat al sorţii şi al timpurilor în care a trăit. Adulat din timpul vieţii şi perceput ca o mare valoare naţională, Nichita Stănescu a fost o „vedetă“ a perioadei şi a fost răsplătit financiar pe măsură.

Cărţile publicate în timpul vieţii aveau tiraje de neconceput astăzi şi se epuizau în mâinile cititorilor care făceau cozi la librării pentru a pune mâna pe un volum de poezii, astfel că şi drepturile de autor erau plătite substanţial.

Prozatorul Ştefan Agopian, unul dintre apropiaţii lui Nichita, a estimat că poetul cheltuia în jur de 10.000 de lei pe lună, o sumă uriaşă, în condiţiile în care un salariu obişnuit era în jur de 1.000 de lei. De asemenea,cifrele făcute publice recent de televiunea de stat şi radioul public, arată că, în ultimul an al vieţii, în 1983, Nichita Stănescu a obţinut din colaborările cu cele două instituţii 50.000 de lei, un salariu mediu fiind de 2.600 de lei pe lună.

Caragiale s-a luptat ani întregi pentru averea unei mătuşi din Braşov

Unul dintre cele mai controversate procese din istorie a avut loc după 1885. Marele dramaturg Ion Luca Caragiale, cunoscut drept un mare cheltuitor şi mereu dator, a reuşit să pună mâna pe o avere impresionantă. Postum, figura sa a ajuns pe bancnota de 100 de lei.

Mătuşa lui Caragiale, Ecaterina Cardini (poreclită Mumuloaia), era nepoata unui negustor din Şcheii Braşovului. S-a căsătorit cu un italian bogat zis Momolo.Rudele mai apropiate ale Mumuloaiei, dar şi soţul ei, au murit până în 1959. Femeia a mai trăit 20 de ani timp în care a strâns averi mari, aproape trei milioane de galbeni. Imediat după moartea femeii a început războiul pe avere. Au apărut fii şi fiice ilegitime, dar şi escroci care cereau o parte din avere. Până în 1908 au avut loc 15 procese. În cele din urmă, Caragiale, apărat de Barbu Ştefănescu Delaveancea, a reuşit să obţină o şesime din marea avere. În 1905 a moştenit şi averea surorii tatălui său şi s-a mutat la Berlin.

historia.ro

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri