Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Drumul pe care expresia a se da în stambă a ajuns să însemne, într-un mediu restrâns, „a se face de râs, a se compromite” şi, apoi, pe plan social, „a se demasca”, se dovedeşte unul sinuos, deoarece rom.stambă este un neologism ce se explică prin împrumuturi, din secolul al XIX-lea, din italiană (stampa) şi neogreacă (stamba). Să reţinem însă faptul că, la fel ca şi în limbile de origine, termenul a avut iniţial şi sensul de „tipăritură”, neînregistrat în dicţionare. Iată însă o dovadă: „Adunare a stambelor Sfintei Evanghelii”, titlul unei cărţi apărute în 1821, la Tipografia Mănăstirii Neamţ.
* Stampa şi stămburile. Dar momentul cel mai important de pe traseul avut în vedere este extinderea folosirii tiparului, mijloc prin care un eveniment sau numele cuiva au devenit cunoscute datorită prezenţei într-o tipăritură, chiar dacă referirea era la fapte ori împrejurări considerate compromiţătoare sau false. Aşadar când ceva a fost dat în stampă, cum apare deja într-un text din 1834 al lui Petru Maior: „Unii de la alţii împrumutând defăimările, fără nicio cercare a adevărului de isnov se dau la stampă” (Istoria pentru începutul românilor...; Maior era un bun cunoscător al limbii italiene). Pentru o masă largă de vorbitori analfabeţi, mijlocul accesibil de cunoaştere a binefacerilor tipăririi a fost însă imprimarea unei ţesături de bumbac, ce s-a şi numit... stambă, ca urmare a rolului negustorilor greci. Mai mult, în forma de plural, substantivul a ajuns să numească confecţii din astfel de imprimeuri, uz consemnat de Arghezi: „Femeile... îmbrăcate în stămburi colorate viu” (Cu bastonul prin Bucureşti, 1961).
* Stăruinţă. Dată fiind şi absenţa informării semnificative prin ziare, stamba s-a acomodat cu oralitatea (să ne amintim, pentru mai încoace, de sintagma „radio şanţ”), iar „gura lumii [fiind] slobodă”, a da în stambă „a face cunoscut unui public” a devenit „a face bine cunoscut, celebru”, ca la Anton Pann (acesta deşi mare tipograf la începutul secolului al XIX-lea): „Căci era vestită şi în stambă dată/ De văduvă grasă, putredă bogată” (Povestea vorbii). Dar viziunea consemnată de Pann se păstrează, în ceea ce priveşte „look-ul” şi... mondenităţile, până astăzi, în atenţie fiind persoane considerate importante: un actor „n-a putut rezista şi s-a dat în stambă la venerabila vârstă de 96 de ani…” (contributors.ro); un membru al Casei Regale „s-a dat în «stambă» cu amorurile lui pe unde apuca şi pe unde nici prin cap nu-ţi trecea” (/inpolitics.ro/). Orizontul calificării se poate extinde („Bill Clinton s-a dat în stambă suflând într-un fluier, la o petrecere de Crăciun găzduită de Casa Albă”; /ziarulevenimentul.ro/), după cum intervine şi orchestrarea paremiologică: „V-aţi dat destul în stambă pe bani furaţi, a-nţărcat bălaia” (/gandul.info/).
* Mutaţie. Pentru contemporani, evaluarea prin expresia în discuţie trece însă de etica şi responsabilităţile personale, „datul în stambă” fiind reproiectat social, ca demascare. Astfel că, de la registrul informal şi de la cel mai mult sau mai puţin ludic, discursul capătă amprenta judiciarului şi demonstrativului, cu raportare la „nedrept”, la „blamabil”: „Ruşine, puţină decenţă, ne-am dat iar în stambă ca un popor care nu este în stare să-şi gestioneze problemele” (/petitieonline.com/). În mod normal, vizaţi sunt directorii de opinie şi ziariştii: „Deontologul s-a dat în stambă” (/dichisuri.ro/); „Domnule U., domnule Ch., v-aţi dat în stambă. V-aţi dat arama pe faţă...” (/ro-ro.facebook.com/). În cazul celor de pe scena politică, în discuţie este, de fapt, iresponsabilitatea socială, eventual indecenţa, în funcţie de împrejurare: „V. P. s-a dat în stambă cu C. T. la romania tv” (/mondonews.ro/); „Politicienii s-au dat în stambă şi în noaptea de Revelion” (/politicata.wordpress) etc.
* Corespondenţe. Originarului dat în stambă i-a luat locul expresia a da la gazetă (la ziar), cu referire la rubricile acestora de noutăţi senzaţionale (vezi satira O profesiune de credinţă, din 1857, a lui Gr. Alexandrescu: „Pentru cea mai mică vină, ce o va numi hoţie, Ne vom vedea prin gazete, poate şi la puşcărie”). Unele (pe drept cuvânt) de natură să-i creeze celui dat în stambă sau la gazetă, iar astăzi pe sticlă, o faimă proastă, asemănătoare celui dat în vileag - adică făcut de râs în faţa lumii. Dar mirajul publicităţii depăşeşte, adesea, dezavantajul referinţelor reprobabile: „Datul ăsta în stambă la televizor al Ioanei T. este la înţelegere cu televiziunea” (/cancan.ro/); „Majoritatea televiziunilor încearcă să facă rating promovând nulităţi dispuse să se dea în stambă la modul cel mai vulgar” (/enational.ro/).
* De la Cehov citire. Situaţia la care ne-am referit a fost surprinsă cu mult umor de un scriitor care a început ca jurnalist. În schiţa Bucurie, Antoşa Cehonte descrie cumulul celor două aspecte, publicitatea şi discreditarea: un personaj neînsemnat, copleşit de eveniment, se laudă, faţă de membrii familiei, cu notiţa din ziar ce-l scosese pentru moment din anonimat relatând accidentul (sau incidentul) pe care-l provocase în stare de ebrietate!
Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |