Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De ce mai este astăzi nevoie de „rezistenţa prin cultură”

GALERIE
BogdanCretu
  • BogdanCretu
- +

Profesoratul şi critica literară (ca, de altfel, toate domeniile umaniste, vizibil dispreţuite în sistemul academic din întreaga Europă), cu posibilităţile şi cu audienţa lor diminuate, ţin de încăpăţânarea, salvatoare pentru întreaga comunitate, de a rezista. Prin cultură, adaug... Rezistenţa prin cultură a redevenit o strategie de supravieţuire.

Am fost întrebat de multe ori ce au în comun meseria de profesor de literatură cu aceea de critic literar. Amândouă presun vocaţia - aş expedia lapidar răspunsul. Doar că e vorba şi de un rol social pe care nu l-aş trece cu vederea. Cele două profesii nu împart doar faptul că se hrănesc din aceeaşi pasiune şi au la temelie tentativa de a explica specificul estetic al unui text şi de a-l atrage pe elev/ lector către „cetitul cărţilor”, ci şi faptul că, după 1990, au fost împinse către marginea interesului public. Şi, lucru încă şi mai grav, că li s-a răpit capitalul de respect de care se bucurau înainte. În timpul comunismului, criticul literar domina întreaga piaţă de idei, dacă se poate discuta despre aşa ceva în cazul unei societăţi închise, controlate. Cu excepţia lui Noica, după ce acesta devine un „model paideic” propus de exerciţiul hagiografic care este Jurnalul de la Păltiniş, nici un alt filosof, savant, eseist, istoric, politolog (impropriu spus...) nu avea atâta notorietate şi autoritate pe cât o aveau cei câţiva critici literari lansaţi la jumătatea anilor ʼ60: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Matei Călinescu ş.a. Ideile, teoriile se articulau şi se consumau în spaţiul literar, cu grija ca ele să vizeze realitatea intra-literară, estetică, să nu lezeze mega-scenariul politic. Paradoxal, într-o societate care a funcţionat absurd, literatura a avut, datorită criticii literare, un ritm aparent firesc, şi-a putut apăra specificul. În tranziţia bezmetică ce a urmat căderii comunismului, în furia pripită a anilor ʼ90, critica literară a început brusc să pară o activitate desuetă, ca întreaga literatură, de altfel, în vreme ce politica a sedus (şi apoi a abandonat rapid) scriitori şi potenţiali cititori. La fel s-a întâmplat cu tot ceea ce ţine de valorile spiritului, ele nu mai încap în grila scurtă a zilelor noastre. Intelectualul a ajuns o figură secundară, un fel de cavaler al tristei figuri. În orice caz, profesorul nu mai impune nici el respectul care i s-ar cuveni şi aş spune că cei care au diriguit sistemul educativ în ultimii 26 de ani au o mare contribuţie la această stare.

Cea mai mare problemă a sistemului nostru educativ este lipsa de continuitate. Altfel spus, nu există o gândire corentă în spatele zecilor de schimbări pe care le-a suferit învăţământul în ultimele decenii (peste 60 de modificări ale legii educaţiei vi se pare puţin?). Ar mai fi, apoi, subfinanţarea: când plăteşti un profesor debutant cu 1.000 de lei şi îl mai trimiţi şi peste dealuri ca să-şi câştige pâinea, nu te poţi aştepta ca cei mai buni elevi să îşi dorească să devină profesori. Deja se îngustează foarte mult posibilitatea de a selecta potenţiali dascăli buni. Or, cercul e vicios: un sistem care nu îşi produce propria elită nu are cum să creeze elite. Deşi puţini, banii sunt foarte prost administraţi: împărţindu-i în funcţie de numărul de elevi sau de studenţi (per capitam), împingi în formalitate criteriul calitativ. Este ceea ce se întâmplă de ani buni în învăţământul nostru, care nu îşi mai propune să facă posibilă performanţa şi, mă tem, nici măcar mediocritatea onorabilă.

Dar ştiţi ce se întâmplă? Exact în această perioadă, în care a fi critic literar nu mai asigură o carieră publică, a apărut o întreagă generaţie critică excelentă, cea mai bună, o spun fără nici un parti-pris, după aceea a anilor '60. La fel, sunt în cunoştinţă de cauză, există şi o foarte bună gardă a dascălilor dedicaţi. Vom supravieţui, nu am nici o îndoială. Vom supraveţui, deşi copiii noştri vor avea sechele mult mai mari decât am avut noi, decreţeii. Pentru că, am impresia, societatea noastră, liberă, cum are naivitatea să se creadă, dă un atac îndârjit asupra valorilor adevărate. Şi o face sub presiunea unor ideologii pe care nici măcar nu le conştientizează ca atare. Tocmai de aceea profesoratul şi critica literară (ca, de altfel, toate domeniile umaniste, vizibil dispreţuite în sistemul academic din întreaga Europă), cu posibilităţile şi cu audienţa lor diminuate, ţin de încăpăţânarea, salvatoare pentru întreaga comunitate, de a rezista. Prin cultură, adaug... Rezistenţa prin cultură a redevenit o strategie de supravieţuire.

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

Liste electorale

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri