Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Profesoratul şi critica literară (ca, de altfel, toate domeniile umaniste, vizibil dispreţuite în sistemul academic din întreaga Europă), cu posibilităţile şi cu audienţa lor diminuate, ţin de încăpăţânarea, salvatoare pentru întreaga comunitate, de a rezista. Prin cultură, adaug... Rezistenţa prin cultură a redevenit o strategie de supravieţuire.
Am fost întrebat de multe ori ce au în comun meseria de profesor de literatură cu aceea de critic literar. Amândouă presun vocaţia - aş expedia lapidar răspunsul. Doar că e vorba şi de un rol social pe care nu l-aş trece cu vederea. Cele două profesii nu împart doar faptul că se hrănesc din aceeaşi pasiune şi au la temelie tentativa de a explica specificul estetic al unui text şi de a-l atrage pe elev/ lector către „cetitul cărţilor”, ci şi faptul că, după 1990, au fost împinse către marginea interesului public. Şi, lucru încă şi mai grav, că li s-a răpit capitalul de respect de care se bucurau înainte. În timpul comunismului, criticul literar domina întreaga piaţă de idei, dacă se poate discuta despre aşa ceva în cazul unei societăţi închise, controlate. Cu excepţia lui Noica, după ce acesta devine un „model paideic” propus de exerciţiul hagiografic care este Jurnalul de la Păltiniş, nici un alt filosof, savant, eseist, istoric, politolog (impropriu spus...) nu avea atâta notorietate şi autoritate pe cât o aveau cei câţiva critici literari lansaţi la jumătatea anilor ʼ60: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Matei Călinescu ş.a. Ideile, teoriile se articulau şi se consumau în spaţiul literar, cu grija ca ele să vizeze realitatea intra-literară, estetică, să nu lezeze mega-scenariul politic. Paradoxal, într-o societate care a funcţionat absurd, literatura a avut, datorită criticii literare, un ritm aparent firesc, şi-a putut apăra specificul. În tranziţia bezmetică ce a urmat căderii comunismului, în furia pripită a anilor ʼ90, critica literară a început brusc să pară o activitate desuetă, ca întreaga literatură, de altfel, în vreme ce politica a sedus (şi apoi a abandonat rapid) scriitori şi potenţiali cititori. La fel s-a întâmplat cu tot ceea ce ţine de valorile spiritului, ele nu mai încap în grila scurtă a zilelor noastre. Intelectualul a ajuns o figură secundară, un fel de cavaler al tristei figuri. În orice caz, profesorul nu mai impune nici el respectul care i s-ar cuveni şi aş spune că cei care au diriguit sistemul educativ în ultimii 26 de ani au o mare contribuţie la această stare.
Cea mai mare problemă a sistemului nostru educativ este lipsa de continuitate. Altfel spus, nu există o gândire corentă în spatele zecilor de schimbări pe care le-a suferit învăţământul în ultimele decenii (peste 60 de modificări ale legii educaţiei vi se pare puţin?). Ar mai fi, apoi, subfinanţarea: când plăteşti un profesor debutant cu 1.000 de lei şi îl mai trimiţi şi peste dealuri ca să-şi câştige pâinea, nu te poţi aştepta ca cei mai buni elevi să îşi dorească să devină profesori. Deja se îngustează foarte mult posibilitatea de a selecta potenţiali dascăli buni. Or, cercul e vicios: un sistem care nu îşi produce propria elită nu are cum să creeze elite. Deşi puţini, banii sunt foarte prost administraţi: împărţindu-i în funcţie de numărul de elevi sau de studenţi (per capitam), împingi în formalitate criteriul calitativ. Este ceea ce se întâmplă de ani buni în învăţământul nostru, care nu îşi mai propune să facă posibilă performanţa şi, mă tem, nici măcar mediocritatea onorabilă.
Dar ştiţi ce se întâmplă? Exact în această perioadă, în care a fi critic literar nu mai asigură o carieră publică, a apărut o întreagă generaţie critică excelentă, cea mai bună, o spun fără nici un parti-pris, după aceea a anilor '60. La fel, sunt în cunoştinţă de cauză, există şi o foarte bună gardă a dascălilor dedicaţi. Vom supravieţui, nu am nici o îndoială. Vom supraveţui, deşi copiii noştri vor avea sechele mult mai mari decât am avut noi, decreţeii. Pentru că, am impresia, societatea noastră, liberă, cum are naivitatea să se creadă, dă un atac îndârjit asupra valorilor adevărate. Şi o face sub presiunea unor ideologii pe care nici măcar nu le conştientizează ca atare. Tocmai de aceea profesoratul şi critica literară (ca, de altfel, toate domeniile umaniste, vizibil dispreţuite în sistemul academic din întreaga Europă), cu posibilităţile şi cu audienţa lor diminuate, ţin de încăpăţânarea, salvatoare pentru întreaga comunitate, de a rezista. Prin cultură, adaug... Rezistenţa prin cultură a redevenit o strategie de supravieţuire.
Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |