Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

HOMO VALACHUS

Despre cum se scrie istoria

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

 La recomandarea unui bun prieten, am citit o carte interesantă: Scurta cronică a Annei Magdalena Bach. Traducerea românească a textului a fost făcută de George Sbârcea (de asemenea, autorul prefeţei şi al notelor însoţitoare). Volumul a apărut la Humanitas, în 2007, şi reprezintă o biografie a compozitorului german Johann Sebastian Bach.

Tehnic vorbind, cea care o scrie este doamna din titlu, Anna Magdalena, a doua soţie a marelui organist din Leipzig. Există însă controverse printre istorici. Bănuiala dominantă - devenită aproape certitudine în istoriografie - e că volumul ar fi fost de fapt redactat, abia în 1925 (aşadar, la 75 de ani de la moartea lui Bach!), de o prozatoare britanică, Esther Meynell, fascinată pesemne de muzica şi personalitatea creatorului cantatelor laice. Meynell ar fi preferat anonimatul, construind biografia din perspectiva Annei, o figură mai degrabă enigmatică, puţin dezvăluită posterităţii compozitorului (deşi, straniu, unii specialişti consideră că ea a realizat, tacit, bucăţi muzicale celebre din opera lui). În sfârşit, dilema identităţii reale a autoarei nu se va rezolva probabil niciodată. Ceea ce ar frapa la textul în chestiune rămâne acurateţea datelor şi informaţiilor biografice. S-ar pune prin urmare, firesc, întrebarea de unde ar fi ştiut romanicera londoneză, la începutul secolului XX, nişte amănunte intime din existenţa unui neamţ - fie el şi notoriu, precum Bach - trăitor în Imperiul Prusac din prima jumătate a veacului al XIX-lea? Impresie greşită. Cercetători noi au constatat că detaliile respective nu ar fi chiar atât de exacte pe cât par, dar că, această carte fiind cea mai citită biografie a lui Bach, ele au ajuns să funcţioneze drept normă. Sunt, cu alte cuvinte, percepute ca istoria factuală incontestabilă a vieţii importantului cantor (profesia „oficială” a compozitorului în Leipzig, oraşul unde a petrecut mulţi ani şi unde, de altfel, a şi murit).

Bizareria mă determină să presupun ceva. Oare nu cumva găsim în istoriografie o pornire irepresibilă pentru asemenea „transferuri” dinspre realitate (factualitate) către narativitate? Adică o predilecţie pentru reprezentarea ficţionalizată a lumii (devenită, prin frecventarea sa de numeroase generaţii, încântate la exerciţiul „romanţării”, „istorie” fermă, aflată dincolo de orice dubiu analitic)? Personal, cred că da. Întâmplător, am călătorit recent la Leipzig (Lipsca - apropo de Lipsca, ştiaţi că vestitul nume de stradă bucureşteană, Lipscani, vine de la cuvântul vechi lipscan, care însemna negustor sosit cu mărfuri din Leipzig, pentru comercializare, în acest punct nodal al capitalei noastre?). Am vizitat şi biserica Sf. Toma, unde Bach a fost, spuneam deja, multă vreme, „cantor” (organist şi instructor muzical al şcolii bisericeşti). Aici te uimesc două lucruri. Mai întâi, statuia compozitorului. Îl vedem, impozant, pe genialul Bach elegant, aranjat, după moda momentului, cu perucă şi redingotă. Totuşi, un amănunt ciudat al sculpturii derutează. Cantorul, în pofida prestanţei, îşi arată buzunarele pantalonilor goale (scoase în afară) - semn al sărăciei lucii, idee pe care pedalează şi cronica Annei Magdalena (Esther Meynell). Privind casa alăturată, unde a locuit compozitorul până la moarte, eşti însă tulburat. Ai în faţă, dacă nu un palat, cel puţin un conac maiestuos! În al doilea rând, în interiorul bisericii, produce confuzie cripta ce adăposteşte, prezumtiv, osemintele lui Bach. „Prezumtiv”, pentru că, iniţial, muzicianul ar fi fost înmormântat, într-un cimitir local, sub o piatră tombală nemarcată (!). Mai târziu, rămăşiţele i s-au transferat într-o altă biserică din zonă, bombardată de aliaţi. Ele ajung, finalmente, la Sf. Toma cu suspiciunea legitimă că ar putea să nu îi aparţină lui Bach. Inutil de precizat că biografia Annei ne spune, cu „exactitate”, şi ultimele cuvinte ale compozitorului înainte de a-şi încredinţa sufletul Domnului!

Individul apreciază aşadar mitologizarea, eroizarea trecutului. Odată intrat pe un astfel de făgaş de percepţie, istoria autentică se compromite pur şi simplu, nu mai deţine nici o şansă de „redresare”. Bach-eroul constituie un „mitem” istoric infinit mai apetisant decât Bach-omul. Ne transportă, instantaneu, într-un univers dinamic, plin de culoare vitală. Tot aşa procedează alte, miliarde, de „imagini” ale epocilor apuse, pe care le preferăm trecute, reconfortant (din punct de vedere psihologic), prin lentila deformatoare a imaginaţiei mai curând decât consemnate, arid, în manuscrise deteriorate de colbul vremii. Ficţiunea conferă sens existenţei, istoria o aplatizează. Literatura este citită în clipele de fericire ale intervalului biografic, realitatea va fi trăită, încrâncenat, zi de zi. Textul ne eliberează, lumea ne capturează (cu asupra de măsură, am putea zice!). Scurta cronică a Annei Magdalena Bach învaţă cititorul să practice separarea celor două planuri. Şi nici măcar nu e o învăţătură rea.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri