Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Despre ospitalitate şi toleranţă (II)

GALERIE
petru bejan
  • petru bejan
- +

Dacă ospitalitatea ideală exclude în principiu condiţionările, toleranţa recunoaşte diferenţa, o acceptă, dar îi raţionalizează şi reglementează funcţionarea. Tocmai de aceea este percepută astăzi ca o formă „rezonabilă” de compromis, făcând posibilă coexistenţa paşnică a indivizilor şi a grupurilor cu identităţi etnice, culturale, religioase eterogene.

Latinescul tolero trimite la capacitatea de a suporta, a accepta sau răbda prezenţa celuilalt. Dicţionarele filosofice descriu toleranţa drept „maniera de a acţiona a unei persoane ce suportă fără a protesta o atingere a drepturilor sale, chiar dacă ar fi putut să o reprime”; „maniera de a acţiona a unei autorităţi ce acceptă deschis, în virtutea unei obişnuinţe, o anume derogare de la legile sau reglementările pe care este însărcinată să le aplice”; „dispoziţie a spiritului sau regulă de conduită constând în a lăsa fiecăruia libertatea exprimării opiniilor, chiar atunci când nu le împărtăşeşti”.

Toleranţa înseamnă îngăduinţă, acceptare, acord, aprobare a diferenţei, chiar dincolo sau mai presus de preferinţele şi opţiunile proprii. Aceasta se obţine prin gestionarea în comun a drepturilor civice şi a libertăţilor dobândite conform propriului statut social. Discursul toleranţei disimulează în fapt tensiunea relaţiilor de putere structurate ierarhic; este discursul stăpânului, al majoritarului în raport cu supuşii, cu minoritarii; este discursul celui puternic în raport cu cel slab.

Americanul Michael Waltzer (Despre tolerare, Editura Institutul European, Iaşi, 2002) identifică mai multe forme ale toleranţei: acceptare a diferenţei de dragul păcii; indiferenţă pasivă şi benignă faţă de diferenţa celuilalt; recunoaşterea de principiu a drepturilor celorlalţi, chiar dacă nu sunt şi aprobate cu sinceritate; deschidere spre ceilalţi, însoţită de curiozitate şi respect; aprobarea entuziastă a diferenţei, văzută ca o formă de etalare a creaţiei, de îmbogăţire sub aspect moral şi cultural. Pluralitatea, diversitatea sunt tot mai prezente în comunităţile mari, deschise, în regimurile structurate democratic. Spiritul de toleranţă face posibilă coabitarea grupurilor eterogene. Intoleranţa, în schimb, este sursa previzibilă a conflictelor de tot felul. 

Ospitalitatea şi toleranţa sunt administrate funcţie de felul în care este perceput străinul. În vremurile noastre, se invocă legi ale ospitalităţii, de felul celor formulate de Klossowski (Les lois de lhospitalité, Gallimard, Paris, 1995), care prescriu cadrele acceptării celuilalt. Astfel de reguli devin caduce şi ineficiente dacă termenii „contractului” sunt încălcaţi prin extensie unilaterală, fie de către gazdă (stat, conducător, stăpânul casei, proprietar), fie de străin (imigrant, exilat, nomad, minoritar). Excesul de restricţii primejduieşte libertatea, facilitând soluţii represive; absenţa lor încurajează „fără-de-legea”, subversiunea şi violenţa. Xenofobia este urmarea unor astfel de interpretări abuzive.

În a sa Etică postmodernă, Zygmund Bauman distinge două tipuri umane specifice vremurilor de acum: vagabondul şi turistul. Aceştia circulă ca străini în spaţii populate de alţii. Vagabondul este un pelerin fără destinaţie, un nomad fără traseu prestabilit. Spaţiul traversat de el este imprevizibil, nestructural. Logica înaintării este aleatorie şi capricioasă, după noroc. Turistul, în schimb, face experienţa unui spaţiu raţionalizat, pe care îl parcurge strategic, premeditat. El are de partea sa toate cele necesare deplasării. Degajat de mizele câştigului şi supravieţuirii, scopul călătoriei sale poate fi pur cognitiv sau estetic. Turistul converteşte ospitalitatea într-un concept funcţional, supus unei logici parteneriale, reciproc profitabile. El plăteşte cu anticipaţie ospitalitatea scontată. Preţul acesteia este proporţional cu valoarea investiţiei. În contrast cu acesta, vagabondul fură, cerşeşte, fraudează, deranjează. Mereu indezirabil, el va fi în consecinţă izolat sau rejectat spre traiectorii subterane, nocturne sau periferice. Multe din frustrările şi resentimentele sale se ivesc tocmai pe fundalul insecurităţii, al excluziunii şi sărăciei. 

Tiparul agreat în luma civilizată este cel al turistului. Locul popasurilor sau al obiectivelor de vizitat este previzibil şi transparent. Spaţiul public alocat lui este sistematizat în detaliu, spre a-i face sejurul plăcut şi reconfortant. Intrat în „reţeaua” organizată special, el oferă bani, bun-simţ şi respect, primind în schimb atenţie şi ospitalitate, fără discriminare.

Există şi un sens cultural al mobilităţii, oarecum diferit de cel comercial sau de cel turistic. Circulaţia în sens cultural poate exclude mişcarea sau deplasarea, căci există şi un nomadism „static”, imobil. Poţi fi în Europa (european) din afara ei, după cum poţi fi în afara ei din interior, prin propria izolare sau refuzul valorilor consacrate şi recunoscute ale acesteia. Enclavizările voluntare, separatismul „la interior”, izolaţionismul arbitrar, dictat de voinţa de a impune găzduitorului sau majoritarului propria identitate devin astăzi surse ale unor conflicte radicale. În aceste condiţii, se cuvin rediscutate atât legile ospitalităţii, cât şi limitele toleranţei. Cum altfel să răspunzi agresivităţii făţişe, ostentaţiei şi obrăzniciei fără margini? Cum să întorci creştineşte obrazul, când eşti sfidat, batjocorit şi chiar ucis în propria casă?   

Petru Bejan este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Filosofie din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza” şi membru al AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri