Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Despre timizi şi alte chestii

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Totuşi timiditatea are un avantaj. Te face mai gânditor, mai reflexiv. Nu înseamnă că ceilalţi sunt proşti ca noaptea. Pot să fie şi foarte deştepţi. Însă, sincer, acum, la vârsta mea, mă gândesc că nici nu prea are importanţă să fii teribil de deştept. Cred că cel mai important este să fii bun. Pot să fie şi oameni foarte deştepţi, dar răi. Aşa cred. Sună naiv, dar aşa e.

Apropo de timizi şi timiditate. Am fost acum vreo lună la Doamna Tărăntuş, profesoara mea de limba română de la 5-8. Vreau să spun aici, nici nu m-am priceput să-i explic dumneaei, că a avut un rol enorm în evoluţia mea. Doamna a ieşit la pensie acum vreo 20 de ani şi mai bine, dar într-o zi i-am spus soţiei: Măi, vreau s-o văd pe Doamna Tărăntuş. E neschimbată, cum o ştiam eu, calmă, nu am auzit-o niciodată ridicând vocea, şi eram nişte draci! În fine am discutat multe. I-am povestit multe, dar şi ea la fel despre mine. Şi mi-a spus că prin clasa a 6-a, a 7-a, când Doamna mă forţa să spun o poezie la nu ştiu ce serbare şcolară, eu m-am dus la catedră şi i-am spus: Doamnă (era doamnă şi atunci, niciodată nimeni nu-i spunea tovarăşa) eu sunt timid şi nu pot să recit. Pe timizi ca alde mine îi apucă şi câte un curaj neaşteptat. Ştiam că Doamna ţinea la mine, era a doua după Mama. Mi-a vorbit mult Doamna despre Mama mea, care nu are decât şapte clase, dar cred că a citit o bibliotecă, pasiunea cititului, niciodată domolită, de la ea o am. Doamna îmi spune că a rămas foarte impresionată de vorbele mele şi de atunci a fost foarte atentă cu copiii timizi. De-abia pe la 30 de ani m-am lecuit de boala asta, nu o spun ca să mă laud. Dimpotrivă. Timiditatea te face un infirm social. Mă bucur că băieţii mei n-au moştenit „boala”.

Într-o vineri, m-am interesat de numărul de telefon, i-am dat şi duminică am fost la dumneaei. Era neschimbată, deloc sentimentală, te examinează şi te ştie. Mă aştepta într-un balcon, întârziasem. Dar, mai spun o dată, în privinţa literaturii a avut un rol mare pentru mine. Nici n-am îndrăznit să-i spun până la capăt. Doamna nu e genul să accepte chestii de astea, sentimentale. A înţeles ea.

Cred că nu m-am lecuit totalmente, dar în '90 am intrat în presă şi aici timizii nu au ce căuta. Chiar acuma vorbeam cu soţia şi i-am zis de momentul meu hotărâtor: Am vorbit în 1990 cu Petru Roman la telefon, era prim ministru. Pur şi simplu i-am dat telefon, o doamnă secretară mi-a răspuns şi zice: Staţi, că vă fac legătura cu Primul Ministru. După aia m-am gândit: Ia uite, mă, eu am vorbit cu... ăla. Nu vreau să zic că a fost cine ştie ce, nici nu îmi amintesc ce l-am întrebat, dar pentru mine a însemnat mult.

Vreau să mai spun ceva: Totuşi timiditatea are un avantaj. Te face mai gânditor, mai reflexiv. Nu înseamnă că ceilalţi sunt proşti ca noaptea. Pot să fie şi foarte deştepţi. Însă, sincer, acum, la vârsta mea, mă gândesc că nici nu prea are importanţă să fii teribil de deştept. Cred că cel mai important este să fii bun. Pot să fie şi oameni foarte deştepţi, dar răi. Aşa cred. Sună naiv, dar aşa e.

Ghiocel era un ţigan, care stătea în apropiere de noi. El şi Geta, nevastă-sa, colegă de clasă cu sora mea, au murit. Beau ca nebunii şi, bănuiesc, mâncau prost. L-am făcut personaj într-o povestire în care vorbea cu Hristos. I-am zis acolo Vişinel, nu Ghiocel, m-am gândit să nu se supere. Vişinica era o elevă de-a mea de la Burdusaci, judeţul Bacău, unde am lucrat. Taică-său, Buruiană, era un lăutar vestit. Calistrat Hogaş scrie de un lăutar Buruiană în scrierile lui. Trebuie să fi fost un strămoş al acestui Buruiană. Tatăl lui Hogaş era de fel din Tecuci, a fost protopop acolo, şi încingea nişte chefuri acolo, venea Buruiană cu orchestra lui, venea Motăş, care era tot din Burdusaci, a dat culturii noastre pe un vestit economist liberal, Ştefan Motaş. Dar să mă întorc la Ghiocel. Era tare simpatic. Mama îi spunea de Crăciun sau Anul Nou: „Măi, Ghiocel, vezi că eu închid poarta la 11”. Mama, femeie singură, se teme (în treacăt fie spus, fără motiv). „Poţi s-o închizi, tanti, da' eu îţi sar gardu'”, şi venea în miezul nopţii, sărea poarta, o deschidea şi venea cu o ceată. Cântau ei ceva cu „Sus în poarta raiuluiu” şi pe urmă, bineînţeles, îl primeam în casă. Dă-i un pahar de vin, râdea, avea un râs molipsitor, râdeai şi tu odată cu el, deşi nu ştiai de ce, cum spuneam era foarte simpatic. Fura struguri de la IAS (el zicea că de pe urma culesului, dar nu prea cred) şi ni-i vindea nouă. Pe urmă venea şi cumpăra vin de la noi: „Măi, Ghiocel - îi spunea mama - tu îmi cumperi mie vin din strugurii tăi. De ce nu-ţi faci şi tu vin?” „Nu pot, tanti, că dacă-l fac îl beau tot”.

Doamna Cătălina Stoian îmi confirmă: „Într-adevăr, adevărată povestea. I-am cunoscut pe cei doi, erau vecini cu noi. Şi la noi săreau poarta de Anul nou şi făceau o urătură spre dimineaţă, de săream noi şi copiii speriaţi din pat. Dar ne plăcea, că ne amuzam şi îi aşteptam în fiecare an".

Haide să vă povestesc, dacă îngăduiţi, de prietenul meu D. E o figură, toţi, ăi mai trecuţi, îl ştiu la Ziarul de Iaşi, unde a lucrat, deşi nu mai trece pe acolo, cu toate că ar fi apreciat de toţi. D. nu-şi dă seama ce capital de încredere are din partea noastră. Angela ştie ce zic. Toni de la Ziarul, dar nu numai el, ştie ce spun. Şi să vă zic una povestită de Toni: Erau la lacul Ciric, care e mărişor. D. se ridică, nu era nici măcar bronzat, avea pielea albă sub tricou, şi se bagă în lac şi începe să înoate. Înoată până ce Toni şi ceilalţi, cred că era Vasile, care e acum în Belgia, nu-l mai văd. Pe Toni îl apucă frica: Doamne, a păţit ceva. Şi D. se întoarce la mal liniştit: Ah, m-am răcorit oleacă. 

Dar haideţi să vă povestesc întâmplarea care mie îmi place teribil. D. a făcut liceul seral şi s-a îndrăgostit acolo de o fată. Vreo lună de zile a umblat după ea şi n-a îndrăznit s-o abordeze. Până la urmă a abordat-o. Se plimbă ei pe stradă, discută, iar când trece pe lângă garsoniera lui, fata îl întrebă: Aicea stai? Nu intru şi eu la tine? D. era puţin cam jenat: Na, cameră de holtei, nu prea aranjată. Hai, poftim! Când intră în cameră, fata începe să se dezbrace: Hai să ne... D. rămâne blocat: Fă, proasta dracului, pentru mine erai Maica Domnului, înţelegi? Îi dă două palme şi o dă afară.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri