Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Dezvrăjirea actului teatral

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

Cea mai recentă montare în regia lui Andrei Şerban de la Opera Naţională din Iaşi este un exemplu elocvent de dezvrăjire a actului teatral. Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, în trei acte, este montată în două părţi şi o succesiune de tablouri, plecându-se de la modelul punerii în scenă de la Opera Bastille din Paris (1995), care de-a lungul timpului a stârnit reacţii controversate.

Huiduielile au venit din partea unui public conservator, obişnuit cu decorul static, cu imaginile idilice şi cu interpreţii performanţi din punct de vedere vocal, dar fără calităţi actoriceşti, dincolo de o expresie facială corespunzătoare. Ovaţiile - din partea celor care au apreciat ideile inovatoare ale regizorului: teme clasice, universale au o valoare mai mare atunci când sunt actualizate; în absenţa unei dinamici corporale, vocea este un mesager incomplet; interpretarea subiectului din prisma unei viziuni avangardiste, în materie de decor şi joc scenic, ca şi o nouă perspectivă asupra personajelor sunt de dorit.

Luminile deţin un rol foarte important în spectacol; un curcubeu rapid desfăşurat face trecerea între scene (circular şi simetric, o dată la început şi încă o dată spre finalul operei), alteori un alt ton e suficient (adăugarea ori reducerea unui reflector); de cele mai multe ori se merge în paralel cu cel puţin două lumini distincte. Astfel, rămâne memorabilă cromatic scena legământului, când verdele proaspăt se îmbină cu albastrul uşor metalizat, nuanţate de frunzele arămii. Se evidenţiază prin albastru obiectele din sala de forţă, pentru a o transforma în curte interioară, când Lucia dă glas dorinţelor şi temerilor ei; prin reflector, culoarea rochiei Luciei variază (de la fraise la roz) - atunci când îşi dispută poziţia în faţa fratelui. Asemenea modificări de lumină şi cromatică au, de obicei, nu atât rolul funcţional - de a asigura legătura dintre scene -, cât, mai ales, pe cel de a crea atmosfera spectacolului. Pe lângă normarea tehnică, luminile au rol descriptiv, punctând momentele spectacolului şi intensitatea energetică.

Dezvrăjirea actului teatral se produce prin interpretări regizorale în materie de decor, prin înlocuirea cadrului în care sunt intonate ariile şi construirea unor situaţii scenice dinamice, prin reconturarea viziunii asupra personajelor. ”Castelul” este modelat pe trei niveluri: zece uşi numerotate, ca de apartament, în partea de jos, cu o uşă dublă, ca de bloc (central), iar în partea superioară o terasă - locul corului/ al figuraţiei din background; deasupra uşii duble - un fel de mansardă cu geamuri mici, dintre care unul spart. Mai există încă două niveluri de figuraţie (în plan secund şi în prim plan - balerinii). Pe pereţii ”castelului” sunt montate spaliere, iar pe parcurs vor fi folosite poduri suspendate. Cam neobişnuit ca într-un spectacol de operă să te trezeşti cu pârghii, scripeţi, macarale… Acţiunea se desfăşoară ba într-o sală de gimnastică (bare orizontale, cal cu mânere, saltele, bancă), ba într-o curte interioară cu elemente de parc de joacă improvizat (leagăn, balansoar), ba într-un salon de spital psihiatric, care ar mai putea fi o cameră dintr-o unitate militară (o multitudine de paturi suprapuse). În permanenţă, decorul dezolant (frânghii, butoaie metalice, plăci de lemn) contrastează cu subiectul romantic şi cu atmosfera configurată prin lumini. Elementele de scenografie nu sunt pur decorative, ci intens accesate de actori. Enrico şi Edgardo se duelează pe un pod rulant, pe un altul este barată calea dintre îndrăgostiţi (prin încrucişarea a două baghete în alb şi roşu, ca ale poliţiei rutiere, numai că de proporţii); Lucia construieşte altarul dragostei din lingouri negre, răsturnate dintr-o roabă, risipind bucăţi de cărbune în loc de trandafiri, se tăvăleşte printr-un morman de melană, căutându-şi iubitul, dar dând peste arma crimei (toporul), intonează urcată pe bănci, scări de gimnastică, buturugi, alunecând pe o platformă. Eroina delicată îşi dezvăluie latura alienată. Lucia este figura centrală a spectacolului, care începe şi se încheie cu imaginea ei sumbră. Speranţele iniţiale i-au fost curmate de un destin tragic, prevestit.

Reprezentările lui Enrico şi Arturo, în acord cu tonul ironic cu care e construit momentul sosirii mirelui (cât şi imediat după) - confetti, alămuri, clovnerie, cabaret - parodiază opera bufă. La fel machiajul burlesc din pregătirea miresei. Perspectiva asupra personajului Edgardo rămâne una sobră, aceasta fiind contrabalansată de cor (feţe puternic pudrate, persiflând prin umbrele negre, deschise o înmormântare tipic americană), dar şi de bizareria celor trei mirese perindându-se pe scenă sau de cea a apariţiei corpului neînsufleţit. Întregul romantism este reinterpretat de Andrei Şerban prin folosirea grotescului, derizoriului, caricaturalului.

Cu toate acestea, tema rămâne serioasă - ”ocaziile” (S. Kierkegaard) fundamentale ale vieţii (păcatul, căsătoria, moartea). Fiecare om obţine edificarea în felul său (mărturisirea păcatelor/ întâlnirea cu Dumnezeu, împlinirea tainei cununiei/ ”dragostea învinge totul”, decizia de a împlini actul cel mai grav cu putinţă /întâlnirea cu ceea ce e lucrul cel mai nesigur dintre toate). Interpretarea lui Andrei Şerban răstoarnă prejudecăţile (familia, biserica, instituţiile care presupun uniformizare, reprezentate generic prin armată). Mesajul este actualizat, în sensul că se caută soluţii în prezent: în ce constă edificarea celui care sfidează instituţiile consacrate? A păcătosului care mărturiseşte că şi-a ucis soţul inacceptabil, din cauza unei legături mai profunde, nu un jurământ, ci dragostea dăruită de o inimă sinceră. A celui care refuză să mai creadă în angajamente. Ori a celui care înţelege că ”în mormânt nu există amintire”.

(Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, regia: Andrei Şerban, din distribuţie: Diana Ţugui/ Lăcrămioara Hrubaru Roată - Lucia, Adrian Marcan/ Jean Kristof Bouton - Enrico, Călin Brătescu/ Florin Guzgă - Edgardo, Andrei Apreotesei/ Andrei Fermeşanu - Arturo, dirijor: Vlad Iftinca, Metropolitan Opera din New York, decorul: Octavian Neculai, costumele: Lia Manţoc, premiere: 23 şi 25 septembrie, Sala Mare a TNI, producţie a Operei Naţionale din Iaşi)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri