Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Dietele filosofilor

GALERIE
petru bejan
  • petru bejan
- +

În problemele dietei, nu ar trebui confundate nici teoria cu practica, nici idealurile cu posibilităţile. Precarităţile materiale sau de sănătate ale celor invocaţi şi-au spus deseori cuvântul. Calitatea unei vieţi nu se măsoară totuşi nici în proteinele acumulate, nici în caloriile consumate.

Pe la 1825, Anthelme Brillant-Savarin publica Fiziologia gustului - o carte care frapa tocmai prin ineditul temei chestionate. Socotită drept bizară de unii, redusă de alţii la condiţia unui stufos compendiu gastronomic, scrierea sus-pomenită aducea în atenţie obişnuitele desfătări ale trupului - omise cu premeditare de studiile sistematice, cu pretenţii de seriozitate, de până atunci. Filosof de formaţie, autorul nu-şi propusese defel un excurs frivol. O sugera chiar subtitlul lucrării (Meditaţii de gastronomie transcendentă), omis inexplicabil în versiunea românească (Meridiane, 1988).

Ce se înţelegea la vremea respectivă prin „fiziologie”? Dictionnaire Littré o prezintă drept „studiul care ia ca obiect, într-un mod filosofic şi abstract, fenomenele vieţii”. Este vorba, în fapt, despre o nouă sensibilitate preocupată a deschide breşe către cercetarea intimităţii şi a satisfacţiilor mijlocite de simţuri în rutina cotidianului. Aceasta explică proliferarea în epocă a numeroaselor „fiziologii”, dedicate fie căsătoriei (Balzac, 1829), fie plăcerii (Paolo Montegazza, 1859), postului (Luigi Luciani, 1869) sau criticii (Albert Thibaudet, 1930).

Brillant-Savarin era de părere că plăcerile simţurilor meritau aceeaşi consideraţie ca şi jubilaţiile raţiunii. Scrise într-o manieră degajată, cu frecvente inserturi narative şi anecdotice, textele francezului conţin reflecţii despre gust, gastronomie, apetit, alimente, sete, băuturi, gurmanderie, digestie, obezitate, somn, vise, post şi istovire… O suită de aforisme sinetizează liniile de forţă ale unei posibile „ştiinţe” gastronomice: „Animalele îşi potolesc foamea; omul mănâncă; singur, omul de spirit ştie să mănânce”; „Soarta naţiunilor atârnă de felul în care se hrănesc”; „Spune-mi ce mănânci şi îţi voi spune cine eşti”; „Gurmanderia este un act al judecăţii noastre prin care ne manifestăm preferinţa pentru acele lucruri care sunt plăcute la gust, în dauna celor care nu au această însuşire”; „Cei care fac indigestie sau se îmbată nu se pricep nici la mâncare, nici la băutură”; „Un desert fără brânză e ca o fată frumoasă cu un ochi lipsă”…

Care ar fi rostul invocării lui Brillant-Savarin? Acesta este primul care dă hranei, alimentaţiei, o „dimensiune metafizică, chiar ontologică”. Aprecierea aparţine lui Michel Onfray, autorul unei scrieri vizând Raţiunea gurmandă. Filosofia gustului (Nemira, 2001). Sustrasă derizoriului, gastronomia devine astfel o artă a desfătărilor gustative, iar bucătăria - emblema perceptibilă a comunităţii. Plăcerea de a mânca este naturală şi solitară; plăcerea de a fi la masă este una socială şi convivială, oferind indicii ale civilităţii, ospitalităţii şi bunului-gust. Gustul, în fapt, este marea problemă.

Oare cum arată bucătăriile filosofilor? Au dietele acestora un repertoriu aparte? Sunt cumva lesne de imitat? Este suficient să reiterezi reţetele culinare ale lui Hegel, bunăoară, pentru a gândi şi scrie la fel? Voi căuta argumente ilustrative tot la Michel Onfray. Apărută în 1989, Les ventres des philosophes (Burţile filosofilor) se recomanda drept o „critică a raţiunii dietetice”. Gusturile şi practicile culinare se pliază unui mod anume de a gândi. Iată doar trei din exemplele invocate…

Jean-Jacques Rousseau este de partea simplităţii. Autorul Contractului social promovează întoarcerea la natură şi rusticitatea primitivă. Frustă şi austeră, dieta sa pare de inspiraţie spartană, cazonă, ostilă oricărei inovaţii gastronomice. Mâncatul este justificat de exigenţa supravieţuirii, nu a plăcerii. În afara strictului necesar, totul este sursă a răului. Laptele, apa şi pâinea compun triada alimentară perfectă. Gastronomia este o ştiinţă a inutilului şi a luxului, un semn al decadenţei şi al gustului pervertit. Ce conţine farfuria ideală? Lapte, ouă, verdeţuri, brânzeturi, pâine neagră, vin roşu, „gros de să-l tai cu cuţitul”. Rousseau încurajează entuziasmul ieşirii la iarbă verde, promovând ideea picnicului frust, nesofisticat. Cruzimea este urmarea consumării de carne. Tocmai de aceea, copii trebuie feriţi de o atare primejdie. Soluţia lui Rousseau? Vegetarianismul.

Opţiunile lui Immanuel Kant, în schimb, nu erau tot atât de radicale. Experimentase starea de beţie în tinereţe, însă nu-i păstra amintiri plăcute. Refuza berea, suspectată a fi cauza hemoroizilor, dar degusta la prânz un pahar de vin. În Antropologia din perspectivă pragmatică, descrie beţia în termeni depreciativi („starea potrivnică naturii care constă în incapacitatea de a ordona reprezentările sensibile potrivit legilor experienţei, în măsura în care această stare este rezultatul consumului excesiv de alcool”). Alcoolul are însă şi părţi bune: stimulează imaginaţia, dezleagă nodul limbii, sporeşte sinceritatea şi fortifică sociabilitatea. Ingestia băuturilor „serveşte cherchelelii generale a mesenilor, cu deosebirea că beţivănelile cu bere duc mai degrabă la izolarea în vis şi sunt deseori fruste, pe când cele cu vin sunt vesele, zgomotoase şi de o spirituală prolixitate”. În Metafizica moravurilor, Kant va glosa „Despre abrutizarea de sine prin folosirea nemoderată a plăcerilor sau a hranei”, unde sancţionează în principiu toate excesele. În privinţa meselor, Kant era previzibil; mânca trei feluri, la care adăuga brânză şi unt. Prefera supa de carne, supa de orz cu fidea, peştele, folosind muştarul ca ingredient universal. Ca digestiv, la final, „trăgea o duşcă” de vin roşu îndulcit, încălzit şi aromat cu coajă de portocală. Urmau una-două ceşti de cafea şi, invariabil, pipa zilnică.

Friederich Nietzsche includea nutriţia printre artele frumoase, întrebându-se totodată dacă n-ar fi cumva posibilă o „filosofie a hranei”. În Gaya Scienza (Ştiinţa veselă), critică bucătăria germană, socotind-o grea şi lipsită de subtilitate. Ce mânca autorul Voinţei de putere în 1877? La prânz - decoct din plante (doar un vârf de linguriţă înainte de masă), două sandvişuri cu jambon şi un ou, şapte-opt nuci cu pâine, două mere, puţin ghimbir, doi biscuiţi. Seara - un ou cu pâine, cinci nuci, lapte îndulcit cu pesmet sau trei biscuiţi. Ulterior, va descoperi gustul jambonului şi al cârnaţilor - scumpi însă şi greu de procurat. Spre bătrâneţe, optează pentru fructe, absente până atunci din alimentaţia sa, la fel ca şi peştele. Critică sever băuturile alcoolice, îndeosebi berea, suspectând-o a fi vinovată de „lenta degenerare a spiritului”. Dieta lui Nietzsche este una a măsurii. „De fapt, până în anii maturităţii târzii, am mâncat întotdeauna prost…”, va recunoaşte filosoful.

În problemele dietei, nu ar trebui confundate nici teoria cu practica, nici idealurile cu posibilităţile. Precarităţile materiale sau de sănătate ale celor invocaţi şi-au spus deseori cuvântul. Calitatea unei vieţi nu se măsoară totuşi nici în proteinele acumulate, nici în caloriile consumate. Vegetarianul Rousseau a trăit 66 de ani, disciplinatul Kant - 80, iar neglijentul Nietzsche - doar 56. Oare cum s-ar fi scris istoria dacă Rousseau şi-ar fi permis şi altceva decât reţetele frugale, ţărăneşti; dacă un Kant şi-ar fi abandonat tabieturile culinare zilnice, repetate cu precizie de ceasornic; dacă un Nietzsche ar fi consumat în tinereţe mai multe fructe şi, măcar la răstimpuri, o carafă de vin? Altfel, cu siguranţă altfel…

 
Petru Bejan este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Filosofie din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza” şi membru al AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri