Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Mi-am dorit să scriu, din perspectiva mea (care e şi a atâtor altora), de non-istoric, despre conferinţele ieşene ale universitarului clujean Acad. Ioan Aurel Pop, prof.univ.dr. şi Rector al Universităţii-soră “Babeş Bolyay”, prilejuite de “Zilele academice ieşene”, la Filiala Iaşi a Academiei Române, şi de “Dies academici”, la UAIC, ambele – nu numai de substanţă, dar şi de o calitate excepţională a atitudinii, în contextul “la zi” al culturii româneşti de azi şi al răsfrângerilor problemelor ei, nici puţine, nici uşor de “soluţionat”, asupra spiritului public, a mentalităţilor, pe care ele le formează, ori, uneori, deformează.
N-a fost vorba de genul de expozeu academic distanţat, de la altitudinea olimpian generalizantă şi abstrasă, faţă de solicitările acute şi de alternativele unor opţiuni definitorii în raport cu adevărate “răspântii” decisive, unde se riscă prea uşor căderea în seducătoare capcane. Că se întâmplă ca inclusiv unii specialişti de valoare să se lase duşi în ispită de mirajul best selling-ului e adevărat şi tocmai asta necesită replici profesionaliste şi intransigente.
Adevărul şi miturile în trecutul românesc, la Academie, şi Maramureşul… intrat pe furiş în Moldova, la Universitate, trebuie să le fi apărut celor care (între ei, şi mie) au avut posibilitatea şi şansa să le urmărească pe amândouă drept complementare, în acelaşi timp convergente în pledoaria lor pentru adevărul cercetării istorice, dar şi întregindu-şi reciproc implicaţiile, sugestiile, semnificaţiile transdisciplinare, de ordinul unei deontologii strategice şi fundamentale: înscrierea impactului unor atare preocupări specializate şi al rezultatelor lor într-un orizont lărgit, al vieţii şi al devenirii de destin istoric în derulare-configurare (pe axa trecut-prezent-viitor) în corelaţie de profunzime cu o conştiinţă identitară lucidă şi demnă. Altfel spus: un nivel meta-, extrem de complex şi de o însemnătate, fără nici o exagerare, vitală, al unei dense interogaţii pe teme ale filosofiei istoriei, ca şi ale metodologiei istoriografice, departe însă de a fi abordate “în sine” şi in abstracto, ci, dimpotrivă, cu atenţia, responsabilitatea ştiinţifică şi morală şi, deloc în ultimul rând, cu ataşamentul transconjunctural cuvenit unor cardinale valori naţionale, toate acestea într-o articulare specifică, proprie unei “dimensiuni” de ordinul unei pedagogii naţionale, de apărare a conştiinţei noastre istorice, când e vorba de acea eternă funcţie modelatoare a ceea ce numim Historia – magistra vitae. Şi nu e aceasta o linie de gândire şi preocupări pentru care să se fi optat doar cu ocazia unor conferinţe (verba volant), cum o arată ieşirea recentă de sub tipar, la Editura Enciclopedică, a unui masiv şi dens volum (Istoria, adevărul şi miturile) - replică polemică dată riguros şi inteligent, în tonul unei elevate politeţi intransigente, istoricului bucureştean Lucian Boia, “campion” al demitizărilor şi răsfăţat al best selling-ului pe la noi, într-o Românie şi mai ales o lume mediatică foarte înclinate, chiar nerăbdător zeloase, să destrame, să demoleze, să “demitizeze”, vioi eseistic, mai tot ce mai ţine de dimensiunea istoriografică a conştiinţei naţionale româneşti, identitare şi etno-culturale, în orizontul cărora istoria, alături de limbă şi religie, constituie marii piloni ai identităţii româneşti, ai liantului mentalitar de ordinul apartenenţei la o naţiune, nu doar o... “populace”.
Dacă am amânat să scriu despre ideile şi atitudinea care-l reprezintă plenar pe istoricul Ioan Aurel Pop şi dincolo de cele două conferinţe ale sale la Iaşi, este de fapt pentru că am simţit nevoia să întregesc şi să aprofundez receptarea lor, impresia făcută de ele, parcurgând şi masivul volum mai înainte menţionat, o lectură care cerea, evident, timp, ea însăşi, plus reflecţia de după ultima pagină. Este, înainte de toate, o analiză obiectivă minuţioasă, de un ireproşabil profesionalism, auster şi nu eseistic, dar niciunde lipsită de relief, consecvent şi sistematic argumentată perfect convingător, fără nici cea mai uşoară urmă de alunecare în fie frivolităţi, fie vehemenţe “gazetăreşti”, inconsistente, ci, dimpotrivă, într-un autentic dialog de idei, polemic nu ca război între două orgolii, polarizate tensional, dar cu o intransigenţă fără fisură, a rezistenţei critice, raţională şi nu emoţională, în faţa unor afirmaţii şi atitudini (ale lui Lucian Boia) incontestabil vulnerabile. Ceea ce îi cere (şi testează, exigent, prin analiză) istoricul clujean confratelui său bucureştean este să convingă, prin argumente, şi nu să “seducă”, în cheia unei stilistici paradoxale, metaforice, dezinvolte şi “simpatice”. Naţional-comunismul lui Ceauşescu şi al vreunor istorici gata să-i cânte în strună nu mitizase, ci mistificase, formă de aservire propagandei “epocii de aur”. “Demitizare” – până unde, dacă toate naţiunile au mituri istorice, simţite, trăite ca necesare? De ce ar trebui ca nouă, românilor, să ni se repete la nesfârşit, de către “demitizanţi” şi adepţii lor, atât de grăbit şi superficial, o atare vulgata simplistă a puzderiei de “demitizări”, ceea ce implică sugestia, gravă, că mai toţi istoricii noştri, mai vechi sau mai noi, “mitizând”, au minţit şi că naţiunea şi statul, la noi, sunt o “invenţie” a intelectualilor?! Cui prodest un astfel de “discurs”, întemeiat pe ideea-vector a unei, în fine, răsturnări “copernicane”, ca revenire târzie la “adevărul” istoriei nemitizate, “demitizate”? Ceea ce se pierde din vedere în astfel de abordări şi avânturi este că au murit oameni, s-au cheltuit energii, s-a făcut educaţie în spiritul ataşamentului faţă de valorile noastre, istorice, culturale, spirituale. Să aruncăm totul “peste bord”, seduşi de zarva “demitizării”?! Şi oare, la urma urmelor, nu este “demitizarea” însăşi fetişizată, pe punctul de a deveni obiectul propriei mitizări?
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |