Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Viaţa de parlamentar la începutul anilor ’90 era un rai, pe când azi seamănă tot mai mult cu un drum spre iad.
Cu exact 25 de ani în urmă, românii se buluceau la vot precum la magazinele de carne, până în decembrie ’89, sau la ambasade şi la punctele de trecere a frontierei, după aceea. Votul era atunci speranţa pură de mai bine şi prilejul mult aşteptat de a demonstra încrederea în viitor. Aşa se explică prezenţa istorică de peste 86 la sută dintre cei 17,2 milioane de alegători. A rezultat atunci un Parlament practic monocolor, FSN-ul şi Iliescu adjudecându-şi trei sferturi din numărul sufragiilor. Abia la alegerile parlamentare din 2012 câştigătorul (USL, la vremea aceea) a mai avut majoritatea absolută, respectiv 67 la sută din numărul mandatelor. În ambele cazuri, ciolanul s-a dovedit prea mic pentru aspiraţiile politice şi câştigătorul s-a divizat.
Dintre parlamentarii primei legislaturi, câţiva aleşi sunt şi astăzi pe baricade: Marko Bela şi Verestoy Attila - toate cele 7 mandate, Varujan Vosganian, Călin Popescu Tăriceanu şi Şerban Mihăilescu - 6 mandate, Petre Roman - 5 mandate. Cei mai mulţi, între care Ion Iliescu şi Ion Solcanu, s-au retras din cauza vârstei. Pe alţii, precum Adrian Năstase, i-a măturat justiţia de pe scena politică.
Ce a rămas în urma lor? În primul rând, un sistem legislativ construit anevoios, cu reveniri repetate pe legi abia adoptate - aşa cum se întâmplă zilele acestea pe Codul fiscal şi pe Codul penal - dar funcţional, totuşi. Apoi, noile valuri de politicieni, promovaţi tot de cei vechi, au preluat multe dintre metehnele înaintaşilor: chiulul susţinut, interesul personal (apropo de larga susţinere pentru proiectul legii speciale a pensiilor lor), neclintirea din mandat (în România, demisia de onoare şi alegerile anticipate sunt utopice) şi sfidarea alegătorilor (vezi referendumurile pentru Parlament unicameral de 300 de locuri, ignorate deja de două legislaturi de aleşi).
Dincolo de privilegiile aleşilor, ţara a evoluat mai degrabă de la sine, decât cu ajutorul lor. De la nivelul „nu ne vindem ţara”, companiile cu capital majoritar străin au cucerit mare parte din economie. De la golanii cotonogiţi de mineri în Piaţa Universităţii, am evoluat la „uniţi salvăm” ce ne-a mai rămas: Roşia Montană şi pădurile decimate deja. De la un salariu mediu de 3381 de lei în 1990 (potrivit Ziarului financiar), respectiv 4-500 de dolari la negru, am ajuns azi la 1750 de lei, adică aproape 450 de dolari la oficial. Au rămas constante migraţia forţei de muncă spre vest şi volumul disproporţionat al investiţiilor, foarte ridicat în Ardeal şi Bucureşti şi aproape inexistent în estul ţării.
Aparent paradoxal, numărul românilor cu drept de vot a crescut cam cu un milion din 1990 încoace (la prezidenţialele din noiembrie trecut, de exemplu, pe listele de alegători se regăseau 18,3 milioane de nume). În schimb, prezenţa la urne a scăzut constant, cu toate găleţile, mopurile şi ajutoarele alimentare de la Uniunea Europeană care se distribuie taman în ajunul scrutinurilor. Liviu Dragnea ar putea explica mai bine fenomenul, dar (încă) preşedintele executiv al PSD susţine, condamnat la puşcărie fiind, că orice ales îl cunoaşte. Este unul dintre motivele pentru care modificarea Codului penal a devenit prioritară. Viaţa de parlamentar la începutul anilor ’90 era un rai, pe când azi seamănă tot mai mult cu un drum spre iad. Bineînţeles, întotdeauna pavat cu intenţii bune.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |