Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Trecuseră optsprezece luni de când coborâseră din tren la Irkuţk şi lăsaseră în urmă peste şase mii de kilometri, care îi despărţeau acum de lagărul 303. Nu e nevoie să insist asupra forţei de impact a aceste cărţi ce ne dă, pe de o parte, o imagine zguduitoare a Gulagului, iar pe de alta ne arată că fiinţa umană îşi poate depăşi, atunci când vrea să-şi recapete libertatea şi demnitatea, propriile limite.
Când a apărut, în 1956, cartea lui Slavomir Rawicz The Long Walk, se ştiau foarte puţine lucruri despre Gulag. Relatare a unei evadări dramatice din infernul lagărelor siberiene, cartea a avut succes, a fost tradusă în multe limbi şi a fost ecranizată în 2010. În româneşte e tipărită acum, la editura Corint, cu titlul Întoarcerea acasă. Slavomir Rawicz (1915 - 2004) era un tânăr ofiţer de cavalerie când, ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov şi a împărţirii Poloniei, este arestat de sovietici sub învinuirea că ar fi desfăşurat activităţi de spionaj. Urmează interogatorii interminabile, bătăi cumplite prin care anchetatorii încercau să-l facă să-şi recunoască „vina”. Aşa-zisul proces e, fireşte, o mascaradă. Este condamnat la 25 de ani muncă silnică şi, înghesuit împreună cu alte sute de deţinuţi în vagoane pentru vite, ajunge - după ce garnitura străbate aproape cinci mii de kilometri - la Irkuţk. De aici, coloanele de deţinuţi o iau pe jos, în teribila iarnă siberiană, şi - după mai bine de 40 de zile de marş prin viscol - ating destinaţia finală, lagărul 303, situat cam la 500 de kilometri la aud de Cercul Polar.
Rawicz îşi dă seama că, în condiţiile din lagăr, şansele sale de supravieţuire sunt minime. Se decide să evadeze şi îi convinge să i se alăture pe alţi şase tovarăşi de suferinţă: doi polonezi, un leton, un lituanian, un sârb şi un american. Adună, cu mari riscuri, câteva lucruri absolut necesare: piei de animale, iască, un cuţit, o toporişcă, pâine uscată, orz, făină. Pe drum, celor şapte li se va alătura Kristina, o tânără poloneză deportată şi obligată să muncească într-un colhoz.
Cartea reconstituie, aşadar, acest uimitor parcurs, din Nordul extrem până în India, trecând prin Mongolia, deşertul Gobi, Tibet şi munţii Himalaia. Evadaţii înfruntă gerul, viscolul, apoi dogoarea ucigătoare a deşertului şi capcanele vertiginoase ale înălţimilor. Se hrănesc cu ierburi, vânează animale, prind peşti, se mulţumesc, în deşert, să mănânce şerpi. Cât sunt pe teritoriul sovietic evită contactele umane, după aceea au şansa să aprecieze, în mai multe rânduri, ospitalitatea mongolilor. Trăiesc momente îngrozitoare, traversarea deşertului, adevărat coşmar, face şi primele victime: Kristina şi polonezul Makowski. În Tibet moare lituanianul Marchinkovas, iar în munţi încă un polonez, fostul sergent de cavalerie Paluchowicz. Cei patru rămaşi în viaţă ajung, într-o stare jalnică, în India, unde sunt luaţi în primire de britanici şi îngrijiţi într-un spital militar. Trecuseră optsprezece luni de când coborâseră din tren la Irkuţk şi lăsaseră în urmă peste şase mii de kilometri, care îi despărţeau acum de lagărul 303.
Nu e nevoie să insist asupra forţei de impact a aceste cărţi ce ne dă, pe de o parte, o imagine zguduitoare a Gulagului, iar pe de alta ne arată că fiinţa umană îşi poate depăşi, atunci când vrea să-şi recapete libertatea şi demnitatea, propriile limite. Sigur, Rawicz nu este un scriitor (ceea ce nu scuză traducerea românească uneori cam stângace şi poticnită). A fost ajutat de altfel în redactare de un ziarist, pe nume Ronald Downing. Textul lui Rawicz nu are calitatea literară a mărturiei despre Gulag - mă refer la O lume aparte - a unui alt polonez, Gustav Herling-Grudzinski. Dar Întoarcerea acasă nu e mai puţin o proză puternică, percutantă prin chiar lipsa ei de artificiu. Oricum, nu însuşirile literare reprezintă problema cărţii lui Rawicz. Autorul s-a confruntat, de-a lungul anilor şi mai ales către sfârşitul vieţii, cu acuzaţii grave. Au ieşit la iveală tot felul de inexactităţi: deşertul Gobi aşa cum îl descrie Rawicz nu seamănă mai deloc cu deşertul Gobi din realitate, ca să treacă din Mongolia în Tibet evadaţii ar fi trebuit să traverseze un lanţ muntos ce nu apare în povestire, e imposibil ca cineva să reziste atâtea zile fără apă sau să escaladeze Himalaia fără echipament adecvat etc. Unde mai pui că Rawicz pretinde că l-a văzut, coborând către India, pe „omul zăpezilor”, faimosul Yeti. Neconcordanţe, erori, exagerări, fantasme… Acuzaţia ce pare să dea lovitura de graţie e însă alta: Rawicz şi-ar fi falsificat biografia, el ar fi fost de fapt eliberat din lagăr după un an, iar povestea pe care o relatează e a unui alt polonez, care a reuşit într-adevăr să evadeze. Tulburător aici e şi faptul că Rawicz a refuzat să răspundă acestor acuzaţii. Iar despre ceilalţi trei supravieţuitori ai „drumului spre libertate” nu se ştie nimic…
Poveste adevărată? Ficţiune? Dilema a stârnit multe pasiuni şi controverse şi l-a determinat chiar pe un scriitor francez, Sylvain Tesson, să refacă traseul urmat de Rawicz şi de tovarăşii lui. Care sunt concluziile la care a ajuns Tesson vom vedea săptămâna viitoare.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |