Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Editorial de poveste

GALERIE
gin
  • gin
- +
Nu este nicio glumă, este chiar o poveste adevărată. Dacă are vreo relevanţă sau vreun tâlc în ziua de astăzi, se poate descifra din cele de mai jos.

Cu 43 de ani şi jumătate în urmă, era forfortă mare la Bucureşti. România juca finala Cupei Davis, o finală istorică împotriva SUA. Istorică prin aceea că, pentru prima dată, s-a renunţat la păcătosul sistem “challenge round” prin care deţinătoarea Salatierei de Argint juca direct finala şi musai pe teren propriu. Şi cum România a jucat două întâlniri cu “salatiera” pe masă după vechiul sistem, acum, când democraţia a cuprins şi Cupa Davis, regula jocului a făcut ca a treia finală americano-română să aibă loc la Bucureşti. 5-0 şi 3-2 pentru yankei, acestea au fost scorurilor finalelor disputate în 1969 la Cleveland şi 1971 la Charlotte. (Paranteză: în 1970, ai noştri au fost constrânşi de miopia Federaţiei Internaţionale de Tenis să se retragă în 1970 în faţa echipei Africii de Sud, exclusă din mai toate federaţiile sportive din motive de apartheid). Protagoniştii erau cam aceiaşi: Stan Smith, uriaşul din Pasadena, pentru o perioadă de (doar) trei ani, cel mai bun jucător din lume, alături de cine o fi, pentru că adevărata vedetă a tenisului american, regretatul Arthur Ashe, nu s-a înţeles cu compatrioţii săi din motive greu de înţeles astăzi, în era preşedintelui Barack Obama. De partea cealaltă, poate cea mai sudată echipă din Cupa Davis, cu Ilie Năstase la apogeul carierei şi Ion Ţiriac la apusul gloriei. Duelul Năstase - Smith ţinea capul de afiş al tuturor turneelor, nu numai pentru că erau cei mai buni, ci pentru că reprezentau două firi diferite: Năstase, exuberant, nervos, mereu în dezacord cu arbitri, dând cu rachetele de pământ; de partea cealaltă a fileului, amicul Stan, calm, plimbându-se agale, umezindu-şi degetele şi netezindu-şi frizura blondă în dreapta şi în stânga, apoi mustaţa lui californiană şi - aşteptând răbduriu să-i treacă hachiţele lui Ilie. Care va să zică, după două înfrângeri, una grea şi alta la limită, venise vremea ca Salatiera lui Davis să ajungă la Bucureşti, pe zgura noastră naţională, fiindcă ne chinuiră îndeajuns yankeii ăştia cu iarba lor. Meciul Năstase - Smith era, pentru mulţi, cheia succesului. Alături de Stan, la simplu, un jucător în ascensiune, Tom Gorman, iar la dublu, puştanul Erik van Dillen încerca să-l facă uitat pe Bob Lutz, partenerul tradiţional al lui Smith. La noi, fără cale de întoarcere: Năstase şi Ţiriac, Ţiriac şi Năstase.

Sorţii făcură ca partida Năstase - Smith să fie deschiderea petrecerii. Stupoare: “Nasty” al nostru a fost de nerecunoscut şi a pierdut în trei seturi, într-una dintre cele mai slabe partide din carieră. Şi-a încordat, însă, muşchii şi inima bătrânul Ţiriac şi l-a bătut pe tinerelul Gorman după ce a fost condus cu 0-2 la seturi. În van, însă: la dublu, cuplul de fier Năstase/ Ţiriac n-a reuşit decât cinci game-uri în faţa lui van Dillen, pus acolo, lângă Stan. Şi nu pentru că Ţiriac a fost obosit după calvarul cu Gorman, ci pentru că Năstase iar n-a fost Năstase. Oboseala lui Ţiriac n-a existat, fiindcă bătrânul nostru mustăcios a fost în stare să încerce imposibilul, luptându-se cinci seturi cu marele Stan. Ultimul set, 6-0 pentru “gigantul din Pasadena”. Totul era pierdut. În ultima partidă, Năstase îl învingea pe Gorman, în faţa unui public care l-a fluierat continuu, scandând în răstimpuri numele lui Ţiriac.

Şi pentru că naţia noastră este o naţiune cu imaginaţie, Ilie Năstase, cel mai bun sportiv român al tuturor vremurilor de până atunci, a fost pus la stâlpul infamiei: că a vândut salatiera pe bani grei americanilor. O neînţelegere temporară între Năstase şi Ţiriac, probabil, determinată tot de evoluţia inexplicabilă a primului în partida de pe Arenele BNR Progresul, a alimentat zvonistica. Năstase nu se mai satură de bani, a uitat de unde a pornit, tot tacâmul. Singurii fani ai lui Nasty de la noi dădeau vina pe Ceauşescu. Cică dictatorul i-ar fi impus tenismanului să cedeze meciul în schimbul clauzei naţiunii celei mai favorizate, primită din partea SUA în 1975 ca urmare a amendamentului Jackson - Vanick. Vorbe, vorbe, vorbe... Urmările au fost că Ilie a pierdut în acel an şi finala Wimbledonului, tot în faţa lui Stan, dar după cinci seturi de foc, apoi şi-a luat o revanşă epică în finala Turneului Campionilor, că Smith s-a stins repede după aceea, iar Năstase a dominat încă vreo trei ani tenisul mondial până la apariţia lui Björm Borg şi... cam asta e povestea.

Are vreo legătură povestea de acum 43 de ani şi jumătate în urmă cu poveştile de acum? Pare că nu: dar când ne gândim că Ceauşescu a dispărut, dar noi suntem aceeaşi naţiune bănuitoare şi fatalistă, când vedem că de-abia aşteptăm să apară o vedetă ca să dăm de pământ cu ea, parcă se întrezăreşte oleacă de tâlc!

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri