vineri, 29.03.2024
Din fericire, nu sunt singurul care face implozie la spectacolul tembel cu tricolor şi unire, cu poezii de aleasă simţire (neapărat). Tembel, fiindcă e fără de nici o finalitate practică şi nu e bun nici măcar ca supapă colectivă de evacuare a umorilor.
Vorbeam într-un text anterior despre radicalizarea discursului politic, la noi. Ce-i drept, dinspre opoziţie (citam declaraţiile unei anumite mărimi liberale din zonă); dar tot e ceva, fiindcă şi opoziţia noastră, mult timp, n-a putut face pasul mai departe peste protestul gutural, peste clamoarea de stradă. Vine, acum, rândul, cum să spun? - nu al societăţii civile, inaptă şi ea, într-o prea tristă măsură spre a mai insista, să exprime, dar mai ales să producă idei. Vine rândul - cât de aşteptat, vai! - al unor tineri care au stat nişte ani, vorba lui Vieru, fie la Bucureşti, fie prin alte părţi (Londra, Paris, Statele Unite), unde s-au dedat cu, hai să spun, aerul tare al democraţiei, au citit dar, mai ales, au asimilat şi şi-au adjudecat astfel o viziune asupra lucrurilor. Ca pe lupii tineri din Parlament şi Guvern (şi ca şi din partidele unde nasc!), îi deosebesc pragmatismul şi eficienţa. Îi deosebeşte, de fapt, un criteriu pe care nu mai credeam să-l văd cumva întrupat, chit că într-o formă uşor paradoxală: absenţa patetismului găunos, a grandilocvenţei demagogice. Sunt parcă de pe alte pământuri, deşi vorbesc, evident, aceeaşi limbă. În plan mental, mutaţia e spectaculoasă şi reprezintă, de fapt (nepatetic vorbind!), chiar linia demarcatoare între o lume - încă bine mersi, fizic vorbind, dar într-un mod iremediabil revolută - şi alta, care în fine îi calcă pe urme, începe s-o disloce. Dacă s-ar împlini cumva (şoptesc aşa, fără speranţe, în direcţia Ministerului Educaţiei...) o anume masă critică de moldoveni cu discernământ şi, bineînţeles, cu idei, nemernicii din guvern şi acefalii din parlament s-ar călători la primul tur de scrutin...
Vorbirea asta, în siajul unui articol de pe plazforma.md despre protestul din 3 mai, din centrul capitalei. S-a întâmplat să fiu eu însumi în ziua aceea la Chişinău şi mi-am regăsit cu oareşice uimire iritaţiile. Din fericire, nu sunt singurul care face implozie la spectacolul tembel cu tricolor şi unire, cu poezii de aleasă simţire (neapărat). Tembel, fiindcă e fără de nici o finalitate practică şi nu e bun nici măcar ca supapă colectivă de evacuare a umorilor. E, cu vorba semnatarilor (Petru Negură şi Vitalie Sprânceană), un cenaclu cu ridicolii din trecuţii ’90 ai secolului trecut. Ridicoli şi, cei mai mulţi, din pricini de calviţie şi abdomen, penibili.
Iată un început pe care, sub Druc, de exemplu, nu l-ai fi putut găsi, neam, nici în presa râncedă a comuniştilor:
„Majoritatea mişcărilor de protest moldoveneşti sfârşesc iremediabil cu adunări de 10-20 de mii de oameni în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la tribuna căreia se recită poezii despre Unire şi se vorbeşte despre «unitatea neamului românesc». Aşa a fost pe 8 aprilie 2009. Aşa a fost şi ieri, 3 mai 2015, la protestul organizat de Platforma Civică Demnitate şi Adevăr. Chiar dacă tema era iniţial alta.
Decorul şi scenografia sunt mereu aceleaşi, impresionante de fiecare dată: steaguri tricolore, cu şi fără stemă, pancarte, poeţi, declamatori şi interpreţi pe scenă, tineri înfăşuraţi cu steaguri, cântece cu versuri răscolitoare despre «vrăjmaşi», «frăţie», «străinii cei răi», «unire» etc. Un eveniment care nu e tocmai protest (îi lipseşte, bunăoară, un program de acţiuni) şi care seamănă mai degrabă cu un cenaclu sau cu un concert”.
Ca să fac un sfârşit durerii, spun că în felul acesta, halucinant-decorativ şi deprimant-carnavalesc, se încearcă la noi recuperarea miliardelor ţepuite de filaţii vremurilor noastre (o parafrază după titlul unui roman de Puşkin) şi duse pe calea cea fără de întoarcere a offchore-urilor de pretutindeni. Fain sarcasmul semnatarilor: „În acest sens, unionismul ca platformă de protest e în multe privinţe similar cu «like»-urile şi acţiunile de pe Facebook: pe de o parte, adeziunea la ele îţi dă confortul că participi activ, pe de altă parte, costurile şi riscurile participării sunt minime, aşa încât nu faci nimic ilegal sau ceva ce ar încălca în vreun fel rutina cotidiană. Un simulacru de protest care reuşeşte să consume şi să calmeze energiile protestatare”.
Aici e de spus, în fine, răspicat, că unionismul - în accepţia curentă şi ca practică, mă rog, de stradă - e şi lax, şi contraproduciv. Întâi, fiindcă e văzut ca un panaceu (lumea îl crede capabil, de pildă, să rezolve „problema calităţii proaste a drumurilor”), pe urmă, că ambiţionează prin definiţie exclusivismul („în el nu încap niciodată bulgarii, găgăuzii, ucrainenii sau ruşii din Moldova (de exemplu, n-a fost nici un vorbitor de limba rusă la mitingul de ieri, deşi rusolingvii din Moldova sunt la fel de afectaţi de furtul miliardului ca şi ceilalţi!)”).
Dar problema unor astfel de manifestări e lipsa de viziune. Raptul modern şi-a complicat enorm mijloacele, acţionează teribil de sofisticat, nu-i poţi contrapune declamaţii de pe scenă şi mărşăluiri prin centrul capitalei.
De unde însă facem noi rost de „expertiză locală, regională, internaţională”, cum convocăm nişte minţi deopotrivă lucide şi bine mobilate, cum ne organizăm, cum ne elaborăm „platformele de mobilizare”? Sau poate - mă bate gândul - nu reconversiunea tensiunii sociale (în demersuri cu finalitate practică, musai) era miza, ci tocmai pulverizarea acesteia, descurajarea prin gratuitate a revoltei? E o întrebare de pus, fiindcă efectul, iacătă, convine de minune micilor mari combinatori de pe Bâc.
Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |