Cum decurg alegerile la UAIC pentru alegerea rectorului. La ora 14, s-a votat în proporție de 60,1% - UPDATE
UPDATE (22:52): Tudorel Toader: “La final de mandat de Rector al UAIC! Stimati colegi, Sunt on (...)
citeste totmarti, 19.03.2024
Mă urc într-un taxi acum câteva seri, după o cină prelungită cu nişte prieteni buni din Chişinău, şi îl rog pe taximetrist să mă ducă spre casă. Tânărul de la volan îmi zâmbeşte larg după care îmi dă de ştire, zâmbind cu voluptate, că sunt în ofsaid: ”Ne gavarit pa rumiinski!”. Brusc m-am simţit ca în copilărie când mă uitam cu tata la meciurile de fotbal la ”Moscova 2” (aveam ditamai antena montată pe bloc) şi, deşi parcă intuiam ce spuneau comentatorii lor acolo, parcă nu aş fi pus mâna în foc că am înţeles corect. Cum internetul în roaming este teribil de scump în Republica Moldova, am încercat mai degrabă să silabisesc cât mai clar numele străzii decât să deschid Google Maps ca să îi arăt exact Schumacher-ului moldav unde ar trebui să ajung. Acesta însă, întocmai precum Seherezada, tăcea sfios şi mă privea cu interes fără să urnească maşina de pe loc. ”Dacă-i bal, bal să fie”, mi-am zis şi am încercat să găsesc, în joacă, o altă soluţie. ”Do you speak english?”, îl întreb eu doar ca să mă dau deştept. ”Yes, of course”, îmi răspunde tânărul. Culmea, pronunţată în limba engleză, strada ”Vieru” suna mai clar pentru el decât îi sunase cu două minute mai devreme în limba română, aşa că am reuşit să ne înţelegem unde vreau să ajung şi, drept urmare, am purces la drum. ”Mais vous parlez aussi français, Monsieur?”, mă măcină pe mine o curiozitate uşor răutăcioasă după câteva sute de metri de mers. ”Mais bien sûr!”, parează precum D’Artagnan junele taximetrist. Mă conducea deja cu 2-0 fără să fi făcut nici măcar un kilometru cu taxiul adaptat pe gaz în drum spre casă. Mai mergem puţin şi mă hotărăsc brusc să îl întroduc pe Beckenbauer pe teren, măcar pentru golul de onoare: ”Sprechen Sie Deutsch?”, îl întreb, de data asta cu satisfacţia celui care îşi lasă la urmă cea mai bună înghiţitură din ştrudel. ”Aber natürlich”, îmi dă reverul Boris Becker-ul din Chişinău. 6-0! Clar, simplu, copleşitor, fără drept de apel. Năuc, de parcă eram la camera ascunsă, îl întreb înainte de a mă da jos din maşină în faţa casei: ”Măi omule, ştii rusa, engleza, franceza şi germana, trăieşti şi munceşti în Chişinău, în Republica Moldova, şi totuşi nu ştii limba română. Cum se poate aşa ceva?”. De parcă atât ar fi aşteptat, numărând restul, tânărul îşi etală din nou toată dantura şi mă lămureşte cu sânge rece: ”Păi, la ce mi-ar folosi?”. Game, set, match! 6-0 6-0. Umilinţă totală.
Ca nevorbitor de limbă rusă îmi dau seama, poate, mult mai uşor atunci când o vânzătoare refuză să îmi răspundă în limba de stat, în limba română. Întocmai ca în legendele anilor ’90 când se zicea că dacă cereai în limba română o pâine în Harghita nu primeai în schimb decât un zâmbet şi cam atât, aşa şi la Chişinău! Poţi avea surpriza să ceri o sticlă de apă de la un chioşc (culmea, apă ”Dorna”), iar vânzătoarea să se uite la tine senină, precum un curcan toropit de căldură, şi să ridice din umeri a neputinţă de comunicare. Sau nepăsare. Nu o dată am păţit ca, fiind în oraş cu prietenii mei din Chişinău, toţi vorbitori de limbă română, să se aşeze la noi la masă un vorbitor de limbă rusă, iar din acel moment, ca printr-o magie, toată discuţia să se poarte în limba lui Ivan. Când i-am întrebat pe prietenii mei de ce procedează astfel, răspunsul a fost că ”vrem să le arătăm ruşilor că suntem toleranţi”. Însă nu cred că e cazul să mai zic că într-o situaţie diametral opusă, la o masă plină de vorbitori de limbă rusă, apariţia unui vorbitor de limbă română nu va avea niciodată parte de aceeaşi ”toleranţă”. Interesant este că dacă aduci vorba despre baltici, care au avut curajul să taie în carne vie şi să impună minorităţii rusofone folosirea limbii de stat pentru a putea fi recunoscuţi drept cetăţeni cu drepturi depline în ţara în care trăiesc, lumea îţi va spune că ”da, balticii sunt tari, bravo lor!”. Însă atunci cund jurnalista de la ProTv Chişinău îl întreabă pe un cetăţean de pe stradă ceva în limba română, iar el răspunde în limba rusă, reacţia este de genul ”ei, vezi, e mai bine să nu îi stârnim pe ruşi, trebuie să fim atenţi cu ei”. Îi apreciem şi îi încurajăm pe profesorii de limba română de la Tiraspol care se expun unor riscuri nebune doar pentru că vorbesc în limba de stat într-un teritoriu controlat conjunctural de nişte putinoizi însă în centrul Chişinăului, când mergi la un restaurant mai acătării, nu pare a fi o problemă atunci când meniul este scris doar în limba rusă. Sau, dacă insişti, poate se găseşte şi ceva tradus în engleză, dar nu şi în limba română.
De multe ori m-am întrebat care este limita dintre toleranţă şi atitudine, până unde merge respectul faţă de o anumită minoritate etnică sau lingvistică şi de unde începe aroganţa celui care, deşi minoritar, îşi arogă dreptul celui mai puternic. Şi bădăran, desigur. Ceea ce a părut ca o joacă, discuţia cu un taximetrist rusofon căpos care nu dădea doi bani pe limba de stat a ţării în care trăieşte, ascunde, de fapt, o problemă de atitudine. Atât timp cât moldovenii vor transla discuţia din română în rusă doar pentru a-i fi pe plac unuia care pur şi simplu nu are chef să vorbească în limba de stat, nu va trebui să ne mire că indivizi precum Rogozin îşi permit să vină în Moldova şi să persifleze un întreg stat, precum golanii care îţi zgârie maşina cu un cui chiar în faţa curţii tale.
Republica Moldova, după părerea mea, poate să fie cu uşurinţă în topul mondial al flash mob-urilor făcute doar de dragul de a fi evocate într-o gazetă de perete: de la apărarea liliecilor de stepă din Noua Caledonie, trecând pe la călugării tibetani şi până la salvarea Roşiei Montane (pe care mulţi dintre cei de aici, vai!, încă o confundă adeseori cu Vama Veche), hipsterimea moldoveană este gata oricând să se sacrifice pentru o cauză globală. Aştept însă cu interes primul flash mob naţional prin care să se răspundă doar în limba de stat oricărui mitocan care se preface a nu şti decât limba rusă.
Şi, dacă am pornit cu taxiul în povestea noastră, să o încheiem tot cu un taxi. Recunosc că de fiecare dată când am nevoie, sun la o firmă de taxi unde, invariabil, îmi răspunde o operatoare vorbitoare doar de limbă rusă. Oricât de mult s-ar ambiţiona să mi se adreseze doar în rusă, în momentul în care îi spun doamnei respective ”Sărut mâna!”, scorpia este ca şi îmblânzită. Chicotind zglobie ca o vrăbiuţă, doamna îmi dă invariabil acelaşi răspuns: ”hi hi hi, domnule, la fel şi dumneavoastră!”, lucru care, de ce să nu recunosc, îmi face dimineţile mult mai frumoase.
Radu Popescu este consultant politic în Republica Moldova
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Tradiţie veche la partidoiul ieşean: cum l-au împins pe scări la vale Bogdăneii taman pe Măricel?
Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |