Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Executanţii Înaltelor Slujbe

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Experienţa Brexit-ului ne-a arătat care sunt ravagiile pe care le poate face o decizie politică iresponsabilă, grav populistă, de a cere plebiscitarea iresponsabilă a oricărei teme, fără o pregătire prealabilă sau fără o dezbatere serioasă asupra temeiurilor morale care o sprijină.

Ce-ar fi fost dacă dezaxatul ucigaş de la Nisa ar fi fost prins în viaţă? Probabil ar fi primit, după un proces de vreo trei ani care ar fi ţinut prima pagină a ziarelor şi ar fi permis unui avocat stângist în curs de afirmare (sau vreunei lichele cinice a baroului parizian avid de publicitate) nenumărate chiţibuşerii procedurale, dezbateri sterile şi nesfârşită gargară sofistică, vreo 20 de ani de închisoare grea şi, după mitinguri ale grupusculelor comunistoide, în etern război nepericulos cu adevăratul rău al acestui timp (capitalismul american) ar fi ieşit după vreo 12 ani rânjind sfidător şi criticând flegmatic societatea civilizată care i-a permis să îşi dea curs, nestigherit şi aproape nepedepsit, capriciilor sale criminale. Ba, ar fi putut fi şi subiectul unui festival de "artă socială", a unui film sau roman ca exemplu de revoluţionat tout court, un Che Guevara magrebian, demn model de fantasme compensatorii pentru războinicii de berărie sau de pe internet. (A, să nu uit, cum să fi fost prins viu? Cu puşti cu tranchilizant folosite la prinderea animalelor sălbatice pentru grădinile zoologice!).

Sau, dacă tot suntem la un exerciţiu de istorie contrafactuală, cum ar fi fost ca un proiect al partidului Febra Naţionalistă (FN), ajuns să facă guvernul, să fie aprobat de prima femeie devenită preşedinte, Marghioliţa Pixu', şi să fie organizat în aceste zile, sub imperiul emoţiei celor petrecute, un frumuşel referendum prin care să se reintroducă în Franţa pedeapsa cu moartea, de-abia abolită în 1981? Eventual, pentru a se reconecta la o tradiţie glorioasă care face parte din reţetarul identitar galic, să fie contactaţi urmaşii ultimei familii de călăi şi să fie scoasă din vaselină şi remontată în Piaţa Bastiliei, după un veac de odihnă, maşinăria aseptică şi democratică inventată de Joseph Ignace Guillotin (a cărei ultimă copie a fost scoasă din producţie, aflu mesmerizat de pe internet, în 1977, la închisoarea Baumette din Marsilia). Care credeţi că ar fi rezultatul votului în ţara civilizată care a devenit în ultimul an, din cauza toleranţei exagerate şi laxismului unui guvern ineficient, ţinta preferată a teroriştilor islamici?

Problema acestor bestii, care încalcă chiar ultimele tabu-uri ale războiului, ucigând la întâmplare cu bună ştiinţă, cinic, civili nevinovaţi, este că ei încorporează patologic şi sinuciderea în actul lor criminal. Fie din raţiuni maladive, de boală psihică (cum a fost cazul pilotului de avion de la Lufthansa-German Wing şi, cred, a acestui dement de la Nisa), fie din raţiuni religioase, de creiere spălate puse pe răzbunat complexe şi ratări personale. Cu excepţia lui Breivik, subuman criminal în serie, judecat neatent ca şi cum ar fi Homo Sapiens, şi care sfidează umanitatea din garsonierea lui cu două camere, cu sală de gimnastică şi presa lumii la cafeaua de dimineaţă, ceilalţi prădători carnasieri ar fi meritat totuşi un proces. Pentru că ei pun în discuţie esenţa umanului prin acţiunile lor smintite. Esenţa umanului în lumea civilizată unde crima nu lipseşte, desigur, dar e marginală în societate, nu este asociată cu ruinarea lumii, cu distrugerea deliberată, pe scară largă, a civilizaţiei şi ordinii publice. A temeiurilor vieţii normale. Ceea ce fac azi teroriştii prin guerilla lor planetară, animalică şi laşă, îndreptată josnic împotriva celor fără apărare este cel mai grav lucru care se petrece de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Prin sinuciderea lor nevolnică, aceşti nemernici împiedică şi închiderea cercului normal al infraţiunilor lor criminale, sustrăgându-se justiţiei şi sfidând astfel ordinea firească a lumii civilizate. Te şi întrebi, stupefiat, ce ar trebui făcut?

M-a surprins, în acest context, părerea unui prieten educat: este complet inadecvat, spunea el, să judecăm activitatea acestor haimanale spălate pe creier, cu instrumentarul lumii moderne, civilizate. Nu merită, spunea el, "ca nişte bestii medievale să beneficieze de justiţia şi înţelegerea modernităţii, a lumii civilizate pe care tocmai se străduiesc să o distrugă. În fapt, ei ar trebui judecaţi şi traşi pe roată, după regulile timpului pe care îl propăvăduiesc". A trage pe roată era un supliciu din Evul Mediu în care condamnatul era adus pe eşafod legat pe o roată de căruţă (cam cum e silueta "Omului vitruvian" al lui Leonardo) şi, în faţa mulţimii în delir, era zdrobit tacticos de către călău cu o altă roată care avea, în punctele cardinale, diverse ţepuşe. Se începea cu oasele de la extremităţi şi toată măiestria călăului era să prelungească agonia celui astfel executat cât mai mult. Dura, uneori, două zile până murea. Şpaga grea era plasată călăului doar ca "să greşească puţin" şi să-l omoare cât mai repede. Călăul avea cagulă pe faţă nu pentru a nu fi recunoscut (toată lumea ştia cine este şi oricum avea asigurată o reşedinţă mult peste standardul vremii, dar în afara localităţii), ci pentru că el reprezenta o unealtă impersonală a justiţiei (pentru acelaşi motiv, judecătorii poartă robă, iar în Anglia conservatoare păstrează o perucă). Meseria de călău era bine plătită, avea drept la o serie de privilegii medievale şi genera un statut oarecum mic nobiliar motiv pentru care, de regulă, se transmitea din tată în fiu. În franceză, denumirea acestei rodnice şi utile îndeletniciri uitate era de exécuteur des hautes œuvres, de altfel.

Mă întreb ce s-ar întâmpla cu sugestia metaforică a prietenului meu, dacă ea ar fi supusă unui referendum. Şi nu în situaţia tulburată de azi, ci în general. Experienţa Brexit-ului ne-a arătat care sunt ravagiile pe care le poate face o decizie politică iresponsabilă, grav populistă, de a cere plebiscitarea iresponsabilă a oricărei teme, fără o pregătire prealabilă sau fără o dezbatere serioasă asupra temeiurilor morale care o sprijină.

Câţi dintre noi ar avea azi puterea de a vota civilizat, nu, la cererea aparent îndreptăţită de a condamna la moarte teroriştii. Sau trădătorii de ţară, pucişti? Cum oare să continuăm a păstra viu paradoxul lumii moderne în care domină râul, dar binele totuşi învinge?

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri