Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Experienţa Brexit-ului ne-a arătat care sunt ravagiile pe care le poate face o decizie politică iresponsabilă, grav populistă, de a cere plebiscitarea iresponsabilă a oricărei teme, fără o pregătire prealabilă sau fără o dezbatere serioasă asupra temeiurilor morale care o sprijină.
Ce-ar fi fost dacă dezaxatul ucigaş de la Nisa ar fi fost prins în viaţă? Probabil ar fi primit, după un proces de vreo trei ani care ar fi ţinut prima pagină a ziarelor şi ar fi permis unui avocat stângist în curs de afirmare (sau vreunei lichele cinice a baroului parizian avid de publicitate) nenumărate chiţibuşerii procedurale, dezbateri sterile şi nesfârşită gargară sofistică, vreo 20 de ani de închisoare grea şi, după mitinguri ale grupusculelor comunistoide, în etern război nepericulos cu adevăratul rău al acestui timp (capitalismul american) ar fi ieşit după vreo 12 ani rânjind sfidător şi criticând flegmatic societatea civilizată care i-a permis să îşi dea curs, nestigherit şi aproape nepedepsit, capriciilor sale criminale. Ba, ar fi putut fi şi subiectul unui festival de "artă socială", a unui film sau roman ca exemplu de revoluţionat tout court, un Che Guevara magrebian, demn model de fantasme compensatorii pentru războinicii de berărie sau de pe internet. (A, să nu uit, cum să fi fost prins viu? Cu puşti cu tranchilizant folosite la prinderea animalelor sălbatice pentru grădinile zoologice!).
Sau, dacă tot suntem la un exerciţiu de istorie contrafactuală, cum ar fi fost ca un proiect al partidului Febra Naţionalistă (FN), ajuns să facă guvernul, să fie aprobat de prima femeie devenită preşedinte, Marghioliţa Pixu', şi să fie organizat în aceste zile, sub imperiul emoţiei celor petrecute, un frumuşel referendum prin care să se reintroducă în Franţa pedeapsa cu moartea, de-abia abolită în 1981? Eventual, pentru a se reconecta la o tradiţie glorioasă care face parte din reţetarul identitar galic, să fie contactaţi urmaşii ultimei familii de călăi şi să fie scoasă din vaselină şi remontată în Piaţa Bastiliei, după un veac de odihnă, maşinăria aseptică şi democratică inventată de Joseph Ignace Guillotin (a cărei ultimă copie a fost scoasă din producţie, aflu mesmerizat de pe internet, în 1977, la închisoarea Baumette din Marsilia). Care credeţi că ar fi rezultatul votului în ţara civilizată care a devenit în ultimul an, din cauza toleranţei exagerate şi laxismului unui guvern ineficient, ţinta preferată a teroriştilor islamici?
Problema acestor bestii, care încalcă chiar ultimele tabu-uri ale războiului, ucigând la întâmplare cu bună ştiinţă, cinic, civili nevinovaţi, este că ei încorporează patologic şi sinuciderea în actul lor criminal. Fie din raţiuni maladive, de boală psihică (cum a fost cazul pilotului de avion de la Lufthansa-German Wing şi, cred, a acestui dement de la Nisa), fie din raţiuni religioase, de creiere spălate puse pe răzbunat complexe şi ratări personale. Cu excepţia lui Breivik, subuman criminal în serie, judecat neatent ca şi cum ar fi Homo Sapiens, şi care sfidează umanitatea din garsonierea lui cu două camere, cu sală de gimnastică şi presa lumii la cafeaua de dimineaţă, ceilalţi prădători carnasieri ar fi meritat totuşi un proces. Pentru că ei pun în discuţie esenţa umanului prin acţiunile lor smintite. Esenţa umanului în lumea civilizată unde crima nu lipseşte, desigur, dar e marginală în societate, nu este asociată cu ruinarea lumii, cu distrugerea deliberată, pe scară largă, a civilizaţiei şi ordinii publice. A temeiurilor vieţii normale. Ceea ce fac azi teroriştii prin guerilla lor planetară, animalică şi laşă, îndreptată josnic împotriva celor fără apărare este cel mai grav lucru care se petrece de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Prin sinuciderea lor nevolnică, aceşti nemernici împiedică şi închiderea cercului normal al infraţiunilor lor criminale, sustrăgându-se justiţiei şi sfidând astfel ordinea firească a lumii civilizate. Te şi întrebi, stupefiat, ce ar trebui făcut?
M-a surprins, în acest context, părerea unui prieten educat: este complet inadecvat, spunea el, să judecăm activitatea acestor haimanale spălate pe creier, cu instrumentarul lumii moderne, civilizate. Nu merită, spunea el, "ca nişte bestii medievale să beneficieze de justiţia şi înţelegerea modernităţii, a lumii civilizate pe care tocmai se străduiesc să o distrugă. În fapt, ei ar trebui judecaţi şi traşi pe roată, după regulile timpului pe care îl propăvăduiesc". A trage pe roată era un supliciu din Evul Mediu în care condamnatul era adus pe eşafod legat pe o roată de căruţă (cam cum e silueta "Omului vitruvian" al lui Leonardo) şi, în faţa mulţimii în delir, era zdrobit tacticos de către călău cu o altă roată care avea, în punctele cardinale, diverse ţepuşe. Se începea cu oasele de la extremităţi şi toată măiestria călăului era să prelungească agonia celui astfel executat cât mai mult. Dura, uneori, două zile până murea. Şpaga grea era plasată călăului doar ca "să greşească puţin" şi să-l omoare cât mai repede. Călăul avea cagulă pe faţă nu pentru a nu fi recunoscut (toată lumea ştia cine este şi oricum avea asigurată o reşedinţă mult peste standardul vremii, dar în afara localităţii), ci pentru că el reprezenta o unealtă impersonală a justiţiei (pentru acelaşi motiv, judecătorii poartă robă, iar în Anglia conservatoare păstrează o perucă). Meseria de călău era bine plătită, avea drept la o serie de privilegii medievale şi genera un statut oarecum mic nobiliar motiv pentru care, de regulă, se transmitea din tată în fiu. În franceză, denumirea acestei rodnice şi utile îndeletniciri uitate era de exécuteur des hautes œuvres, de altfel.
Mă întreb ce s-ar întâmpla cu sugestia metaforică a prietenului meu, dacă ea ar fi supusă unui referendum. Şi nu în situaţia tulburată de azi, ci în general. Experienţa Brexit-ului ne-a arătat care sunt ravagiile pe care le poate face o decizie politică iresponsabilă, grav populistă, de a cere plebiscitarea iresponsabilă a oricărei teme, fără o pregătire prealabilă sau fără o dezbatere serioasă asupra temeiurilor morale care o sprijină.
Câţi dintre noi ar avea azi puterea de a vota civilizat, nu, la cererea aparent îndreptăţită de a condamna la moarte teroriştii. Sau trădătorii de ţară, pucişti? Cum oare să continuăm a păstra viu paradoxul lumii moderne în care domină râul, dar binele totuşi învinge?
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Discriminarea persoanelor cu chelie devine infracțiune în Franța
Liviu Dragnea a mai înființat o firmă. Domeniul-cheie în care fostul lider PSD vrea să facă bani
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |