Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Experiment şcolar

GALERIE
Onofrei Catalin200
  • Onofrei Catalin200
- +

Puneţi profesorii cei mari să predea în şcolile cele mici! Şi puneţi profesorii cei mici să predea în şcolile cele mari! Să vedem ce o să se întâmple!

Rezultatele simulării examenului de bacalaureat anticipează un nou dezastru şcolar pentru absolvenţii clasei a XII-a. Numărăm deja vreo patru-cinci ani de când bac-ul a devenit o mare problemă pentru tânăra naţiune română. Dar ar fi o greşeală să credem că această problemă (slaba pregătire a elevilor de liceu şi nu numai) s-a ivit doar în urmă cu câţiva ani; ea există de foarte multă vreme, dar abia de curând a fost dezvăluită. Graţie mai ales fostului ministru Funeriu, cel care a avut curaj, dar nu şi soluţii. Cam ca Băsescu.

Oricum, devine tot mai clar că mai bine de jumătate dintre elevii din clasele mari nu au ce căuta la liceu. Dar aici ne izbim totuşi de o întrebare. Pentru absenţa, după 12 ani lungi de şcoală, a unor cunoştinţe elementare, precum şi a unor minime competenţe, este vinovat elevul (şi familia sa) sau şcoala? Mai precis, copiii sunt cei care nu vor sau nu pot să înveţe ori dascălii sunt cei care nu pot sau nu vor să-i înveţe?

Chestionate în cel mai sincer mod, taberele dau răspunsuri complet diferite. Profesorii invocă bagajul ereditar subţirel al multor elevi, mai ales în cazul celor cu origine extraordinar de sănătoasă, în vreme ce elevii (şi familile lor) reclamă slaba pregătire a multor dascăli. Unde este adevărul? Iar dacă este la mijloc, atunci pe unde este mijlocul?

Comentariile înflăcărate din jurul olimpicilor români care cuceresc lumea întreagă (o exagerare evidentă) ne dau o idee. Încercând să explice rezultatele deosebite obţinute de către elevii români la concursurile internaţionale, profesorii afirmă răspicat că meritul trebuie să se împartă. Deşi este perfect adevărat că aceşti premianţi posedă nişte calităţi native excepţionale, fără nişte dascăli sufletişti, care să-i vegheze cu maximă atenţie, performanţele şcolare ar lipsi cu desăvârşire, iar respectivii s-ar pierde rapid în anonimat. Sau prin baruri. Aşa să fie oare? Ca şi în fotbal, profesorii îşi asumă doar victoriile. Pentru eşec, sunt vinovaţi elevii. Şi familiile disfuncţionale.

Probabil şi în acest mod de a privi elevul se ascunde teama dascălilor de a fi plătiţi în funcţie de performanţe. Cum ai putea avea rezultate - întreabă ei - cu un elev care nu este capabil să înveţe? Dar cum este posibil - întreb eu - ca mulţi dintre aceşti elevi semianalfabeţi să ajungă totuşi la finalul liceului?! Iar, până acum vreo patru-cinci ani, chiar să poată să se înscrie la o facultate pe care să o absolve fără să fi trecut vreodată pe la cursuri?! Pentru ca după aceea să-i întâlneşti în politică, în administraţie, în poliţie sau în justiţie?!

Nicăieri în lume, şcoala nu se adresează geniilor, ci copiilor obişnuiţi. De aceea, performanţa (de care avem nevoie) nu înseamnă a-i transforma pe toţi elevii în nişte olimpici. Şi nici în studenţi. Ci doar în a-l schimba pe fiecare în parte, dar chiar pe fiecare în parte, în mai bine. Dacă, după 12 ani de şcoală, mulţi elevi se arată mai puţin pregătiţi pentru viaţă decât la început, a cui o fi vina?  Închipuiţi-vă următorul experiment. Puneţi profesorii de la şcolile de renume să predea, pentru o perioadă, la şcolile fără rezultate. Vor reuşi ei să ridice măcar cu un milimetru nivelul acelor instituţii de învăţământ? Dacă da, atunci nu elevii sunt de vină. Dacă nu, atunci sistemul românesc de învăţământ trebuie schimbat radical. Apoi, puneţi dascălii de la şcolile foarte slabe să predea, tot pentru o perioadă, în liceele de elită. Se vor înţelege ei cu elevii de acolo? Dacă nu, atunci nu elevii sunt de vină. Dacă da, atunci sistemul românesc de învăţământ trebuie schimbat radical.

Căci dacă natura a rostuit astfel lucrurile încât unii elevi să fie buni şi foarte buni la învăţătură, iar alţii slabi şi foarte slabi, toţi profesorii trebuie să fie buni şi foarte buni în ceea ce fac. Dar sunt toţi aşa? Iar asta nu mai e deloc treaba naturii.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri