marti, 19.03.2024
Deşi mi-am dorit să scriu pentru ziar şi cititorii lui, anume ca să mai "vorbesc" şi despre altceva decât despre literatură, nimic nu mă opreşte s-o fac, măcar din când în când. Ca în cele ce urmează, de pildă.
Autoarea volumului de versuri Bruiajul frunzei de cireş (Ed. "Timpul", 2014), Gabriela Chiran, nu este la prima sa carte. Distinsă profesoară de limba română şi de literatură la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", una din şcolile ieşene de elită, pusese dragostea ei de poezie nu doar în lecţii şi în „antrenamente" pentru olimpici, doveditoare de competenţă şi vocaţie hermeneutică, ci aceleaşi calităţi fuseseră investite deja şi în lucrări de didactică, având ca obiect literatura. Aşa că e, totuşi, vorba de un debut, unul matur, dar numai în poezie.
Şi „bruiajul" autoarei, în „complicitate" (cum o spune titlul) cu "frunza de cireş", e demn de toată atenţia şi receptivitatea, ale cititorilor, în general, şi, dintre ei, ale acelora care sunt profesioniştii lecturii: criticii. Volumul nu e o simplă „culegere"/ juxtapunere - între două coperţi – a unui număr de texte, cum de atâtea ori se întâmplă, ci are o coerenţă lăuntrică, o „arhitectură" interioară, modelată de curenţi mai adânci, ai unui veritabil „câmp" tematic-motivemic, matcă a unui lirism ale cărui recurenţe semnifică, trimit la o identitate, distinctă nu doar stilistic, „semnalmentele" de dicţiune/ „rostire" apărând, ele însele, ca reflexe dicendi ale unor stări, trăiri şi „tâlcuri" asumate existenţial, niciuna dintre destul de variatele forme ale ludicului cultivat de autoare neajungând să ne apară, nouă, cititorilor ca redevabile unei totale „gratuităţi". Dimpotrivă, „jocul" său poetic, subtil şi inventiv „confesiv", niciodată facil, ori superficial, mizează inteligent pe inteligenţa unei lecturi/ receptări pe care chiar „spunerea" din paginile cărţii le stimulează/ iniţiază/ în ultimă instanţă le modelează neforţat, cu graţie, cu un umor şi o ironie (nu rareori autoironie) benigne şi benefice, cu farmecul ce rezultă din comunicarea lor, între ele, firească, organică şi, de aceea, credibilă din perspectiva cititorului, care îi face „credit", i-l acordă spontan.
Nu e deloc o poezie „confortabilă", potrivită unei lecturi leneşe, ea cere inteligenţă, subtilitate şi „flexibilitate", ca lectura să intre pe „lungimea de undă" a unei emisii lirice-sinteză de „sentimentalitate" (nu sentimentalism) etern şi profund omenească, de esenţă (deloc abstractă) a „trăitului" filtrat reflexiv, condensat în proiecţii şi refracţii ce dau relief nu doar „substanţei" acestui lirism, ci şi imaginii lui textuale, „modului" lui de punere în pagină, adesea voit „rupt", capricios parcă, de o „tăietură" imprevizibilă, ori menită chiar să „contrarieze".
Sunt uneori viziuni oniric-parabolice, simbolice, ca în şareta (toate titlurile sunt date fără majusculă iniţială), ecouri de lăuntrică, tulbure, nelinişte, ori eram acolo, în care „balul" dansatorilor „extatici străvezii şi surzi" e thanatic, al morţii, în care ei sunt dansaţi de „ritmul fantomatic" al unei „oculte neauzite muzici". Cum sunt şi atâtea simptomatice reveniri ale topos-ului dublului/ dedublării: „privesc:/ prin casă mă repetă/ cea de peste zi – actor/ mut" (oglinda infidelă), eul şi „umbra", în „închisoarea pe viaţă" ce-şi sunt reciproc temniceri, prezentul (al cui?) ce „se descotoroseşte/ din mers/ de toate", ca să le pună „în spinarea celei/ aflate mereu la datorie", o cealaltă care preia „tot ce-i slujit de clipă", tezaurizând: „ea încrustează-n piatră/ şi-n contul viitorului/ adună" (inconştienţă). Subteran, „trupul rarefiat al spaimei" şi „absenţa mea frumoasă de femeie" îşi sunt complementare (absenţa mea frumoasă). Timpul, curgerea, „trecerea" sunt izvoare de fior elegiac apolinizat, nu „vindecat": „nu-mi mai trimite abecedarul/ veşti proaspete// fir-ar să fie/ atunci într-adevăr/ ana avea chiar mere/ şi mărul doamne era măr" (abecedarul), mici „hieroglife" de imaginar metaforic devin „confesiuni" voit înceţoşate (cameleonică): „floarea infirmă/ singură cu sine/ pe brânci/ şi-adoarme nespovedita vină", reliefuri morale (nu „moralizante") se lasă citite în alegoria „narativă" a tentativelor pervertitoare care ţintesc inocenţa (titlul unui poem al captivităţii în „puşcăria unui glas frumos") şi „verigi catifelate" încătuşează adevărul. Din toate se câştigă, deloc paradoxal, o forţă, o putere a aprofundării de sine, nu prin sustragere din lumea vieţuirii, ci prin asumări şi decantări ce fortifică fiinţa, nepatetic, discret, interiorizat în joc de preţioase nuanţări.
E cartea unei eliberări (cum cercul: „şi am rămas – dar eu/ cea vie"), recuperată alunecării „dintr-o iluzie într-alta", a unei rebeliuni interioare a „duhului" împotriva „armurii" opresiv-„protectoare" (nepotrivire), luare în stăpânire (deplină) de sine, „hartă" şi cronică/ jurnal voit eliptic, de trasee ale unei maturizări sufleteşti, lepădare de înşelătoare iluzii şi, astfel, accedere la autentic: „scap de voia mea/ de voia altora/ de voia voinţei oarbe" (în voia nimănui) şi libertatea de a fi cu adevărat are un cuceritor aer de copilărire voită („trăiesc dadaist"), chiar poezia se scrie cu conştiinţa lepădării de artificii, oricât de seducătoare (ce rămâne). Se dobândeşte aşa un acces inteligent şi necrispat la un lirism de transcriere (titlu) a realului, „din praful secundelor/ pe o filă de nor", la o graţie a subiectivei/ imaginarei „comutări" de anotimpuri şi zile („să mut ziua de marţi/ de pildă într-o duminică/.../ iarna orei patru s-o topească/ să dilate ora nesfârşit": cea mai proastă zi), aptă să „cifreze" într-un aparent limbaj absurd tâlcuri morale superioare: „închide ochii când se-aruncă-n gol/...// coase-ţi urechea când se aplică legi" (întoarce faţa), până la jocoseriosul de lied aluziv (cu gândurile mele).
Şcoala ieşeană a pierdut în Gabriela Chiran, prin pensionare, un slujitor înalt, competent şi de vocaţie, al catedrei, poezia, în schimb, a câştigat prin ea o „voce" nouă, subtilă şi distinctă, căreia delicateţea „frunzei de cireş„, cu vitalitatea ei aparent vulnerabilă, îi dă puterea să „bruieze" zgomotul de iluzii sterile al realului lumii, metaforă-matrice, mărturisitoare de sine a scrisului ei.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
NATO îşi construieşte în România cea mai mare bază din Europa, la Marea Neagră
Din ce cauză a murit Konstantin Koltsov, iubitul Arinei Sabalenka
Macron anunţă la Marsilia lansarea unei "operaţiuni fără precedent" împotriva traficului de droguri
Gabriela Firea şi Sebastian Burduja, propuşi coordonatori politici ai campaniei PSD-PNL pe Capitală
Energia solară și cea eoliană nu sunt gratis. Un expert explică de ce
”Dacă vrem pace, trebuie să ne pregătim de război”, pledează Charles Michel într-un editorial
Fostul primar din Baia Mare, Cătălin Cherecheş, adus în România din Germania
Riscul unui război nuclear se află la ”cel mai înalt nivel” de zeci de ani, avertizează Guterres
O companie cu afaceri de 155 milioane euro în 2023 vrea să deschidă un magazin la Iași
Un nou hotel, de 4 stele, va fi construit la Iași, în Păcurari. Încep lucrările anul acesta?
Ministrul Mediului: În România, la fabrica Ford, se va produce curând primul autoturism electric
Cârnaţii din topor vor fi protejaţi în UE. Urmează ”Carnea afumată la garniţă din Vâlcea”
Trump incapabil să garanteze plata celor 454 de milioane de dolari pentru fraudă (avocaţi)
Diana Șoșoacă spune că a fost filmată la duș: "Dacă nu-mi dau demisia vor da filmări intime"
Produse din hârtie: Esențiale în igiena și confortul zilnic (P)
Numărul trei din Hamas a fost ucis de o operaţiune israeliană, afirmă SUA
Idei de cadouri pentru cei dragi - Cum să îi surprinzi plăcut! (P)
Revine zăpada la Iaşi? Lapoviță sau ninsoare în mare parte din țară, până joi seară
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |