Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Galop hermeneutic humuleştean

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

La Creangă toate drumurile duc la sat, la familie, la vatră. Lumea lui începe şi se termină la sat, la târg, care-i un sat mai mare, la cărări, la ţarină, la iarmaroc.

Personajele lui Creangă nu fac plimbări. Mai cu seamă prin pădure! Preumblarea constituie apanajul „cucoanelor” romantice. Iar lumea lui Creangă este tot ce poate fi mai antiromantic. Poate doar moş Nichifor, fiind însă cu treabă (imperativul practic înăbuşă totul la Creangă), să se abată pe acolo cu jupâneşica Malca. Dar „moşul” nu are deloc „comoţie erotică” (G. Călinescu). Se abate pe acolo, hm, doar ca să asculte privighetorile, nu altceva! Să spunem aici, ca să nu ne mai întoarcem cu vorba şi ca să ne tihnească drumul demonstraţiei, că moş Nichifor singur preamăreşte pădurea la Creangă, dar cu vădit scop ademenitor erotic. Susură moşul în urechea doritoare a jupâneşicăi: „Uite florile cele frumoase de prin marginea pădurei cum împlu văzduhul de miroznă.” Sau: „Cum ţi se pare aici în poiană? Aşa-i că era să mori şi să nu ştii ce-i frumos pe lume?” Sau vestita frază „de savoarea cea mai densă” (G. Călinescu): „Tă-vă pustia, privighetori, să vă bată, că ştiu că vă drăgostiţi bine!” Elogiul acesta al pădurii este de târgoveţ. Moş Nichifor era om umblat prin târgurile „unde nu se întâmpla nimic” ale Moldovei, pe la Piatră şi Fălticeni, în care se întâmpla totuşi ceva pe atunci: se isca o nouă sensibilitate aflată în marginea romantismului. Aşa va fi aflat el prin acele târguri ofilite cum iubea natura „duduca de Vaslui” şi se va fi adaptat şi el, subţiindu-şi limba, precum lupul poftitor de carne de capră, şi vorbindu-i Malcăi pre limba ei despre „frumuseţile naturii”.

Opoziţia aceasta pădure - sat, loc rău - loc bun, lume sălbatică - lume civilizată, moarte - viaţă şi rău - bine până la urmă, opoziţie care vine ca o consecinţă a gândirii omeneşti binare, este mai complexă. Dacă pădurea poate înspăimânta, aceasta nu înseamnă că este definitiv loc al răului. Omul poate umaniza codrul. Exemplul cel mai la îndemână: codrul devine pentru moş Nichifor şi jupâneşica Malca un paradis al erosului. Cam la fel şi pentru monahii şi monahiile din preajma sa. Tradiţia noastră populară spune, iar Creangă confirmă şi întăreşte aceasta, că omul poate modifica „sarcina spirituală” a unui loc. Îl poate face loc bun din loc rău. Aşa se întâmplă, ca să dăm un exemplu foarte cunoscut, în legenda Mănăstirii Argeşului. Aşa face şi Ivan Turbincă. De aceeaşi natură este şi efortul lui Dănilă Prepeleac, cel care porneşte să facă mănăstire lângă iazul dracilor. O excelentă analiză a chestiunii găsim la Mircea Păduraru în Reprezentarea Diavolului în imaginarul literar românesc. Nu facem aici decât să împrumutăm fusele toarse deja ale tânărului critic ieşean, ca să trecem pârleazul dintre natură şi cultură în lumea lui Creangă. Mircea Păduraru spune, urmându-l pe Ernst Bernea din lucrarea Timp, spaţiu şi cauzalitate în gândirea poporului român, că „toate locurile neasumate ontologic sunt în chip virtual spaţii ale Celuilalt”. Ce face Dănilă prin proiectul său? Vrea să-şi asume ontologic pădurea, încearcă să recupereze locul rău, pe care să-l pună în stăpânirea omului, să-l umanizeze: „V-oi învăţa eu să puneţi stăpânire pe lucrurile din lume, cornoraţilor!” Îşi încearcă puterile omeneşti cu dracul şi îl învinge prin inteligenţă. Dă copacilor, „lemnelor seci”, ca să cităm pe Toma Alimoş, întrebuinţări... culturale: „Ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toacă”. Însă Dănilă nu duce până la capăt fapta lui ascetică. El este ceea ce intuieşte dracul, când îl preţăluieşte: omul lui Dumnezeu cu năravul dracului. Preferă mişelnic banii. Între sihăstria în pădure şi viaţa de familie în sat a ales-o pe ultima, a preferat huzureala: „- Aveţi noroc, spurcaţilor, că-mi sunt mai dragi banii decât pusnicia, că v-aş arăta eu vouă!” Da, penurie mare de sihaştri la Creangă! Noi nu am găsit nici unul. Popa din Povestea poveştilor, după caznele suferite, se duce ambiguu în codru şi în lume: „şi când se vede popa scăpat, o şi croieşte la fugă prin pădure ca un nebun, lăsând şi cal, şi cutie, şi bârneţ, şi preuteasă, şi cucoană, şi tot, şi se cam mai tot duce în toată lumea.” Acesta să fie singurul sihastru autentic al Humuleşteanului, trezit la cele sfinte ca urmare a păcatului sodomiei, în care a căzut involuntar, cum crede Ion Pecie? Parcă n-am prea crede: „în lumea toată” înseamnă în lume. Şi ţăranul din Prostia omenească îşi lasă familia şi merge „în toată lumea”, adică în lume. Sodomizatul popă doar trece „prin pădure”, de nicăieri nu rezultă că ar avea intenţii anahoretice. Fata împăratului din Povestea porcului lasă tot, părinţi şi socri, şi se duce „în toată lumea” să-şi caute bărbatul. Lunga şi anevoioasa ei călătoria ei prin pustietăţi este o penitenţă pentru vina de a da foc pielii porcului. Fata moşneagului, sătulă de urgiselile babei, porneşte „în toată lumea” şi se întoarce. Finalul deschis din Povestea poveştilor ne lasă şi această posibilitate, a penitenţei preotului. În fine, n-ar fi rău să fie bine, cum zicea Bădia Ion.

Experienţa lui Dănilă Prepeleac este caracteristică omului crengian. La Creangă toate drumurile duc la sat, la familie, la vatră. Lumea lui începe şi se termină la sat, la târg, care-i un sat mai mare, la cărări, la ţarină, la iarmaroc. Tinerimea Amintirilor nu caută plăcerile tinereţii în codru, ci pe câmpie, în lunci şi dumbrăvi: „D-apoi vara în zilele de sărbătoare, cu fetele pe câmpie, pe colnice şi mai ales prin luncile şi dumbrăvile cu mândreţe, după cules răchiţică de făcut gălbenele, sovârv de umplut flori, dumbravnic, şi sulcină de pus printre straie, cine umbla?”. În ultima parte a Amintirilor sunt evocate de rămas bun satele, fântânile, pâraiele, vâlcelele lăsate în urmă, dar pădurea nu. Sunt pomeniţi oamenii aşezaţi, nu cei sălbatici, nu sunt amintiţi nici măcar sihaştrii din păduri. Pădurea la Creangă astupă calea oamenilor, cum a astupat drumul spre sat al lui Nică, al lui Dumitru şi al plăieşilor. La auzirea cântatului unui cocoş oamenii se bucură, fiindcă pot să iasă „în sat, undeva”. După rătăcirile ritualice prin pădure, eroii poveştilor ajung la o casă, la acasa lor: capra şi jupâneşica Malca se întorc din pădure pe la casele lor, în afara pădurii sau la Piatră, fără să se mai teamă de lup, Harap Alb se întoarce din păduri şi pustietăţi cu farmazoanca îmblânzită acasă, fata moşneagului gură-cască, sau cum vreţi să-i ziceţi, se întoarce de la căsuţa Sfintei Duminici din „codru întunecos” în satul ei, tatăl , plin de promoroacă şi îngheţat bocnă, vine noaptea de la pădurea din Dumesnicu în sat, iar Dănilă vine din pădure, după ispitele cu dracul, în satul lui şi la copiii lui. În lume, după acest galop hermeneutic, oprim şi noi hodorogita haraba: Ptruuuu!

 
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri