Prof. dr. Anca Trifan, Institutul de Gastroenterologie Iaşi: În mod clasic se consideră că infecţia cu virusul C este asimptomatică sau paucisimptomatică. Simptomul cel mai frecvent este astenia; pot apărea şi simptome nespecifice de tip dispeptic biliar (greaţă, gust amar, dureri în hipocondru drept) care sunt comune şi populaţiei neinfectate.
În cazul în care boala a evoluat peste 30-40 de ani, la circa 30% din pacienţi poate apărea ciroza hepatică decompensată care are o multitudine de simptome: icter, ascită, edeme periferice, hemoragie variceală, encefalopatie hepato-portală etc. De cele mai multe ori când diagnosticul se pune pe baza simptomelor, boala este veche. Hepatita uşoară se diagnostichează pe baza unei suspiciuni bazate pe condiţiile epidemiologice de risc.
Cum se transmite Hepatita C
Infecţia se poate transmite prin transfuzii de sânge sau produse de sânge contaminate (înainte de 1995), intervenţii medicale sângerânde cu instrumentar contaminat (excepţional astăzi), tatuaje, sex neprotejat cu persoane infectate (promiscuitate), rar de la mamă la făt în timpul naşterii. Se descrie şi posibilitatea transmiterii prin obiecte de toaletă folosite în comun (periuţe de dinţi, aparate de ras).
În prezent, modalitatea cea mai frecvenţa de transmitere a infecţiei este prin utilizarea în comun a acelor de către cei care îşi administrează droguri intravenoase. În mod special trebuie să se înăeleagă că infecţia cu virus C nu creează imunitate şI că după un tratament reuşit al infecţiei există riscul reinfecţiei.
Utilizatorii de droguri intravenoase se pot reinfecta imediat după răspunsul virusologic susţinut, odată cu reluarea obiceiurilor. În general, nici nu mai contează răspunsul la această întrebare pentru persoana infectată! Contează însă pentru prevenţia transmiterii altora.
Persoanele infectate ar trebui să protejeze, pe cât posibil, persoanele din jur de contactul cu sângele propriu şi să evite folosirea în comun a periuţei de dinţi, lamelor de ras etc. În România, cel mai frecvent incriminat este un act medical efectuat înainte de 1995. Sistemul medical are o datorie morală să trateze şi să vindece această boală, pacienţii cu hepatită fiind deseori sursa bolii.
Care sunt primele analize de sânge care se recomandă când se suspicionează o hepatită C?
Transaminazele (TGP, TGO) pot să alarmeze asupra existenţei unei infecţii cu virusul C. Există însă şi pacienţi infectaţi cu virusul C cu transaminaze constant normale. La orice pacient care are o condiţie /circumstanţă care ridică suspiciunea existenţei infecţiei cu virusul C (transfuzii de sânge înainte de 1995, intervenţii chirurgicale, internări multiple înainte de 1995, parteneri sexuali multipli, tatuaje, boala hepatică evidenta etc.) se recomandă efectuarea anticorpilor anti VHC (Ac VHC).
Ce înseamnă depistarea anticorpilor VHC? Înseamnă că am boala?
Anticorpii anti HCV înseamnă contactul cu virusul. Circa 20 % dintre pacienţi reuşesc să elimine prin forţele proprii ale sistemului imun virusul şi au Ac HCV fără a avea infecţie sau boala. Restul de 80% sunt viremici, dar pentru identificarea lor este necesară evaluarea viremiei, a ARN VHC. Dacă ARN VHC este pozitivă înseamnă că virusul se multiplică, dar nu neapărat că pacientul are o boală hepatică serioasă. Afectarea hepatică se poate suspiciona prin analizele uzuale (enzime hepatice, Bl, albumina, trombocite), marker tumorali-alfa fetoproteina.
Ecografia poate evalua structura hepatică şi semnele de hipertensiune portală. Puncţia biopsie hepatică poate stabili stadiul de fibroză şi gradul de inflamaţie, dar în general nu este astăzi indicată fiind înlocuită de metodele non - invazive de evaluare a fibrozei hepatice larg utilizate în lume şi în România (FIBROSCAN şi Fibrotest).
În urmă cu 10 ani puncţia biopsie hepatică era mandatorie pentru evaluarea pacientului cu hepatită cronică virală C pentru obţinerea tratamentului antiviral. Am datoria să amintesc că înlocuirea acestei metode invazive, riscante şi stresante (atât pentru medic, cât şi pentru pacient) se datorează unei campanii ştiinţifice susţinute de prof dr Carol Stanciu de-a lungul anilor 2006-2010 şi care şi-a găsit sprijin de partea infecţioniştilor în persoană prof Adrian Streinu Cercel. Niciunui bolnav nu i se mai refuză tratamentul pentru că nu acceptă puncţia biopsie hepatică!
Tratamentul: boala se agravează dacă sunt pus pe o listă de aşteptare?
Îmi este destul de greu să vă răspund astăzi la această întrebare! Tratamentul hepatitei virale C a suferit o revoluţie extraordinară în ultimii 2 ani care din fericire a modificat şi abordarea în ţara noastră. Au apărut documentele pe site-ul CNAS necesare pentru a se înţelege cine poate spera la tratamentul revoluţionar (Viekirax plus Exviera), ce analize sunt necesare şi cine le plăteşte. Nu a început încă. Probabil din luna noiembrie.
Faţă de analizele descrise mai sus, dosarul pentru tratamentul antiviral fără interferon trebuie să cuprindă şi genotipul viral (în România este predominant genotipul 1b, dar pot exista şi alte genotipuri la care tratamentul poate fi diferit). De asemenea, există un consimţământ informat detaliat care trebuie semnat de către pacienţi şi un tip de angajament al bolnavului privind urmarea corectă a tratamentului.
Cine se încadrează la tratamentul fără interferon
Pentru tratamentul fără interferon care poate vindeca virusologic (dispariţia virusului) în mai mult de 90% din cazuri, se încadrează după recomandările casei de asigurări doar cei cu ciroză hepatică compensată (fibroză hepatică F4) sau cei cu fibroză F3 (faze precirotice) care au contraindicaţii dovedite la interferon. Deşi pare restrictivă, indicaţia este un început bun.
În toată lumea s-a abordat terapia pe criterii de prioritizare care ţin cont de pacientul în cea mai mare nevoie - cel care are riscul să facă complicaţii ameninţătoare de viaţă în următorii ani! Din punct de vedere strict al indicaţiei medicale, orice pacient viremic (ARN VHC pozitivă, indiferent de valoare) care doreşte tratament ar trebui tratat! Din păcate nu există finanţare pentru toată lumea.
Medicul nu are altă putere decât de a supraveghea evoluţia!
Nu se ştie încă cum vom trata pacienţii care nu au răspuns la tratamente anterioare cu interferon, care nu au încă ciroză dar nu au altă posibilitate terapeutică! Probabil vor aştepta până se va schimba reglementarea sau va evolua fibroza! Medicul nu are altă putere decât de a supraveghea evoluţia! Începe o epocă nouă în tratamentul hepatitelor şi nu putem şti cât va dura aşteptarea pentru cei care depun dosarul la 1 noiembrie. Teoretic, ar trebui să nu fie mai lungă de câteva săptămâni dacă se încadrează în reglementări.
Într-un interval atât de scurt nu este niciun pericol. Dilema etică este legată de impactul aşteptării asupra pacienţilor cu fibroză mai mică de F4. Aceştia aşteaptă să dezvolte fibroză ameninţătoare sau ciroză hepatică pentru a putea fi trataţi.
Chiar cu acest tratament cei cu ciroză răspund mai prost şi desigur incomplet! Un pacient cu fibroză uşoară va fi vindecat după eradicarea virusului. Un pacient cu ciroză poate fi vindecat virusologic, dar persista riscul cancerului hepatic şi chiar a decompensării“.
Mă pot vindeca de hepatită C cu tratamente naturiste?
Medicamentele fără interferon nu sunt toxice! Efectele adverse sunt minime. Hepatită cronică virală C este singura infecţie virală cronica vindecabilă prin tratament antiviral. Medicamentele hepatoprotectoare vă pot ameliora simptomele dispeptice şi să producă un efect placebo. Nu pot vindeca hepatita. Dacă folosiţi „naturiste“ din alte surse decât farmacii vă puneţi chiar în pericol!
Pot avea o viaţă normală dacă am fost depistat cu Hepatită C?
Este recomandabil să aveţi o viaţă normală şi completă. Hepatita virală C este o boală vindecabilă şi nu va fi o povară toată viaţa. Vor apărea resurse de tratament pentru toată lumea în viitorul apropiat. Ar fi de neiertat să nu se întâmple acest lucru! Rata de transmitere a infectiei între soţi este sub 4%. Nu puteţi să transmiteţi infecţia prietenilor (decât dacă vă sunt prieteni intimi).