Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Hermănică

GALERIE
Stelian Dumistracel
  • Stelian Dumistracel
- +

Revenirea la discuţia asupra numelor de răsfăţ ne-a fost provocată de replica, rostită cu oarecare obidă, a unui participant la o dezbatere televizată: „Poartă nume pe care nu le merită!”. Am devenit atent, în aşteptarea unor aluzii la „hipocoristice”, cum le zic lingviştii, dar discuţia era, ca de obicei, pe teme de politică la zi, astfel că numele în cauză erau numiri de funcţii şi demnităţi, de tipul deputat, senator, ministru etc. Referirea la merite, însă, ne-a atras din nou atenţia asupra fenomenului botezării moderne a copiilor prin alintuşuri cum sunt Gigel, Ninel, Tinel, Frăguţa sau Bombonica ş.a.

* Condiţia alintului. Atunci când părinţii, în unele cazuri impunându-şi preferinţe onomastice excentrice chiar prin negocieri cu preoţii, recurg la astfel de răzgăieli, tind şi să-şi lanseze favorabil odraslele în societate („Ţineţi seama cu cine aveţi de-a face! Dezmierda-ţi-l!). Dar, în practica socială, trecerea, una motivată, de la prenumele oficial de simplă identificare la formule de alint este rezultatul unui proces de adevărată selecţie, ceea ce vom urmări prin câteva cazuri aparte. Putem vorbi de acceptarea, tacită, din partea comunităţii, a formulei de adresare din mediul familial: de exemplu, după Ion Călugăru, faţă de Buium, pur şi simplu, fiul Ţiprei, eroul romanului „Copilăria unui netrebnic”, este numit Buiumaş atât de ai lui, cât şi de toţi locuitorii din mahalaua calicimii Dorohoiului, indiferent de etnie şi religie. Iar Ali, turcul aciuat pe lângă o familie de boieri, căreia i se devotase până la a-şi da viaţa apărând-o de o ceată de haiduci, binemeritase, constant, numele de Aliuţă (este chiar titlul unei povestiri a lui N. Gane). De notat că ambele texte au caracter autobiografic.

* Alte nume. Iată şi un caz din amintiri personale. Herman Grinberg, membru al unei formaţii muzicale a Institutului Politehnic din Iaşi prin anii ’50, băiat vesel, de companie, apoi inginer constructor şi căsătorit cu o româncă, Silvia, a fost, până la bătrâneţe, alintat de toţi cunoscuţii cu numele Hermănică, pur şi simplu! Nici că se poate găsi o altă probă a numelui de alint ca manifestare a acceptării persoanei, a integrării comunitare. Este prilejul să observăm, pe de altă parte că, oricum, numele de provenienţă străină nu fac excepţie de la acomodarea diminutivală: nimic mai obişnuit decât (conu) Jenică, de la pretenţiosul Jean, Pompilică, de la oficialul Pompiliu (Constantinescu, de pildă), Paulică şi Paulica (de la Paul, respectiv Paula), sau Getuţa (prin Geta, pornind de la fr. Georgette), ca să nu mai vorbim de Victoraş, Trăienică, Virginica, Victorela. Dar nu putem trece cu vederea nici peste Carolică, Odeţica ori Suzănica, ultimul (dar nu în compania numelui de familie Gâdea, de care unii ieşeni poate îşi mai amintesc!) pe cale de a intra în conştiinţa publică prin reclame: „Pantofiori Suzanica Purple” (/pantofisuper.ro/).

* Responsabilii. Revenind la fondul problemei, observăm că nu doar părinţilor afectuoşi li se datorează mutaţia, de principiu, de la hagionime, „albe” stilistic, la derivate de alint. Într-o naraţiune semnată de Ioan T. Morar, Lindenfeld, este evocat şi aportul oficialităţilor. Cei patru copii ai unei familii aveau trecute în certificatele de naştere nume „de dezmierd”; la Sfat, secretarul, „mereu cherchelit”, îl îndemna pe tată să le dea „nume drăgălaşe, de copii, că-i mai frumos”, astfel că aceştia erau înscrişi drept Petrică, Ghiţă, Trăienică şi Olguţa. După naşul de serviciu, respectivele nu ar fi fost veşnice: „Dacă nu le place, le schimbă ei când cresc mari” (cf. /books.google.ro/). Ceea ce, neoficial, nu pare imposibil.

* Alte mariţe. Iată o atare situaţie. Fiica unor ţărani cuminţi din zona Botoşanilor se numea, tandru, Mariţa (nu Maria, ca bunica ei). Mare le-a fost mirarea când, stabiliţi la Iaşi, cu valul şantierelor de tot felul, fata li s-a plâns că numele ei devenise ţinta batjocurii colegilor de clasă. Şi, atunci, au apelat la un corespondent urban, Mariana, iar consătenilor ce treceau în vizită pe la ei le explicau că Mariţa era mică; acum, că a crescut, lucrurile s-au schimbat! Nu că Mariţa nu fusese (sau nu mai era) de nasul orăşenilor, dar, mai ales în mediul respectiv, familiar, acesta devenise substantiv comun, însemnând, pur şi simplu, „servitoare”. Ca să nu mai punem la socoteală că tot mariţă se numea, popular, instrumentul de tras cizmele (probabil ca înlocuitor tehnic al respectivei, căci îi zicea şi sluguţă).

* Dezacord. Numele meritat: zicătoarea „După ce-i urâtă, o mai cheamă şi Irina” îi contesta urâtei dreptul la un nume frumos, de origine grecească, privilegiu al domniţelor şi boieroaicelor.

* Cu parul? Asaltul terorist, publicistic şi publicitar, privind devoţiunea pascală (în special) culinară în vederea Învierii (ce trebuie să punem pe masă numaidecât), dar şi vestimentară (cum şi cu ce trebuie să ne înnoim) sau turistică (unde putem petrece sărbătorile aşa cum ne-am visat!) etc. ne-a adus aminte un protest de pe vremuri al capilor de familie din mediul rural, faţă de presiunile de sezon ale consoartelor: „Ho, mă, că Paştile nu vin cu parul!”. 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri