Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Un spectacol de autor (Nic Ularu semnează atât textul pus în scenă, cât şi regia şi scenografia pentru Hieronymus) încheie stagiunea 2013-2014 a Teatrului Naţional din Iaşi.
Din stagiunea recent încheiată au făcut parte montări variate, în ordine aleatorie şi fără pretenţii exhaustive – amintesc: unele cu scop omagial (Tinereţe fără bătrâneţe şi teatru fără de moarte), altele vizând prin divertisment parodierea sferei politice, Onorabili în direct – o noutate pentru o instituţie de acest calibru –, moderne, dar şi postmoderne (Hamletmachine), de viziune (Femeia mării) ori punând accent pe trupa de actori (A murit Tarelkin!), lirice (Iarna) sau poveşti de familie realiste, cu tentă psihologică (Acasă, în miezul verii) etc. Au fost prezenţi regizori de prestigiu (Al. Hausvater, Radu Afrim), alături de regizori renumiţi, invitaţi din ţară şi din străinătate (Claudiu Goga, Giorgos Zamboulakis, Laszlo Beres), apoi regizori ai TNI (Ovidiu Lazăr, Irina Popescu-Boieru, Ion Sapdaru), nu în ultimul rând – regizori independenţi (Sorin Militaru, Ioana Păun). Am scris despre spectacolele menţionate, ba chiar şi despre cele pe care – mea culpa – probabil le-am omis în această succintă enumeraţie.
Ar fi de dorit, în viitor, mai mult accent pe spectacolele de regie (un regizor antrenează şi trupa de actori, aducând, în acelaşi timp, în faţa publicului o viziune originală asupra unui text): acest lucru l-am remarcat în mai multe rânduri la Radu Afrim, numai că, spre surprinderea mea, ultima dată, nu am observat nicio modificare în modul de joc cu care s-au obişnuit actorii propuşi. De asemenea, nu e suficient ca cei ce se ocupă de light design să fie profesionişti, ci e nevoie şi de un asistent de regie competent. În plus, cred că este foarte important să se aducă suflu proaspăt pe scena Naţionalului ieşean. Plecând de aici, Nic Ularu lucrează cu o tânără regizoare ambiţioasă pe post de asistent, rezultatele fiind, am observat, remarcabile în acest sens.
Hieronymus este oarecum paradoxal: atmosfera de început, configurată prin cortina dublă, transparentă, care lasă să se întrezărească scena, alături de sound-ul enigmatic anticipă ceva spectaculos. Numai că unele scene se vor petrece într-un decor de epocă, foarte previzibil, în timp ce altele – datorită coregrafiei, proiecţiilor tablourilor pe cortina transparentă, luminilor stroboscopice şi a altor efecte audio-video – reuşesc să livreze un mesaj ceva mai captivant. Alternanţa dintre mistic şi banal, sacru şi profan (cum şi-a dorit regizorul), dintre reconstrucţia unor fragmente din viaţa pictorului şi suprarealismul visurilor, viselor şi coşmarurilor sale înclină balanţa atenţiei spectatorului înspre cel de-al doilea element.
Ruga din final exprimă cel mai bine mesajul: imaginaţia, doar ea, îl poate face pe artist liber şi orice îngrădire a acesteia (Inchiziţie, generalizând şi actualizând – context socio-politic, dar şi economic) înseamnă moartea geniului creator. Nu e cazul lui Bosch, protejat de un socru bogat şi puternic, dar e situaţia multor artişti de-a lungul timpului. Acolo unde spectacolul câştigă prin mesaj, pierde prin dinamism – succesiunea momentelor ar fi putut să-şi afle o legătură, dincolo de PC-ul regizoral. Mai mult decât curat regizoral şi interesant prin momentele de coregrafie şi de coşmar suprarealist trăit de către personaj, spectaculosul anticipat nu este atins. Pentru publicul larg, însă, ar putea fi o bună introducere în grotescul suprarealist al picturii lui Bosch, succedată, în mod regulat, de o peliculă de film documentar realist, căreia i se suprapun şi momente foarte teatrale.
În ceea ce-i priveşte pe actori, am senzaţia că regizorul a lucrat cu ce a găsit mai potrivit în trupă – Constantin Puşcaşu, deşi inegal în impunerea prezenţei sale pe scenă, e bine ales pentru momentele de răvăşire ale pictorului olandez, chiar şi pentru cele de autojustificare cvasi-rebelă; Cosmin Maxim, după Acasă, în miezul verii, revine la un stil mai candid, care-l prinde destul de bine, mai ales ca e contre-emploi; Radu Ghilaş e destul de rezervat şi ezitant, într-un rol nu mult diferit de cel din Cum am devenit stupid – ar trebui folosit mai des de regizori care lucrează efectiv cu actorul; Emil Coşeru se bazează pe experienţe de rol acumulate, pentru el scena a devenit un fel de jonglerie, pentru că are scândura la degetul mic; Constantin Avădanei se impune scenic, dar nu diferit de alte dăţi; Horia Veriveş nu are prilejul să fie la fel de ludic ca în alte spectacole (stilul său inconfundabil); Irina Scutariu – o prezenţă nouă şi veridică pe scena TNI, numai că este mult prea atentă la cum joacă, în timp lucrurile se vor regla, sunt convinsă (dacă vor mai fi ocazii).
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |