Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

PRIM PLAN

Iarăşi despre limba ce-o vorbim…

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

 Am mai scris, în câteva rânduri, despre stâlcirea limbii române, fenomen care, în opinia mea, a căpătat dimensiunile unui dezastru naţional.

Nu sunt, fireşte, singurul pe care îl preocupă această chestiune; persoane competente deţin rubrici, la televiziune sau în presa scrisă, şi semnalează derapajele şi erorile cele mai frecvente – mă gândesc, spre exemplu, la Rodica Zafiu care publică în Dilema veche, la Radu Paraschivescu pe care îl putem urmări pe Digi 24 sau la rubrica lui Stelian Dumistrăcel din Ziarul de Iaşi. Problema e că telespectatorii care urmăresc Digi 24 precum şi cititorii Dilemei vechisunt, în mare majoritate, oameni cultivaţi, care nu prea riscă să comită greşeli flagrante. Altfel, teamă mi-e că noi toţi cei care, constant sau ocazional, ne preocupăm de problemele limbii facem, din păcate, muncă de Sisif. Degeaba s-a tot atras atenţia că acel „ca şi” în loc de „ca” („eu, ca şiprofesor”, „el, ca şi salvamontist”) este greşit şi, în fapt, complică exprimarea în loc să o simplifice: vorbitorii care îl utilizează pe „ca şi” par să fi câştigat partida iar un semn care nu înşeală este că această construcţie care, recunosc, mă calcă pe nervi se întâlneşte tot mai des şi în limba scrisă. De asemenea, nici o şansă, după câte se pare, de a stăvili invazia lui „acesta”, „aceasta”: ziariştii (sau, în fine, cei care au ajuns, printr-un regretabil concurs de împrejurări, să treacă drept ziarişti) sunt, s-ar zice, ferm convinşi că e musai să foloseşti pe „acest”, „aceasta” cu funcţia de subiect şi să nu utilizezi banalul „el”, „ea” sau alte substitute ce ar da discursului prospeţime şi flexibilitate. O altă epidemie pentru care nu cred că mai există leac este aceea care, din motive total obscure, l-a ostracizat pe „precum şi” înlocuindu-l cu „dar şi”: nu mai dau exemple, am făcut-o cu alt prilej, amintesc doar că se ajunge la exprimări forţate şi, nu o dată, aberante. Situaţiile acestea sunt caracteristice limbajului presei, care tinde tot mai mult să fie un limbaj prefabricat, structurat în jurul câtorva clişee. Reporterul TV care primeşte legătura şi intră în emisie trebuie numaidecât să spună „bun găsit!” iar dacă însăilează şase fraze, trei dintre ele vor începe cu „ei bine”. Un cuvânt parazit este „faptul”, introdus şi el adesea unde nu te aştepţi: „DNA arată faptul că faptele comise …” (evident, „faptul” este superfluu). Noua limbă mediatică mai are o serie de clişee ce dau o tentă „intelectualistă” discursului: „proactiv”, „interacţiune”, „provocare”, iar dacă vrei să fii „cool”, e recomandat să foloseşti cuvântul „fain” care, mărturisesc, a început să mă facă să regret pe căzutul în desuetudine „mişto”.

Două sunt zonele în care mutilarea limbii române are, în mod deosebit, consecinţe nefaste: lumea politică şi presa, mai ales televiziunile. Aceste zone joacă, fatalmente, rolul de modele pentru omul obişnuit. Mulţi politicieni care se bat cu pumnul în piept şi fac paradă de patriotism ar trebui, înainte de orice, să-şi dovedească iubirea de ţară vorbind corect româneşte. În presă e jale mare deoarece găsim acolo (nu e locul aici să discutăm cauzele) tot mai puţini profesionişti adevăraţi, locul lor fiind luat de nişte tineri despre care te întrebi dacă au obţinut note de trecere la bacalaureat. Uitaţi-vă la echipa de reporteri şi de comentatori (ar fi trebuit să pun aici ghilimele) de la România TV pentru a constata cât de jos a putut să decadă profesiunea de ziarist. Dar şi la case mai mari, şi cu pretenţii, întâlnim greşeli foarte grave. Iată câteva exemple, „culese” în vremea din urmă. Un comentator ne asigura intr-o seară că vom asista la un important „meci cu izinternaţional”. Atenţie, nu e vorba de un neologism, ci de un cuvânt neaoş, al cărui sens îi era, după toate aparenţele, necunoscut comentatorului sportiv. Altcineva ne înştiinţa că avioanele n-au respectat „orarul previzionat. Dintr-o cronică gastronomică am aflat că „păstrăvul este un peşte deosebit de versatil, el putând fi gătit ca ingredientgourmet”; şi versatilşi ingredientsunt folosiţi aici complet aiurea (pentru cuvântul versatil, noua limbă mediatică pare a avea o afecţiune deosebită). Nu se mai spune rigoare ci rigurozitate, nu cultură ci culturalitate. Bănui că influenţa englezei e la originea răspândirii lui realisticpentru „realist” („acest film înfăţişează realistic…”). Cuvântul „avans” a căpătat şi el sensuri nebănuite: „avansulDacia pe piaţa chineză” (pentru „pătrunderea”). Creatorii de cuvinte noi ne uimesc cu inventivitatea lor: „am înregistrat o presionarepe…” , adică „s-a pus presiune pe…”. „Pijama” iese din uz, înlocuit - de ce? mister – cu pluralul „pijamale”; un exemplu recent, cules din relatarea unui accident produs în Iaşi : „un pensionar a ieşit în papuci şi într-o pereche de pijamale” (ce să înţeleg: că avea două pijamale pe el?). La un post TV altfel foarte respectabil prezentatoarea jurnalului dă legătura unei colege, aflată în studio, la câţiva metri de ea, iar respectiva, vorbindu-ne despre - sa zicem - atentatul de la Nisa, este gratificată cu titlul de … „corespondent”. Or corespondent înseamnă că relatezi de la faţa locului. De ce nu „redactor”? La fel şi pentru atât de răspânditul „editor” (cu accentul, mă rog frumos, pe i) care a înlocuit, fără justificare, pe „redactor” (de carte, de rubrică, de pagină etc.). Şi, ca să ne bine dispunem, iată o perlă de zile mari: despre un personaj monden aflăm că are „o fiică dintr-o căsătorie extraconjugală”. E drept, perla e din ziarul Click, dar este aceasta o circumstanţă atenuantă?

Remedii pentru a corecta lucrurile? Propun aici unul singur: înfiinţarea unui organism, gen CNA, care să aplice amenzi usturătoare celor vinovaţi de siluirea limbii, iar în caz de recidivă să se recurgă a sancţiuni şi mai severe, cum ar fi obligaţia de a da din nou proba de română de la bacalaureat. Glumesc dar faţă de gravitatea situaţiei, nu am alte resurse decât umorul negru.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri