Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Am mai scris, în câteva rânduri, despre stâlcirea limbii române, fenomen care, în opinia mea, a căpătat dimensiunile unui dezastru naţional.
Nu sunt, fireşte, singurul pe care îl preocupă această chestiune; persoane competente deţin rubrici, la televiziune sau în presa scrisă, şi semnalează derapajele şi erorile cele mai frecvente – mă gândesc, spre exemplu, la Rodica Zafiu care publică în Dilema veche, la Radu Paraschivescu pe care îl putem urmări pe Digi 24 sau la rubrica lui Stelian Dumistrăcel din Ziarul de Iaşi. Problema e că telespectatorii care urmăresc Digi 24 precum şi cititorii Dilemei vechisunt, în mare majoritate, oameni cultivaţi, care nu prea riscă să comită greşeli flagrante. Altfel, teamă mi-e că noi toţi cei care, constant sau ocazional, ne preocupăm de problemele limbii facem, din păcate, muncă de Sisif. Degeaba s-a tot atras atenţia că acel „ca şi” în loc de „ca” („eu, ca şiprofesor”, „el, ca şi salvamontist”) este greşit şi, în fapt, complică exprimarea în loc să o simplifice: vorbitorii care îl utilizează pe „ca şi” par să fi câştigat partida iar un semn care nu înşeală este că această construcţie care, recunosc, mă calcă pe nervi se întâlneşte tot mai des şi în limba scrisă. De asemenea, nici o şansă, după câte se pare, de a stăvili invazia lui „acesta”, „aceasta”: ziariştii (sau, în fine, cei care au ajuns, printr-un regretabil concurs de împrejurări, să treacă drept ziarişti) sunt, s-ar zice, ferm convinşi că e musai să foloseşti pe „acest”, „aceasta” cu funcţia de subiect şi să nu utilizezi banalul „el”, „ea” sau alte substitute ce ar da discursului prospeţime şi flexibilitate. O altă epidemie pentru care nu cred că mai există leac este aceea care, din motive total obscure, l-a ostracizat pe „precum şi” înlocuindu-l cu „dar şi”: nu mai dau exemple, am făcut-o cu alt prilej, amintesc doar că se ajunge la exprimări forţate şi, nu o dată, aberante. Situaţiile acestea sunt caracteristice limbajului presei, care tinde tot mai mult să fie un limbaj prefabricat, structurat în jurul câtorva clişee. Reporterul TV care primeşte legătura şi intră în emisie trebuie numaidecât să spună „bun găsit!” iar dacă însăilează şase fraze, trei dintre ele vor începe cu „ei bine”. Un cuvânt parazit este „faptul”, introdus şi el adesea unde nu te aştepţi: „DNA arată faptul că faptele comise …” (evident, „faptul” este superfluu). Noua limbă mediatică mai are o serie de clişee ce dau o tentă „intelectualistă” discursului: „proactiv”, „interacţiune”, „provocare”, iar dacă vrei să fii „cool”, e recomandat să foloseşti cuvântul „fain” care, mărturisesc, a început să mă facă să regret pe căzutul în desuetudine „mişto”.
Două sunt zonele în care mutilarea limbii române are, în mod deosebit, consecinţe nefaste: lumea politică şi presa, mai ales televiziunile. Aceste zone joacă, fatalmente, rolul de modele pentru omul obişnuit. Mulţi politicieni care se bat cu pumnul în piept şi fac paradă de patriotism ar trebui, înainte de orice, să-şi dovedească iubirea de ţară vorbind corect româneşte. În presă e jale mare deoarece găsim acolo (nu e locul aici să discutăm cauzele) tot mai puţini profesionişti adevăraţi, locul lor fiind luat de nişte tineri despre care te întrebi dacă au obţinut note de trecere la bacalaureat. Uitaţi-vă la echipa de reporteri şi de comentatori (ar fi trebuit să pun aici ghilimele) de la România TV pentru a constata cât de jos a putut să decadă profesiunea de ziarist. Dar şi la case mai mari, şi cu pretenţii, întâlnim greşeli foarte grave. Iată câteva exemple, „culese” în vremea din urmă. Un comentator ne asigura intr-o seară că vom asista la un important „meci cu izinternaţional”. Atenţie, nu e vorba de un neologism, ci de un cuvânt neaoş, al cărui sens îi era, după toate aparenţele, necunoscut comentatorului sportiv. Altcineva ne înştiinţa că avioanele n-au respectat „orarul previzionat”. Dintr-o cronică gastronomică am aflat că „păstrăvul este un peşte deosebit de versatil, el putând fi gătit ca ingredientgourmet”; şi versatilşi ingredientsunt folosiţi aici complet aiurea (pentru cuvântul versatil, noua limbă mediatică pare a avea o afecţiune deosebită). Nu se mai spune rigoare ci rigurozitate, nu cultură ci culturalitate. Bănui că influenţa englezei e la originea răspândirii lui realisticpentru „realist” („acest film înfăţişează realistic…”). Cuvântul „avans” a căpătat şi el sensuri nebănuite: „avansulDacia pe piaţa chineză” (pentru „pătrunderea”). Creatorii de cuvinte noi ne uimesc cu inventivitatea lor: „am înregistrat o presionarepe…” , adică „s-a pus presiune pe…”. „Pijama” iese din uz, înlocuit - de ce? mister – cu pluralul „pijamale”; un exemplu recent, cules din relatarea unui accident produs în Iaşi : „un pensionar a ieşit în papuci şi într-o pereche de pijamale” (ce să înţeleg: că avea două pijamale pe el?). La un post TV altfel foarte respectabil prezentatoarea jurnalului dă legătura unei colege, aflată în studio, la câţiva metri de ea, iar respectiva, vorbindu-ne despre - sa zicem - atentatul de la Nisa, este gratificată cu titlul de … „corespondent”. Or corespondent înseamnă că relatezi de la faţa locului. De ce nu „redactor”? La fel şi pentru atât de răspânditul „editor” (cu accentul, mă rog frumos, pe i) care a înlocuit, fără justificare, pe „redactor” (de carte, de rubrică, de pagină etc.). Şi, ca să ne bine dispunem, iată o perlă de zile mari: despre un personaj monden aflăm că are „o fiică dintr-o căsătorie extraconjugală”. E drept, perla e din ziarul Click, dar este aceasta o circumstanţă atenuantă?
Remedii pentru a corecta lucrurile? Propun aici unul singur: înfiinţarea unui organism, gen CNA, care să aplice amenzi usturătoare celor vinovaţi de siluirea limbii, iar în caz de recidivă să se recurgă a sancţiuni şi mai severe, cum ar fi obligaţia de a da din nou proba de română de la bacalaureat. Glumesc dar faţă de gravitatea situaţiei, nu am alte resurse decât umorul negru.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |