Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Ilie Bâzgă e un tip paşnic cu nişte ochi blânzi, de berbec care aşteaptă cu docilitate să fie sacrificat, fără să ştie ce i se va întâmpla.
Însă în primul rând îţi sare în ochi burta lui Ilie - mare, imensă! Când îl văd trecând pe drum, oamenii zic: „Uite, trece burta lui Ilie.” Oamenii, în special copiii, se uită la burta asta ca la o minune, ca la un mausoleu. Îl întreabă câte unul:
Ce ai în burta ceea, măi Ilie?
Dar Ilie are răspunsul gata pregătit:
- Căcat, măi, ce să am? Şi le închidea gura la toţi. Numai învăţătorul Ţurcanu a venit de hac acestui răspuns cu „căcatul”:
- Daaa?! Şi pe unde l-ai băgat?
Unii ziceau că nu-i a bună cu burta asta, îl mănâncă racul, cancerul adică. Dar au trecut anii şi burta lui Ilie a continuat să apară când ici, când colo. Mai întâi a mers ani buni la combinatul de porci, până când ne-am câştigat libertatea să protestăm, iar alţii să fure. S-a dus dracului combinatul. Aşa că burta lui Ilie ba se iveşte pe la vilele astea noi aflate în construcţie. Ba apare la biserică, unde s-a mai construit nu ştiu ce, ba în „satul nou” de pe deal, cum zic mehenghii, unde se mai ridică un cavou; trebuie şi cineva să învârtă mortarul şi să împingă la roabă, nu? Ba trece cu bureţi, pe care-i vinde femeilor cam fără să se târguiască; oricum, vorba lui moale şi privirea de berbec înjunghiat îl fac victimă sigură a aprigelor femei, care ştiu să strângă bănuţul cu zece noduri. Ba trece cu pere, cu tot felul de buruieni, pe care le vinde în cartier, aşezând toate pe jos, pe o basma străveche, verde, albită de-atâta purtat; că aşa vând oamenii la noi, cât o să-i mai lase - ca-n Uganda sau Timbuktu. Ba uite-l cu o căldare plină cu coarne: mari cât nişte măsline, roşu închis la culoare, îţi trezesc pofta numaidecât.
- Un' te duci, Ilie?
- Ce să facă ţiganul?, zice Ilie dându-mi un pumn de coarne din căldare. Culege coarne şi se duce să le vândă. Că doar cornul e copacul ţiganului.
- De ce cornul e copacul ţiganului?
- Păi, când Dumnezeu o făcut copacii, l-o pus pe ţigan să-şi aleagă un copac. Şi el o ales cornul, care primăvara înfloreşte primul. S-o lăcomit carevasăzică. Numa' că înfloreşte primul, da' coarnele se coc ultimele. Aşa că s-o fentat ţiganul.
Bănuiesc că sub privirea asta fixă, de berbec, trebuie să fie vreun zâmbet, dar nu se observă.
- Și unde le duci? În cartier?
- Nuuu! Pe astea le duce ţiganul în oraş, la cucoane, să facă dulceţuri.
Cunosc obiceiul curios al lui Ilie de a vorbi la persoana a treia despre sine şi de a se autodenumi mereu ţigan. Îl întrebi de ce nu s-a dus la Primărie după ajutoare:
- Una-i vrutul şi alta pututul. Era bolnav ţiganul.
Îl vezi venind de la lucru plin de var:
- Aşa suntem noi, ţiganii - murdari.
Într-o zi l-am văzut într-o curte cu mâinile pline de sânge. Tocmai tăiase capetele la nişte găini, care săreau spasmodic în jur, bătând din aripi, până ce aruncau din gâtul jupuit oribil, ca un deget roşu, ţâşnituri de sânge. Cu cuţitul în mână, Ilie zâmbea parcă vinovat.
- Ce faci Ilie aici?
- Doamna îi tare miloasă. Ţiganul taie găini.
Iar o dată la crâşmă îi spune patronului legănându-şi burta din care se aude un ghiorţăit prelung şi adânc, ca atunci când scoţi năvodul cu crăpcean dintr-o bulboană:
- Băi, Liviu, pune-mi o sută de votcă!
- Stai, măi, că eu-s la rând, zice unul. De fapt, nu erau decât ei doi la tejghea.
Dar Ilie:
- Păi tu nu ştii că ţiganii nu stau la rând?
Îi fac semn şi Ilie se aşază la masa mea: greoi, într-o rână, ca Titanicul căzut pe o parte. Din burtă se aude un şuvoit, care umple cala de apă, pe urmă sala maşinilor, puntea întâia, puntea a doua… Daţi drumul la bărcile de salvare! Daţi drumul la bărcile de salvare! Candelabrele de cristal se clatină printre maţele lui Ilie, iar DiCaprio şi gagica lui mor îmbrăţişaţi, cuprinşi de vâltoare.
- Ce mai faci, Ilie?
- Bine. Am fost să dau sânge.
- Pe biştari?
- Pe.
Ilie dă votca peste cap. Din butia de pântece se aud nişte ghiorţăieli de parcă se deschid nişte ecluze.
- Dom' Radu, că tot voiam să te întreb. Vasăzică eu-s ţigan, iar mata sau altul e român, da?
- Da.
- Buuun! Vasăzică eu dau sânge. Sângele ista e folosit de români, da?
- Da.
- Vasăzică sângele de ţigan îi bun şi pentru români. Atuncea de ce-mi zic mie ţigan? Dacă sângele meu e bun pentru toţi, înseamnă că şi eu îs om, nu?
- Da.
Pe urmă Ilie nu mai zice nimic. Se uită cu ochii lui blânzi, de berbec înjunghiat. la automatul de cafea. Se uită îndelung, dar fără să-l vadă. În blândeţea şi-n modul ăsta sucit de-a vorbi simt o revoltă tăcută, mocnită.
*
Da, sigur, va spune oarecine (poate alter-ego-ul meu), ţi-ai ales un ţigan simpatic, gorkian, la locul lui şi divaghezi dulce şi umanitarist despre ţigani. Idealizezi cu meşteşug: „şatra”, „Trec ţiganii, trec”, chestii romantice. Dar de ţiganii interlopi din trafic, care iau la bătaie pe şoferi nevinovaţi şi pe urmă sunt scoşi fără pată de avocaţi cumpăraţi, de ce nu spui nimic? Aşa, de sus, din afară, e uşor de scris. Dacă ai trăi printre ei nu ai avea atâtea motive să-i idealizezi, fiindcă put, fură, se pun în faţă la rând, sunt neruşinaţi în vorbe şi gesturi, ţi se cacă-n prag, vorba prietenului Ovidiu. Despre astea de ce nu scrii?
Deh!, răspund.
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |