marti, 19.03.2024
Cel mai frumos omagiu pe care i l-am putea aduce dincolo de momentul acestei despărţiri, care este o grea pierdere, ar fi să-l (re)citim, menţinând astfel viu şi activ spiritul personalităţii şi scrierilor sale şi în prezent şi viitor.
Ştirea morţii marelui critic de artă care a fost Dan Hăulică a trecut aproape meteoric în mass-media ale noastre, mult mai preocupate de ce se întâmplă în politică, în pre-campania electorală în special. Poate că (şi să sperăm că aşa va fi) revistele de cultură vor acorda, ele, personalităţii, operei şi, aş zice, mai cu seamă, acelui spirit distinct ce le leagă şi defineşte, importanţa, reliefarea şi, pe această bază, recunoaşterea ce li se cuvine cu adevărat. Nu ar fi o astfel de evaluare şi situare, decât semnul unei receptări aprofundate pe măsura complexităţii obiectului ei, fără simplificări şi îngroşări ce ar risca să-i piardă nuanţele şi subtilităţile, aşadar într-un demers apt să se plieze, dimpotrivă, pe o coerenţă internă, organic modelatoare, indusă de curenţi adânci şi repere cardinale.
Încă de la început, în Critică şi cultură (1967), autorul pleda pentru o înţelegere reciproc îmbogăţitoare şi fecundă a relaţiei din titlul dat volumului, interdependenţă care distinge emblematic, cu valenţe de program de o viaţă, tot ce a scris şi a făptuit. În viziunea sa, deschiderile largi şi întregitoare ale culturii nu sunt doar fundal, nici măcar numai fundament al ideaţiei critice, astfel de calităţi de ordinul amplitudinii şi al temeiniciei împlinindu-se firesc şi până la capăt într-o peste tot vizibilă implicare funcţională, productivă a unui orizont de cultură elevat şi profund în chiar miezul şi miza demersului hermeneutic, inconfundabil al său. Aflate mereu “la vedere”, fără a face totuşi impresie de exces şi ostentaţie, informaţia şi cunoaşterea inter- şi transdisciplinare sunt à l’ oeuvre, pagină după pagină, la Dan Hăulică, niciodată suspectabile de superficialitate, de snobism, de erudiţie sterilă. Scrisul său îşi ridică cititorul la un palier al interpretărilor, al asocierilor şi disocierilor, apte să-i stimuleze şi să-i nutrească o nobilă nemulţumire de/ şi “bătălie” continuă cu limitele propriei culturi, virtute înalt formativă, susţinută de o vigoare rară a bucuriei de a gândi relaţii şi distinguo-uri la care accesul, deloc facil sau de acea “dezinvoltură” care se poartă astăzi, dă cu adevărat valoare, substanţializează un efect rodnic, maieutic, al lecturii atrase de astfel de “trasee” şi itinerarii critice.
Ceea ce frapează este mai cu seamă opţiunea (şi vocaţia) în răspăr cu modele şi idolii timpului, mai ales cu structuralismul şi semiotica. Şi nu e vorba numai de o evitare sistematică şi fermă a limbajului lor (chiar “jargonul”) şi a conceptelor predilecte, dar, încă mai revelator simptomatic, şi de refuzul tendinţei fastidios analitice care le caracteriza pe amândouă şi imprima demersului atâtor altora un caracter stufos-plicticos, de încărcătură tehnicistă şi de emfază a “metodei”, a fetişizării ei. Excese, infatuări şi orbiri care erau sortite să-i rămână irevocabil străine cuiva care, ca Dan Hăulică, adera organic şi definitiv la reperele cruciale proprii unui clasicism al esenţelor, al valorilor durabile, creditate fără nici un fel de limitări, fie ele spaţiale (europo-centriste, de pildă), fie istorice sau, încă mai mărginit, de “şcoli”, curente, programe. Dimpotrivă, axa propriului program al criticului e o certă voinţă de dezmărginire, pe care o spun chiar titlurile cărţilor: Geografii spirituale (1973), Nostalgia sintezei (1984), Dimensiunile artei moderne (1992). Critica nu e doar “parte” a culturii, ci acea componentă de o strategică funcţionalitate ce nu numai că selectează valorile reale, dar ea repune reuşitele exemplare ale creaţiei şi creativităţii în comunicare unele cu altele şi întreg ansamblul lor cu “ţesutul” mai complex al spiritului şi fiinţei unor “spaţii”, epoci, culturi, întreţinând un climat al receptivităţii subtile, “teren”, fertil el însuşi, al producerii de frumuseţe, de idei, de cunoaştere, deloc sustrase (ca un “lux” gratuit) vieţii, unei realizări de sine înaltă, la cota unor repere perene, a omului, a omenescului.
Percepţiei istorizante (sau romantic literaturizante) îi preferă “vitala inteligenţă a ruinei greceşti”, scriind despre Olympia (Grecia, un prezent perpetuu), mausoleul împăratului Hadrian, Castel Sant’ Angelo, îi apare ca un “sigiliu urieşesc pe soarta Romei”, descifrându-i Cetăţii eterne, în filigran, “o milenară atingere cu moartea” (Roma, implacabilă şi maternă), cum îi place să descopere, în alte pagini, China - un clasicism în paralelă asiatică. Goethe, Valéry, Malraux, ca şi Yourcenar sau Kušnieiwicz, pot fi atraşi, până la învecinarea în pagină, în matca aceluiaşi demers nuanţat, niciodată divagant, metafora discretă, deşi rafinată, fluidifică stilistic mobilitatea şi scânteierile de zăbavă contemplativă şi reverie culturală. Fiorul trans-arheologic şi receptivitatea la foşnetul profundei arhetipalităţi brâncuşiene nu sunt prin nimic incompatibile nici cu interesul pentru Calder, creatorul celebrelor mobiles. Un mare critic de artă, nu doar năzuind spre, ci şi realizator de valoroase sinteze (Peintres roumains, Paris, 1965), apte să intre în circuite ale receptării şi omologării internaţionale. Apreciat la înalta măsură a calităţilor şi meritelor sale (ambasador la UNESCO, preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, redactor-şef al revistei “Secolul 20”, academician), Dan Hăulică (doctor honoris causa al Universităţii de Arte “G. Enescu”) nu şi-a uitat originea ieşeană, se simţea ataşat cetăţii universitare şi artiştilor ei. Prefer să mi-l amintesc vorbind despre imaginea Iaşului şi a Parisului în pictura maestrului Dan Hatmanu (cum l-am auzit şi cu prilejul altor vernisaje), vorbitor inspirat şi substanţial, în alocuţiunile sale ca şi în conversaţia convivială. Cel mai frumos omagiu pe care i l-am putea aduce dincolo de momentul acestei despărţiri, care este o grea pierdere, ar fi să-l (re)citim, menţinând astfel viu şi activ spiritul personalităţii şi scrierilor sale şi în prezent şi viitor. Merită, cu asupra de măsură.
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gabriela Firea şi Sebastian Burduja, propuşi coordonatori politici ai campaniei PSD-PNL pe Capitală
Petru Movilă, lider al PMP Iaşi, se pregătește să demisioneze din funcţia de city manager
Energia solară și cea eoliană nu sunt gratis. Un expert explică de ce
”Dacă vrem pace, trebuie să ne pregătim de război”, pledează Charles Michel într-un editorial
Fostul primar din Baia Mare, Cătălin Cherecheş, adus în România din Germania
Riscul unui război nuclear se află la ”cel mai înalt nivel” de zeci de ani, avertizează Guterres
O companie cu afaceri de 155 milioane euro în 2023 vrea să deschidă un magazin la Iași
Un nou hotel, de 4 stele, va fi construit la Iași, în Păcurari. Încep lucrările anul acesta?
Ministrul Mediului: În România, la fabrica Ford, se va produce curând primul autoturism electric
Cârnaţii din topor vor fi protejaţi în UE. Urmează ”Carnea afumată la garniţă din Vâlcea”
Trump incapabil să garanteze plata celor 454 de milioane de dolari pentru fraudă (avocaţi)
Diana Șoșoacă spune că a fost filmată la duș: "Dacă nu-mi dau demisia vor da filmări intime"
Produse din hârtie: Esențiale în igiena și confortul zilnic (P)
Numărul trei din Hamas a fost ucis de o operaţiune israeliană, afirmă SUA
Idei de cadouri pentru cei dragi - Cum să îi surprinzi plăcut! (P)
Revine zăpada la Iaşi? Lapoviță sau ninsoare în mare parte din țară, până joi seară
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |