Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

În staţie

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Profesorul se obişnuise atât de mult cu calculele sale, încât orice mişcare pe care o făcea, indiferent dacă se afla la catedră, în apartamentul său, ori în plină stradă, o evalua în cifre. De multe ori aceste calcule îl incomodau şi-l abăteau de la lucru, dar fără ele profesorul n-ar fi conceput că ar putea exista, şi aceasta pentru că se credea a fi un om raţional, iar pentru el raţiunea era totuna şi se confunda cu calculul matematic.

Privind în direcţia poştei, profesorul îşi aduse aminte că nu achitase încă avizul telefonic pe luna decembrie, anul precedent; suma nu era mare, totuşi îi dădea peste cap calculele şi se gândi că singura soluţie ar fi să renunţe la ceaşca de cafea băută după-amiaza, limitându-se doar la cafeaua pe care obişnuia s-o savureze fix la ora şapte dimineaţa, stând la bucătăria lui şi citind ziarele centrale, apărute cu o zi în urmă. De la telefon şi cafea, profesorul se întoarse din nou la pantofii săi. Îi făcea plăcere să-i vadă cum stau pe trotuar unul lângă altul, doi pantofi, aparent asemănători, dar totuşi fiecare având tabieturile sale şi personalitatea sa. Dacă ar fi fost identici, s-ar fi potrivit şi pe un picior, şi pe celălalt. Profesorul le ştia orice cusătură. Şi atunci când un fir de praf se aşeza pe vârf, trăia senzaţia că cineva cu tot dinadinsul atentează la integritatea lui. Cu cât profesorul îşi lustruia mai vârtos pantofii, cu atât simţea că-i aparţin mai mult. Iar dreptul de proprietate era sfânt şi inalienabil. Nici Dumnezeu n-avea dreptul să-l încalce, fără a-l şifona pe om. Ce înseamnă a face o investiţie, gândi el. A face o investiţie înseamnă a urmări un câştig. Primul câştig a fost desigur faptul că punându-mi tocuri mai înalte, respir un aer mai curat. Iar al doilea, punându-mi talpă groasă nu mai simt direct asfaltul sub picior şi pot folosi pantofii atât în sezonul cald, cât şi în sezonul rece.

Zgomotul unei maşini care urca dealul Copoului, trecând prin faţa sa, îi frânse firul gândului în două. Profesorul urmări maşina până dincolo de Bibliotecă, mintea lui obişnuită cu calcule şi cifre, înregistră instantaneu şi fără nici un efort numărul automobilului: WKS - IS - 2340, şi acesta îi rămase definitiv întipărit în memorie. Profesorul putând paria că şi peste zece ani îşi va aduce aminte de el, cum îşi aducea aminte de miile şi zecile de mii de maşini care îi treceau prin faţă, ca şi zecile de mii de numere pe care le reţinea aruncându-şi pur şi simplu ochii pe cartea de telefon. Ochii săi însă erau atenţi nu numai la numere, ci şi la anvelope. Privind din urmă roţile maşinii care acum aproape ajunsese la Universitate, profesorul îşi spuse: „Şi anvelopele se uzează ca şi faţa."

Rostind în gând cuvântul „faţă", profesorul tresări neliniştit. Fraza îi suna absurd, straniu. Astfel că în sinea sa continuă: „Cum adică ca şi faţa? Faţa e faţă, iar anvelopa, anvelopă... Şi anvelopa se uzează pentru că intră în contact direct cu asfaltul. Pe când faţa... Faţa nu se poate uza decât în oglinda retrovizoare, dacă nu e ştearsă la timp". Cugetarea aceasta îl nedumeri şi mai mult, şi profesorul îşi coborî din nou privirea spre pantofii săi.

Acum însă ţesătura gândurilor care i se derulau în conştiinţă era alta: „Omul ar trebui să fie mult mai atent cum circulă şi pe unde circulă. Dacă îţi scoţi abonament la tramvai, nu trebuie să mai mergi per pedes şi aceasta fiindcă mersul pe jos uzează pingelele, ca să nu mai vorbim de tocuri. Eu ştiu exact câte unităţi băneşti consum când fac un pas. Pentru aceasta există o formulă. Chiar şi stând pe loc, tălpile se uzează din pricina greutăţii corpului şi a contactului nemijlocit cu suprafaţa dură. A umbla pe asfalt nu-i tot una cu a umbla pe iarbă. Cel care merge direct pe pământ consumă mai puţină talpă decât cel care merge pe pământul acoperit de asfalt."

Ajuns cu logica aici, profesorul se uită mai întâi la lumea adunată în staţie şi care începu să se deplaseze spre indicator, semn că vehiculul era pe cale să sosească în staţie. Aruncând o privire în stânga sa, profesorul văzu tramvaiul 4 COPOU apropiindu-se din direcţia Liceului şi făcu şi el, o dată cu ceilalţi, câţiva paşi pe trotuar, calculând în mintea sa numărul de subunităţi băneşti (aşa-i plăcea să se exprime) pe care urma să le piardă din bugetul lui profesoral executând această mică deplasare-n spaţiu. Profesorul se obişnuise atât de mult cu calculele sale, încât orice mişcare pe care o făcea, indiferent dacă se afla la catedră, în apartamentul său, ori în plină stradă, o evalua în cifre. De multe ori aceste calcule îl incomodau şi-l abăteau de la lucru, dar fără ele profesorul n-ar fi conceput că ar putea exista, şi aceasta pentru că se credea a fi un om raţional, iar pentru el raţiunea era totuna şi se confunda cu calculul matematic.

Chiar însăşi creaţia divină şi existenţa ca atare a lumii erau explicate prin formule şi prin cifre. Profesorul în tinereţe avusese un oarecare farmec, femeile roiau şi acum în preajma sa, dar preferase totuşi să rămână singur, fiindcă îşi dăduse seama la timp că însurătoarea în general nu-ţi aduce nici liniştea sufletească, nici fericire, ci doar cheltuieli suplimentare în casă şi multă bătaie de cap în fiecare zi. O nevastă posedă, desigur, nu numai o pereche de picioare, care, oricât de splendide ar fi, tot necesită, în timp, zeci de perechi de pantofi, apoi, în afară de picioare, nevasta mai posedă şi un cap, care trebuie întreţinut, o pereche de buze ce trebuiesc rujate, mâini care nu se pot deplasa în oraş fără poşetă şi cum mâinile se termină la capăt cu zece degete, iar degetele cu zece unghii. Şi unghiile, da, unghiile trebuiesc îngrijite, trebuiesc curăţate, pilite şi vopsite cu ojă roşie ca focul, măcar de două ori pe săptămână, iar falangele degetelor împodobite cu o mulţime de inele, lucru care-l sperie pe profesor din start şi-l făcu să fie prudent la orice tentativă, în plus, nevasta mai posedă şolduri, gât, sâni, urechi şi nas, precum şi alte extremităţi esenţiale ce trebuie întreţinute cu şi mai mare grijă, în sfârşit, convieţuirea în doi mai presupune şi alte dezavantaje, şi alte cheltuieli. Venea apoi rândul progeniturilor, căci o familie fără progenituri nu e o familie întreagă. Şi aceste progenituri, oricât de drăgălaşe ar fi fost, trebuiau îmbrăcate, încălţate, ceea ce presupunea cheltuieli de timp şi energie. Or profesorul se considera chiar pe sine însuşi ca pe un fel de gaură neagră încălţată în pantofi şi acoperită cu o pălărie cu boruri largi, nespus de lungă şi osoasă şi care consumă în mod nejustificat multă materie şi energie fără să producă nimic esenţial şi ar fi fost absurd ca această gaură să aducă pe lume alte găuri, care la rândul lor, vor consuma zadarnic materie, timp şi energie. Or toate acestea în Univers se află într-o cantitate limitată. Materia, desigur, nici nu creşte, nici nu scade, iar timpul îşi are şi el graniţele lui raţionale. Cât despre spaţiu, profesorul nu-şi putea încă da seama dacă rămâne constant sau îşi modifică în funcţie de durată şi viteză parametrii săi iniţiali.

Între timp, tramvaiul sosise în staţie. Picioarele profesorului dădură să se mişte din loc, servieta sa neagră se roti şi ea cu patruzeci şi cinci de grade şi o parte din pantoful stâng se deplasă cu aproximativ un sfert de metru înainte, dar se retrase la loc, observând mulţimea de pantofi şi cizme ce se îndreptau în haos spre uşa din spate a tramvaiului, din care coborau alţi pantofi şi alte cizme într-o dezordine totală, astfel că profesorul Jan Karpinsky preferă să rămână în staţie, răzgândindu-se în ultima clipă să mai urce în tramvai şi stătu pe loc privind de la înălţimea sa cum tramvaiul se îndepărtează în viteză, cu ciorchini de călători agăţaţi de uşi şi de tampon. Câteva clipe, profesorul se simţi ca un copil abandonat în stradă. Dar raţionamentul său rece îi dădu iar forţa să ia viaţa în piept, astfel că-şi reluă calculele, socotind de data aceasta numărul de microni pierduţi de talpa sa în timpul deplasării, socoti în acelaşi timp şi pierderea pe care ar fi putut-o suferi dacă ar fi încercat cu tot dinadinsul să urce în vagon şi această pierdere era cu atât mai considerabilă, cu cât la uzura pingelelor trebuia să mai adauge şi pe cea a vârfurilor de la pantofi care, desigur, ar fi fost strivite de greutatea altor pantofi încălecaţi pe ei. În timp ce pardesiul şi pantalonii săi s-ar fi uzat la rândul lor, intrând în contact destul de intim cu alte haine.

Profesorul mai rămăsese acolo, în staţie, încă o jumătate de oră, aşteptând tramvaiul următor şi atunci când acesta veni, el văzu că vagoanele erau la fel de aglomerate ca şi cele dinaintea lor în care el se abţinuse să se urce, aşa că rămase din nou pe loc, pradă gândurilor şi calculelor sale ce-l transportau atât de departe în timp şi spaţiu, încât nici nu mai simţea gerul tot mai puternic ce se lăsa odată cu întunericul.

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri