Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Is life (nothing) but a dream?

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Între noi e totul bine de Dorota Masłowska, în regia lui Radu Afrim, atinge, ca mai toate spectacolele sale, coarda cea mai sensibilă a fiinţei umane. Regizorul nu îşi alege la întâmplare nici textele şi nici actorii. 

Raportul regizorului cu textul este unul dialectic, păstrând intriga, adaptând dialogurile la spontaneitatea creativă a actorilor în timpul repetiţiilor, repoziţionând monologuri, decupând succesiunea narativă prin momente întregi de dans sau song, redistribuind replici, rezultând un produs teatral puternic personalizat.

Am folosit traducerea lui Artur Zapałowski în limba engleză, No Matter How Hard We Tried Or We Exist on the Best terms We Can, din antologia (A)pollonia. Twenty-First-Century Polish Drama and Texts for the Stages (Seagull Books, 2014). Piesa a fost scrisă pentru TR Warszawa şi regizată în premieră de Grzegorz Jarzyna (2009). Copil teribil al dramaturgiei poloneze, Dorota Masłowska promovează un limbaj nonconformist care zdruncină prejudecăţile cititorului, deoarece îl izbesc probleme stringente: identitate naţională versus europeană, conflictul dintre generaţii sacrificate în tranziţii mereu post - postrăzboi, postcomunism -, dar lipsite de un prezent autentic. Absurditatea şi ridicolul noii lumi, descinzând din comunism şi aflate în zorii capitalismului, relevă o realitate zguduitor de tristă.

Deşi e vorba despre al Doilea Război Mondial şi anii de după 1989, implicaţiile problematicii sunt universal umane (complexe, frustrări, traume, ajungând până la dorinţa de a nu fi existat). În acest sens, closetul tapetat cu norişori şi un chip uman imprimat pe capac dobândeşte valenţe abisale, înghiţind personajele ca pe nişte rebuturi ce nu corespund standardelor. Importul de produse, practici şi atitudini din Vest ne confruntă cu o lume pestriţă, înduioşător de grotescă, ca un container de deversare a deşeurilor. Hiperbola umoristică despre esenţa eroică a naţiunii poloneze (monologul Lilianei Ghiţă) deconstruieşte orice naraţiune despre fiinţe naţionale privilegiate. Că Europa Centrală şi de Sud-Est a devenit groapa de gunoi a Europei e un crud adevăr istoric valorificat de tragicomedia afrimiană, plecând de la textul ascuţit.

Cândva, Leibniz se întreba ”De ce există ceva, mai degrabă decât nimic?”, pentru ca ulterior Heidegger să susţină că nimicul ascunde/ revelează fiinţa. Însă, dincolo de chestiunile profunde, un om oarecare, într-o butadă oarecare, a descoperit ”avantajul vieţii” printr-o perlă a gândirii pleonastice: ”Oricum ar fi, niciodată n-a fost să nu fie cumva”. O petardă comică similară o reprezintă ”Calul care mergea călare”, titlul filmului desfăşurat în mod parodic la scenă deschisă (se aud chiar şi râsetele aplaudacilor pe fundal), asociat reclamelor la Coca-Cola şi persiflând invazia de nonsensuri din lumea audiovizualului.

Atmosfera e gravă (proiecţia cu ciori negre croncănind strident), ca de lagăr de concentrare (închisă de un zid), cu multe obiecte pe scenă (burlane, panou de siguranţe electrice, o umbrelă de soare de masă, câteva scaune de sală de spectacol, ferestre, instalaţie de beculeţe etc.), iar reflectoarele planează prin sală, impregnând senzaţia de delimitare între un ”aici”/ ”acum” şi un ”acolo”/ ”atunci”. De efect sunt şi aprinderile şi stingerile recuzitei de iluminat, delimitând scenele. Soluţii regizorale iconice transpun ideile: conserva-cioară uriaşă, expirată, bogată în E-uri şi toxine fatale; omul-treflă/ Istvan Teglas, derulând imnic ororile trecutului nazist dinspre prezent (pelicula inversând sensul temporalităţii); China; avioane de hârtie în borcane, lipite pe perete sau intrând pe uşă etc. O sintagmă paradoxală, precum ”absenţa ta de cameră”, o trimite pe Fetiţa metalistă/ Dorina Chiriac sub un cearşaf perforat pentru gură şi ochi.

Dorinei Chiriac (nominalizată la premiul Uniter pentru ”cea mai bună actriţă în rol principal”) îi revin monologuri halucinante despre familia disfuncţională, fără perspectivă sau despre proiecţia unei familii normale într-un spaţiu ultramodernizat. Despre soluţii radicale: omorârea membrilor familiei între ei şi revenirea prin reîncarnări mai potrivite. În postura adultului-copil ce rosteşte adevăruri usturătoare cu dezinvoltura conferită de ingenuitate, Dorina Chiriac e cuceritoare. Trece cu uşurinţă de la comedie la dramă, în momente de mare forţă: scrie cu litere invizibile mesaje pe panoul de proiecţie, lipeşte scotch pe uşă - semnificând vederi ale locurilor pe care membrii familiei nu le vor vizita niciodată, priveşte în faţă nimicul care deschide uşa, şi e cuprinsă de melancolie (”Ai văzut, bunico, cum ardea bicicleta?”) atunci când ceilalţi sunt ocupaţi cu lucruri derizorii. Îl impersonează de două ori parodic pe Hitler şi reprezintă autoironizarea autorului (travestiul Regizorului).

Două poveşti se suprapun într-un spectacol dinamic, fluent (viaţa membrilor a trei generaţii, nepoata-mama-bunica, şi filmul latent ”Calul care mergea călare”, o ironie la lumea showbizului). Afrim distribuie actorii în roluri multiple, intercalează acţiunile şi dezvăluie la final convenţia (meta)teatrală. În travesti, Istvan Teglas are momente excelente (song-ul unui epigon al lui Marlene Dietrich, fragmentul de dans gipsy ungar, şi monologul Monikăi, modulându-se fascinant). Tot în travesti, într-o compoziţie formidabilă (Bătrânica apatică) şi într-un rol solicitant prin diversitatea faţă de primul (Actorul), Marius Manole (premiul Uniter pentru ”cel mai bun actor în rol secundar”) susţine spectacolul.

Dialogul dintre Bătrânica apatică şi Fetiţa metalistă din final, anunţat şi susţinut de fondul melodic hipnotizant şi prin proiecţie, îi repoziţionează pe Marius Manole şi Dorina Chiriac. Ei devin povestitorii scenariului întregului film (rămas în stadiul de proiect): bunica a murit în acea explozie, prin urmare mama ori nepoata nu pot fi legitimate ca personaje. Totul nu-i decât un vis (realitatea virtuală) - o succesiune de imagini distruse, pixelii împrăştiaţi dezvăluind cadavre, fragmente de corpuri umane, un picior, o gură, un vizor spart, o uşă devenită morman de cenuşă. Chiar dacă personajele sunt înlocuite de antipersonaje (Monika/ Istvan Teglas e o vedetă construită în Photoshop, Halina/ Liliana Ghiţă nu e mama, ci distribuitorul personal, vecina Bożena/ Natalia Călin e, de fapt, poşta publicitară, iar bunica nu-i decât menajera), emoţia degajată de scormonirea printre rămăşiţele unei vieţi distruse de o explozie de la începutul războiului este reală. 

(Între noi e totul bine de Dorota Masłowska, regia: Radu Afrim, scenografia: Irina Moscu, distribuţia: Dorina Chiriac, Marius Manole, Liliana Ghiţă, Natalia Călin, Istvan Teglas, Cezar Antal, Florentina Ţilea, muzica live: Cezar Antal, sound design: Călin Ţopa, univers sonor: Radu Afrim, light design: Roxana Docan, artist video: Dimitris Palade, Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” Bucureşti, 23-24 martie, Teatrul Naţional ”Mihai Eminescu” Chişinău)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru - Secţia Română)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri