Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Jacko

GALERIE
Florin Cintic200
  • Florin Cintic200
- +

Desigur că intenţia de a-i spăla imaginea preşedintelui român era mai mult decât transparentă. Ce e interesant la acest concert, care a rămas probabil cel mai mare şi mai de succes show prezentat până acum la noi, sunt detaliile.

Au trecut, iată, cinci ani de când Michael Jackson şi-a găsit, finalmente, liniştea. Ţin minte cum înainte de plecarea sa circul mediatic mondial ne sufocase cu dramoleta „Săracul miliardar nefericit” în care singurul negru de culoare albă cunoscut până acum de antropologi interpreta toate rolurile: copil abuzat, sclav muzical, Mozart de culoare, dansator genial, regele pop, falsul soţ al fiicei lui Elvis, mumie criogenată în viaţă, pedofil nedovedit de justiţie, retardat ascuns în Neverland, pradă inocentă a anturajului, miliardar falit, sociopat dependent de calmante şi, la final, tristă carcasă umană hăcuită cinic în mass media de monstruoasa curiozitate a publicului, aducătoare de audienţă şi de bani pentru oligarhii media de pe tot globul. Românii însă au avut un Michael Jackson al lor. Ia să ne aducem aminte:

Muzica occidentală a fost, în România lui Ceauşescu, unul dintre cele mai eficiente canale de sabotare a stupizeniei şi formalismului comunist, ideologie criminală şi stil de viaţă mincinos, artificial şi nesărat. În timp ce tovarăşii, luaţi de la coada vacii şi urbanizaţi forţat, ascultau folclor nou şi muzică uşoară (pentru că, în realitate, nici cei mai prostalani dintre activişti nu agreau cu adevărat muzica zisă „patriotică”), tinerii şi oamenii liberi erau la curent cu ce se întâmpla cu adevărat în lumea liberă din punct de vedere muzical. Emisiunile de rock şi jazz de la Radio Europa Liberă aduceau, pe unde scurte, un stil de viaţă şi o lecţie de democraţie al cărui potenţial subversiv nici nu-l bănuiau tovarăşii şi securiştii. Am ascultat primul disc (pentru mine!) al lui Michael Jackson, „Thriller”, probabil că la câeva săptămâni dupa lansarea sa oficială în Europa occidentală, la pickup-ul lui Radu Andriescu, prietenul şi colegul meu de clasă, căruia părinţii i-l aduseseră de la Viena. Era, cred, sfârşitul anului 1982 şi trebuie să spun că nu am fost prea impresionat de combinaţiile funky, pop şi soul în ciuda faptului că fusese detonată o campanie mondială pentru lansarea lui (de-aia bănuiesc că îl şi cumpăraseră părinţii pentru Radu). Noi ascultam progressive rock (Pink Floyd, Genesis, Yes) sau rock în toate formele (hard, rock'n'roll, jazz rock) şi îmi amintesc că ne-am uitat ca la o bizarerie la muzica lui Jackson (doar „Beat It” ni se părea mai comestibilă, pentru chitara lui Edie Van Halen). Cert este însă că, indiferent de gusturile noastre, Jacko a ţâşnit ca o vedetă planetară (de altfel, dacă nu mă înşel, „Thriller” este cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor), iar genialul dansator, manageriat cu o mână de fier de producătorul Quincy Jones, mare compozitor şi interpret de jazz, a devenit starul muzical al mapamondului. Astfel că, în toamna anului 1992, când a fost invitat în România, am urmărit de la Paris, cu mare curiozitate, toată tevatura legată de venirea lui Michael Jackson în ţărişoara noastră.

În 1992, România era o ţară izolată internaţional după şirul de violenţe civile provocate de Ion Iliescu, cel care a instigat minerii infiltraţi de securişti pentru a-şi ciomăgi opozanţii. Eram priviţi nu numai ca o anexă impulsivă, greu de stăpânit a Moscovei (din cauza unui preşedinte care fusese instruit să fie o variantă locală a lui Gorbaciov), ci şi ca o ţară sălbatică dominată de violenţe, de orori legate de copiii din orfelinate, de sărăcie şi subdezvoltare. Astfel încât, pentru a mai atenua această imagine, echipa din umbră de la Cotroceni îl contactează pe un manager evreu de origine română, Marcel Avram, care avea acces direct la Michael Jackson pentru că lucrase în mai multe rânduri în staff-ul lui, să organizeze un mare show la Bucureşti cu vedeta planetară. Desigur că intenţia de a-i spăla imaginea preşedintelui român era mai mult decât transparentă. Ce e interesant la acest concert, care a rămas probabil cel mai mare şi mai de succes show prezentat până acum la noi, sunt detaliile. În ce mă priveşte, aş fi foarte curios să aflu pe ce filieră a fost contactat domnul Avram în condiţiile în care e de notorietate faptul că serviciile de spionaj româneşti conlucrau foarte bine în timpul dictaturii comuniste cu cele israeliene şi că mecanismul complex de făcut bani al Securităţii se sprijinea pe o mulţime de oameni de afaceri „occidentali” implantaţi de fapt de DIE. Pentru că detaliile financiare ale acestui concert au rămas destul de obscure, abia acum recunoscându-se, cu jumătate de gură, că statul român de atunci a considerat concertul ca fiind „de caritate” şi, pe cale de consecinţă, a plătit o mulţime de bani organizatorilor. Cât, din ce fonduri? - nu se spune, dar e limpede că aceste sume uriaşe nu apar în execuţia bugetară a anului 1992 fiind acoperite, probabil, din banii negri ai lui Ceauşescu.

Mai este apoi un detaliu. Simpatia excesivă a starului pentru copii, subiect controversat şi delicat, era bine cunos­cută de „băieţi” (semn că i se întocmise fişa prealabilă). Organizatorii l-au dus astfel, rapid, pe Michael într-un orfe­linat de copii, să-şi bucure ochii, la fel cum KGB-ul îl plimba propagandistic pe Andre Gide (homosexual decla­rat) prin cazarmele ruseşti exact când soldaţii îşi făceau duşul trezindu-i acestuia, după cum singur mărturiseşte în Jurnal, fiori.

Fostul preşedinte, astăzi echilibrat şi onorabil pensionar politic, îşi aminteşte despre starul american că era „om foarte simplu, foarte deschis, nesofisticat, cu o anumită inocenţă specifică copilăriei. S-a simţit extraordinar de bine şi se vedea că îi place această comunicare directă cu copiii şi căldura cu care copiii l-au întâmpinat” uitând să ne detalieze frumoasa coincidenţă a evenimentelor, şi din 1992, şi din 1996, cu interesele sale politice, ambele concerte fiind organizate de fapt cu o lună înaintea alegerilor prezidenţiale. Din fericire, Jacko nu a reţinut decât uralele celor 70.000 de tineri apolitici, dar iubitori ai muzicii sale, care simt, probabil, şi azi nevoia să-i spună, la cinci ani de la plecarea sa, „Dormi în pace!”

 
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi - Capitala Europeană a Culturii

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri