Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Cum nu se dau urşii din bârlog şi parlamentarii din consiliile de administraţie, aşa nu mă dădeam eu dus la înmormântarea lui Vartan. Nu pricep de ce oamenilor le place să meargă la cimitir. Trebuie să fie o cauză importantă aici, dar, ca majoritatea cauzelor importante ale vieţii, stă ascunsă, zace în adânc.
Eu nu merg în general la înmormântări: pe mort nu-l pot ajuta cu nimic, iar el îmi face un deserviciu - mă deprimă. Plus că băusem seara prea mult, iar acum realitatea este pentru mine o iluzie, care apare datorită lipsei de alcool. Nu ştiu dacă mă pricepi ce vreau să spun.
Dar, vrei nu vrei, bea, Cozmo, agheazmă. Trec şi o iau pe Maura. E fără chef. Se uită tăcută prin parbriz la clădirile linse de şuvoaie de apă. Nu mai plouă. Cerul e spălat şi acoperit de-o lumină aburoasă ridicată deasupra oraşului. Din blocuri, din turle şi biserici se ridică aburi sub un soare palid-sidefiu, iţit de după zidul Goliei încununat cu rouruscă uscată. Apa Bahluiului clocoteşte leşioasă, o ciorbă cazanieră de la casa de copii, cu morcovi albicioşi şi cartofi nespălaţi. La rondul din Târgu Cucului, printre băltoacele sclipind în soare, tramvaiele, morse gravide, gata să fete, stau tolănite, lucind uleios la soare.
La Eternitatea maşini de tot soiul umplu până la refuz uliţele strâmte de la intrare. La urma urmei, şi înmormântarea este un fel de sărbătoare, căci nu are de pierdut decât unul - mortul. Vine lume peste lume. Desigur, cei mai mulţi sunt cuprinşi de smârcul monden, alţii pur şi simplu de glanda curiozităţii, mai ales că este vorba de o crimă. Reuşesc să parchez destul de depărtişor după vreo douăzeci de minute. După încă vreo douăzeci de minute reuşim să ajungem la groapă. Abia-abia ne strecurăm pe aleile înguste dintre mormintele care de care mai dichisite. Căci tot omul sănătos îşi face vara coşciug şi iarna mausoleu. La îndemnul Maurei, ne căutăm un loc „strategic”, ca să vedem mai bine. Multă lume din protipendada oraşului: oameni de afaceri şi interlopi laolaltă, doctori cu arginţi, politicieni aferaţi (cu tot cu purtătorii lor de servietă şi alţi pupincurişti indispensabili - ah, fac eu ceva în indispensabilii ăştia!) cu ochii pe ceas, şi actori de însemnătate judeţeană, ştiriste plictisite, fardate neglijent, cu rimelul scurs. Zăresc parcă şi gutuia enormă, gălbicioasă, nutrită cu hormoni de creştere a şefului.
Iată şi sicriul descoperit, plutind peste morminte. Îl duc pe umeri câţiva bărbaţi. La o cotitură, din cauza desimii mormintelor, sicriul se loveşte de o cruce şi hurducă mortul, care bălăngăne capul, cu nasul lui mare, acvilin: „Nu vreau, nu vreau!”, parcă vrea să spună. Atunci îmi dau seama că cei doi bărbaţi în vârstă, cu nas acvilin, care cară sicriul, sunt fraţii lui Vartan. Seamănă izbitor. Sunt ajutaţi de alţi câţiva bărbaţi modest îmbrăcaţi în cămăşi negre, deşi e cam frig, şi nebărbieriţi - probabil rude de la ţară. Imediat după sicriu urmează o femeie tot cu nas acvilin: bătrână, dar bine conservată. Chanel, Dior şi Helena Rubinstein au contribuit din plin să capete o vârstă incertă şi convenabilă. Se uită în jur, cu priviri de stăpână. Trebuie să fie sora mortului.
Sicriul este purtat până pe marginea gropii. Un ochi atent ar putea observa canavaua ţărănească a acestei înmormântări, pe care s-a cusut horbota înspumată a civilizaţiei oraşului. Mânate de Evtimia prin porunci mute din ochi, două femei cu baticuri negre întind pe pământul umed un covor mare cu trandafiri roşii. De pe acest covor un preot cu barbă colilie citeşte cu glas răspicat ultima „evanghelie”, cea a învierii lui Lazăr. Se vede că preotului îi place această evanghelie: o citeşte rar, aproape o interpretează. Familia mortului îngenuncheză la picioarele lui. În sufletul mulţimii intensitatea trăirilor sporeşte. Cei mai slabi de înger lăcrimează. Îşi amintesc poate de oameni dragi, pe care i-au iubit şi care nu mai sunt.
- Lazăre, vino afară!, strigă Iisus cu glas puternic prin vocea preotului. Câteva femei bătrâne cu broboade negre, murmură şi plâng. Sunt, probabil, rude venite din satul lui Vartan.
Preoţii (erau trei) şi dascălii încep să cânte tare pentru ultima dată „Veşnica pomenire”.
- Puneţi giulgiul!, spune apoi preotul cu barba colilie.
Nişte femei acoperă mortul cu o pânză albă. Preotul toarnă din paos vinul sfinţit, peste giulgiu, în chipul crucii. Giulgiul se udă şi se lipeşte pe alocuri de mort. Nasul mare al lui Toader Vartan împunge voiniceşte, nelalocul lui, giulgiul ud de vin roşu. Femeile cu broboade negre, lalele negre ale suferinţei, încep să plângă mai tare, clătinându-şi capetele. Sunt îndepărtate de bărbaţi vânjoşi. Este pus capacul, după care sicriul este coborât încetişor în groapă cu ajutorul unor fâşii de pânză albă, în timp ce dascălii cântă ceva de jale, care acoperă gemetele, plânsetele şi murmurul mulţimii.
- Hârleţul! Hârleţul!, se strigă agitat, de parcă preotul ar putea uita ceea ce urmează.
Se face linişte. Preotul ia hârleţul şi aruncă câţiva bulgări de pământ peste sicriu. În liniştea lăsată, se aude şiroitul ţărânii în groapă şi sunetul surd al bulgărilor, lovind capacul coşciugului. Apoi preotul înfige cu putere hârleţul, în semnul crucii, la marginea gropii, şi spune răspicat:
- Pecetluit este acest mormânt până la a doua venire a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.
Pe urmă rudele se apropie de groapă să arunce câte o mână de pământ. Apoi totul reintră în normal, căci şi o înmormântare, nu-i aşa, e ceva normal.
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |