Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

La Boema

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Această tandreţe, care în fapt nu-mi era adresată propriu-zis mie, îmi trezeşte un sentiment de singurătate neputincioasă. Căci singurătatea conştiinţei că îmbătrâneşti este o tristeţe fără de sfârşit împotriva căreaia nimeni nu a găsit nici un leac eficient şi cu efect definitiv.

O recunosc imediat pe Gena. Are un basc bleumarin, aşezat chic până pe sprânceana dreaptă. În priviri, în toate gesturile ei simt o prospeţime de fată tânără, care mă însufleţeşte. Se află la o masă cu două colege, studente şi ele la filosofie: Roxy şi Mady. Gena mi se adresează cu „dumneavoastră” şi mă prezintă celor două. Acestea tac parcă intimidate, dar de fapt sunt curioase: Oare ce hram port? Ce relaţie pot avea cu Gena? Eu însă tac mâlc, aplecându-mi ochii în ceaşca de cafea, pentru că simt în privirile Genei că deocamdată nu e cazul să vorbim. Atunci Roxy, o bruneţică cu pleoapele mov, care fumează ca o şerpoaică, reia firul întrerupt al conversaţiei. Şi libertatea are nişte limite, chiar şi în cazul tinerilor, afirmă Roxy, degajând fuioare de fum pe nas şi pe gură. Roacăre, bea-ţi berea, fumează-ţi planta, sparge-ţi vena şi cânta-ţi muzica ce-ţi place, dar nu-ţi bate joc de îmbrăcămintea ta. Libertate-libertate, dar... Nu te poţi îmbrăca oricum. Nu eşti la modă, este convinsă Roxy, dacă: porţi pantaloni cu floricele tip pijama, porţi UGG-uri vara, porţi cizme lungi cu găurele, porţi vesta peste tricou şi slănina de pe burtă se revarsă peste blugi. Un nou fuior de fum îi subliniază dispreţul. Da, o aprobă celălalt fuior de fum dispreţuitor, al colegei Mady: sau dacă porţi pantaloni cu turul lăsat, deşi nu te avantajează, porţi cizme de cauciuc deşi îţi degeră picioarele, porţi colanţi pe post de pantaloni, deşi nu ai o siluetă impecabilă, porţi cizme peste genunchi (tip stripteuză) şi centură lată peste cămaşă (uniforma româncelor). Gena ascultă şi zâmbeşte. Ce-o fi gândind? Apoi discuţia trenează şi mă gândesc cum aş putea să rămân singur cu Gena. Noroc că vin nişte băieţi şi le iau pe cele două la o „macheală”.

Gena chiar că era... halogenă. Parcă uitase de ce m-a chemat la telefon.O vreme mă întreabă despre munca la ziar. În ochi îi arde o luminiţă. Se vede că pentru ea „ziaristul” sau, mai mult, „scriitorul” sunt acele personaje cu o aură misterioasă, romantică. Şi ştiu dintr-o bogată experienţă cât de uşor trec fetele de genul ei, în care arde o flacără nobilă, peste hotarul dintre ideea de „scriitor” şi bărbatul care o reprezintă. Şi mai ştiu că aş putea uşor să îi sucesc minţile, profitând de această confuzie. Dar, cine ştie, poate i-aş devia astfel tragic viaţa...

Plus că e o neînţelegere de timp între noi, mă născusem prea devreme pentru ea, aşa că şi simplul drum de la „dumneavoastră” la „tu” pare nesfârşit între noi. Din nefericire, purtarea ei nu are nimic din purtarea unei femei faţă de un bărbat. Pentru ea sunt un fel de unchi simpatic şi grizonat sau în cel mai bun caz un frate mai vârstnic. Şi mi-e ciudă, teribil de ciudă, că vede în mine doar atât. Îi văzusem încă de la cimitir frumuseţea neîncadrabilă, dar de aproape e şi mai frumoasă. Are ochi negri, uşor oblici, cu sclipiri incandescente, iar tenul... ah, tenul de porţelan străvechi şi fragil. Zâmbetul de copil răsfăţat şi naiv se stinge brusc, ca să-i ia locul o îngândurare de naufragiată pe un ţărm sterp. Şi, uite domnule, fata asta ca un giuvaer e îndrăgostită de acest... de acest Cătălin, un băiat de bani gata, un zurbagiu, dar care are avantajul că scrie nişte poezele, care pot da gata pe orice fată romantică. Totuşi, mai important este alt motiv, un motiv pentru care îmi vine să urlu: e TÂNĂR, al dracului de tânăr!

- Vreau să vă spun - începe Gena - că e nevinovat.

- Cine?

- Cum cine!? Cătălin.

„Ah, bineînţeles: Cătălin al ei”.

- În ziua aceea eu am fost cu Cătălin la mănăstire. Nu s-a întâmplat nimic. Sunt martoră! Credeţi-mă!, zice Geana cu glas ridicat. Sânişorii de căpriţă îi clocotesc de emoţie puternică.

- Bine, te cred. Dar spune-mi: De unde avea Chevrolet-ul? Că ei nu au Chevrolet.

- Nu ştiu. Pe mine m-a luat de la Universitate cu maşina. Dar am mai mers şi în alte dăţi cu maşina asta. Întrebaţi-l pe el de unde a luat-o.

- Fii sigură că am să-l întreb. Şi pe urmă?

- Pe urmă am mers la mănăstire. Am coborât din maşină, el a luat nişte bani şi a intrat în biserica mănăstirii. Zicea că să dea bani acolo, că eu am şi râs: „Ce, vrei să treci la examene?” Dar el: „Am motivele mele”.

- Avea obiceiul ăsta? Să dea bani?

- Nuuuu! Zicea că banii îs de la maică-sa, să-i dea în numele ei. A dat banii şi atât. După aceea ne-am dus pe la plopii fără soţ, eu l-am rugat, acolo am intrat într-un bar, am băut câte-o cafea şi am plecat. Pe urmă ne-am despărţit.

- Pe la ce oră v-aţi despărţit?

- Pe la 8 seara.

Simt cu toţi porii că fata asta nu minte. Şi mai simt, în acelaşi timp, că între noi nu este vorba numai de vârstă, de faptul că sunt pentru ea doar un „nene” grizonat, ci este vorba de tot ceea ce pricepi la vârsta tânără, de tot ceea ce ştii şi de lucrurile către care năzuieşti.

Ne despărţim spunându-i Genei că voi face tot ce pot ca să-l elibereze pe Cătălin. Îmi mulţumeşte tandru, din toată inima. Iar această tandreţe, care în fapt nu-mi era adresată propriu-zis mie, îmi trezeşte un sentiment de singurătate neputincioasă. Căci singurătatea conştiinţei că îmbătrâneşti este o tristeţe fără de sfârşit împotriva căreaia nimeni nu a găsit nici un leac eficient şi cu efect definitiv. Mă opresc la bar, beau o votcă şi cumpăr o sticlă. De votcă, bineînţeles. Pe seara asta am leacul asigurat. Remediul unchilor grizonaţi. (fragment)

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri