Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

GALERIE FOTO: Locul de unde musulmanii din Iaşi privesc spre Mecca

GALERIE
musulmani moschee iasi (1)musulmani moschee iasi (2)musulmani moschee iasi (3)musulmani moschee iasi (4)musulmani moschee iasi (5)musulmani moschee iasi (6)musulmani moschee iasi (7)musulmani moschee iasi (8)musulmani moschee iasi (9)musulmani moschee iasi (10)musulmani moschee iasi (11)musulmani moschee iasi (12)musulmani moschee iasi (13)musulmani moschee iasi (14)musulmani moschee iasi (15)musulmani moschee iasi (16)musulmani moschee iasi (17)musulmani moschee iasi (18)musulmani moschee iasi (19)musulmani moschee iasi (20)
  • musulmani moschee iasi (1)
  • musulmani moschee iasi (2)
  • musulmani moschee iasi (3)
  • musulmani moschee iasi (4)
  • musulmani moschee iasi (5)
  • musulmani moschee iasi (6)
  • musulmani moschee iasi (7)
  • musulmani moschee iasi (8)
  • musulmani moschee iasi (9)
  • musulmani moschee iasi (10)
  • musulmani moschee iasi (11)
  • musulmani moschee iasi (12)
  • musulmani moschee iasi (13)
  • musulmani moschee iasi (14)
  • musulmani moschee iasi (15)
  • musulmani moschee iasi (16)
  • musulmani moschee iasi (17)
  • musulmani moschee iasi (18)
  • musulmani moschee iasi (19)
  • musulmani moschee iasi (20)
- +

Într-o vineri, am reuşit să-l găsesc pe Alah. M-am descălţat de ghete, mi-am pus un voal crem peste cap, care să-mi ascundă orice fir de păr, şi am călcat în singura moschee din Iaşi. Pentru o oră, am simţit că m-am teleportat din oraşul meu undeva prin Arabia ori chiar în mijlocul Istanbulului. Un demers strict profesional s-a transformat într-o călătorie misterioasă, care m-a prins în mrejele ei. 

Moscheea de pe strada Morilor este de fapt un Centru Cultural Islamic care are încorporată la parter şi camera de rugăciune, cu altarul poziţionat spre Mecca. Aproape toate moscheele din ţară sunt de fapt centre culturale, singurele moschei de sine stătătoare fiind la Bucureşti, Constanţa şi Rediu (Neamţ), unde o familie de români s-a convertit şi a construit un loc de întâlnire cu Dumnezeu.

La slujba de vineri, la care am fost martor tăcut, au venit peste 200 de bărbaţi şi vreo 25 de femei, din care cinci erau românce, convertite la islam. Şi nu, nu sunt căsătorite cu musulmani, ci s-au convertit la islam singure, ajungând la concluzia că acesta este drumul cel drept pentru ele. „Cred că sunt în jur de 15 românce convertite care vin la slujbe. Mai sunt, dar nu îndrăznesc să vină. Nici eu n-am îndrăznit până recent. M-am convertit acum trei ani”, spune o tânără studentă, aşezată turceşte lângă perete.

La moscheea din Iaşi, femeile se roagă separat de bărbaţi. Aceştia din urmă se roagă în camera de la parter, unde este practic moscheea şi unde predică preotul. Femeile au intrarea pe nişte scări exterioare, la etajul doi. Acolo au camera lor de răgăciuni, de unde aud slujba prin boxele de pe pervazul geamului. Pe trei pereţi, din cei patru, sunt ferestre. În total 15. Cu draperii elegante, frumos prinse la mijloc, de culoare ruginie, la fel ca mocheta de pe jos. În toată încăperea sunt aşezate maximum 20 de scaune în colţul din drepta şi două biblioteci cu cărţi. Pe rafturi am găsit Coranul scris în toate limbile pământului. Restul încăperii e goală, fără tablouri, fără obiecte. Doar lumină. Într-unul din colţurile camerei se află un fel de altar cu un singur bec şi un covoraş în faţa lui.

Marilena îmi explică faptul că în acea parte e Mecca. „Am fost la Mecca anul trecut, în pelerinaj. Eu m-am convertit singură, acum un an şi jumătate. De ce? Pentru că am descoperit că ce am crezut eu până acum au fost minciuni şi că eu credeam de fapt în obiceiuri şi tradiţii, nu în Dumnezeu. M-am convertit cu tot sufletul meu, familia mea nu a fost de acord la început, când m-am dus acasă la părinţi să le spun, dar le-am explicat de ce am ales să fac asta. Eu eram o persoană foarte bisericoasă, mergeam în fiecare duminică la biserică, făceam pomeni, acatiste, mergeam la toţi sfinţii... până când am găsit într-o zi o bucată de text din Coran pe internet. Am simţit că am găsit ceva important acolo, aşa că am mai căutat. Într-un final, am citit Coranul şi mi-am dat seama că eu trebuie să mă rog doar lui Dumnezeu, şi atât. Nu există o slujbă de convertire, o poţi face acasă, în intimitatea ta, nu trebuie să te ştie nimeni, trebuie doar să spui o rugăciune care înseamnă că ai acceptat în sufletul tău noua religie”, spune aceasta, privindu-mă cu ochii ei mari, albaştri.

Aproape toţi tinerii din moschee sunt studenţi la medicină

Dacă n-aş fi intrat în vorbă cu ea, nici n-aş fi ghicit că e româncă. Marilena are înfăşat voalul pe cap după toate rigorile islamice, şi doar când e în casă şi-l dă jos. Are veşminte lungi şi învaţă de curând şi araba. „Învăţ pe internet de la nişte românce stabilite în Siria. Îmi doresc să înţeleg tot ce spune preotul la slujbă. La noi, slujba e formată din două rugăciuni, nu mai mult. Dacă vrei tu, mai rămâi la urmă şi mai spui câteva, după cum simţi. Aici, slujba ţine 30 de minute, nu ore întregi ca la ortodocşi”, mai mărturiseşte Marilena, dându-mi apoi exemple de îndoieli pe care le-a avut şi cărora le-a găsit răspuns după ce a trecut la islam.

În doar câteva minute, camera de rugăciune se umple de studente străine şi românce. Tânăra oacheşă cu voal pistruiat e din Grecia, cea cu voal lila, din Maroc. Alături stau două tinere din Franţa, iar pe scaunele din faţă, musulmance din Belgia, Italia, Turcia şi Mauritius. Mai sunt studente care n-au ajuns dar care vin de obicei la slujbă din Pakistan, Anglia, Suedia, America, Egipt etc. Printre studentele venite la slujbă se numără şi Maisan, Yahona şi Rim. Vorbesc franceza la perfecţie şi se descurcă şi în engleză, prin urmare am putut lega împreună poveştile între ele. Toate trei au venit să studieze medicina la Iaşi şi vor să se specializeze aici, însă îşi doresc să se întoarcă acasă după terminarea studiilor. Le e dor de familie, de prieteni, de tot. Alte studente însă sunt deschise pentru orice şansă

„Am auzit înainte lucruri bune despre România, oamenii sunt buni, au un comportament frumos, sunt drăguţi, ne respectă şi îi respectăm. Aş vrea să rămân în România să practic medicina, de ce nu? Aproape toţi studenţii musulmani din Iaşi sunt la Medicină”, spune Nuha, o tânără de 26 de ani din Tunisia. A terminat anul acesta facultatea de Medicină Dentară şi vrea să se specializeze în domeniu tot aici, prin rezidenţiat.

Rim explică avantajele de a studia medicina la noi, şi nu în Germania ori Franţa. „Acolo se insistă pe teorie, aici pe practică. În Franţa, de exemplu, nu te lasă să atingi pacientul, să vezi cu ochii tăi, să practici ce ai învăţat, pe când, aici, practica contează foarte mult şi pregătirea este una de calitate”.

Ahmed vine dintr-o familie cu opt copii

Ori de câte ori intră o musulmancă pe uşă, ritualul este acelaşi. Îşi atinge încet fruntea de podea, apoi se ridică şi-şi ţine palmele deschise spre cer, la nivelul bustului. Privesc în dreapta, peste umăr, apoi în stânga, ca şi cum ar vorbi în şoaptă cu îngerii păzitori, apoi îşi găsesc un loc, de obicei pe jos, lângă peretele din stânga. Spre sfârşitul slujbei se ridică toate şi se aliniează pe două rânduri cu faţa spre Mecca. Se aşază în genunchi în sincron, apoi duc fruntea la pământ. Încă de câteva ori şi gata, slujba se sfârşeşte cu îmbrăţişări şi zâmbete. Niciodată musulmanii din Iaşi nu ies pe uşa moscheii imediat după slujbă, ci mai rămân să socializeze. Pe unul din rafturile din bibliotecă sunt şi haine pentru studenţii care nu poartă veşmintele tradiţionale la cursuri şi care nu au timp să meargă acasă să se schimbe. Se îmbracă peste hainele de oraş cu ele imediat ce ajung la moschee. La slujba de vineri a participat şi o fetiţă de patru ani, venită cu bunicul ei. Bunicul a rămas însă jos în moschee, iar ea a urcat sus, cu Nuha, care a lăsat-o să se joace pe telefonul ei în tot acest timp.

Ahmed are 19 ani şi este în anul II la Construcţii, la Universitatea Tehnică din Iaşi. Vine la slujbă în fiecare vineri şi recunoaşte că ar trebui zilnic, însă nu are timp din cauza cursurilor. Vinerea însă are grijă să-şi ia liber. A venit tocmai din Cairo, Egipt, ca să studieze în România deoarece costurile unei facultăţi la noi sunt cam aceleaşi cu costurile unei facultăţi la el în ţară.

„Am vrut să studiez într-o ţară din Uniunea Europeană ca să am certificat UE de studii. În caz că nu îmi găsesc la mine în ţară de muncă, să pot veni să lucrez în Germania ori altă ţară europeană. În Germania de exemplu, nu pot studia chiar dacă învăţământul este gratis, deoarece viaţa e scumpă şi nu m-aş descurca cu banii. Şcoala în Iaşi mă costă 2.430 de euro, aproape ca în Egipt. La UTI suntem cam 20 de studenţi străini, majoritatea sunt la Arhitectură”, spune Ahmed.

Stă în campusul din Tudor şi are prieteni români foarte buni. Spune că studenţii români sunt de gaşcă şi drăguţi. „N-am fost în alte ţări, dar am auzit de la alţii că francezii, spaniolii şi germanii sunt un pic rasişti. Aici nu m-am confrutnat cu această problemă, e super!”, spune tânărul egiptean.

Deoarece anul trecut nu a reuşit să ajungă acasă decât o singură dată, în vară, anul acesta şi-a propus să ajungă acasă de Crăciun. Părinţii şi cei şapte fraţi rămaşi în Cairo îl aşteaptă cu sufletul la gură.

La ieşire, ne luăm toţi papucii din dulăpioarele special amenjate la uşă, cuminţi, ca nişte copii de grădiniţă. Mereu în casa lui Alah se intră desculţ. Pentru că niciodată ei nu intră încălţaţi în sufletele lor.

Peste 100 de musulmani au buletin de Iaşi

Pe lângă cei 2.000 de studenţi musulmani care vin regulat la moschee, în Iaşi există peste 100 de musulmani stabiliţi de zeci de ani în oraşul nostru, care şi-au întemeiat o familie şi care au cetăţenie română. „Lumea e mică, nu mai e departe niciun loc!”, spune El – Agha Fawaz la prima noastră întâlnire. Scoate buletinul românesc şi mi-l arată, ca nu cumva să-i greşesc numele destul de complicat la prima vedere. Are 50 de ani, este medic ginecolog şi student în primul an la Drept. Destinul său l-a adus pe meleagurile noastre în 1983, când a venit ca student la Medicină. După finalizarea studiilor de obstetrică şi ginecologie, a profesat pe rând de-a lungul vieţii ca medic chirurg la cele două maternităţi din Iaşi, „Elena Doamna” şi „Cuza Vodă”. Acum are cabinet privat şi s-a gândit să mai facă o facultate, la „bătrâneţe”, cum se spune.

De loc este din Egipt, este căsătorit cu o musulmancă din Maroc şi a înfiinţat Centrul Cultural şi Islamic din Iaşi în urmă cu peste 20 de ani. De la zero. Comunitatea de musulmani care exista în 1992, anul în care s-a înfiinţat Centrul, a pus mână de la mână şi a construit din temelie clădirea în care se roagă în timpul slujbelor şi unde iau masa în fiecare săptămână. Locul unde învaţă limba arabă, unde se întâlnesc pentru depănat amintiri, poveşti, şi nu în ultmimul rând, pentru ajutor.

„O evidenţă exactă noi nu avem cu numărul de musulmani din judeţul Iaşi, însă sunt cam 2.000 de care ştim noi, pentru că vin la moschee. 100 de musulmani fac parte din comunitatea noastră, îi ştiu de mult timp şi locuiesc aici, iar până la 2.000 sunt studenţi”, spune acesta sorbind din cafeaua fierbinte.

Din ‘92 profesează ca medic, după 12 ani de facultate şi rezidenţiat acesta făcând şi studii doctorale. „Când am venit ca student, am făcut un an pregătire la limba română la Bacău. Atunci erau numai acolo în jur de 700 de studenţi musulmani, nu ştiu câţi erau în Iaşi ori în ţară. Am învăţat limba română în şase luni, gramatica însă e foarte grea la voi”, îşi aminteşte medicul.

La moscheea pe care a construit-o acum mulţi ani slujeşte un teolog egiptean de cinci ori pe zi. Însă cea mai importantă slujbă este cea de vineri, corespondentul slujbei de duminică de la ortodocşi. „Prima slujbă este la ora şase dimineaţa, iar ultima, la opt seara. Nu vin mulţi, deoarece majoritatea au serviciu, dar mereu avem oameni în moschee, vin prin rotaţie. Sunt şi musulmani care vin regulat, la toate, însă în număr mic. Vinerea avem predica şi vin cei mai mulţi studenţi. Am fost şi la slujbe la voi, la ortodocşi, şi pot face o comparaţie. La voi vin numai bătrânii la biserică. Mă doare că tineretul ortodox nu se îndreaptă spre biserică. E de vină şi educaţia, ritmul vieţii, tentaţiile lumeşti. Avem şi noi însă tinerii noştri care nu vin. Nu e o lume total diferită, islamul este foarte apropiat de obiceiurile noastre. Am simţit că poporul român este mult mai ataşat de noi decât alte popoare. Nu e greu să faci moschee printre ortodocşi, sunt deschişi. Poporul român este un popor tolerant!”, mărturiseşte Fawaz convingător.

De la plus 50 de grade la sub zero

În mirajul fumului de ţigară, ce se ridică dansând în cafeneaua unde stăm noi la poveşti, medicul îşi aminteşte de şocul pe care l-a avut când a coborât din avion în ‘83.

„Era frig şi întuneric. Era pe 26 noiembrie şi am venit de la plus 50 de grade, câte erau în Kuweit, la minus. Am fost cazat la Bacău într-un cămin şi m-am acomodat repede. Pe acea vreme erau mulţi musulmani în România, veniţi la studii, majoritatea veniţi să înveţe medicina. Nu îmi propusesem să rămân aici, pe parcurs m-am decis, mă obişnuisem. Dincolo, mama se obişnuise cu mine aici”, spune medicul crescut în Egipt şi adoptat de România.

Bărbatul lasă trecutul în urmă şi subliniază aspectele arzătoare din istoria pe care tocmai o trăim. Întrebat ce părere are despre valul de refugiaţi care vine spre România, doctorul Fawaz crede că pentru noi nu va fi o problemă chiar atât de mare.

„Cei care se refugiază n-au de gând să vină în România, ei se refugiază în Occident, în ţări foarte dezvoltate. Ei au nevoie de locuri de muncă, aici noi avem şomerii noştri. În alte ţări UE, salariile sunt mai mari, sunt alte condiţii. Îi înţeleg pe oficialii români care au limitat numărul la aproximativ 700 de refugiaţi. Ca ţară, pe mine mă obligi, dar uiţi că am şi drepturi?”, se întreabă acesta retoric. Acesta mai spune că majoritatea refugiaţilor ştiu măcar engleza şi că se vor descurca, o parte dintre ei au şi studii superioare. „Nivelul Siriei este unul ridicat, sunt mulţi medici, ingineri, oameni de afaceri, prin urmare, limba nu este o piedică. Recent am fost la Centrul de Refugiaţi de la Rădăuţi cu haine, medicamente, mâncare şi bani. Erau peste 30 de musulmani acolo”, îşi aminteşte acesta.

Comunitatea de musulmani din Iaşi cuprinde nu doar arabi, ci şi turci şi musulmani de alte naţionalităţi. Toţi urmează acelaşi ritual când vin la moschee. Cine nu apucă să se spele acasă, o face aici. La parterul Centrului Cultural  şi Islamic sunt băi cu duşuri, unde urmaşii lui Mohammad se spală pe picioare, gură, nas şi alte părţi ale corpului. „Este o întâlnire pe care o faci cu cel de sus. Dacă te întâlneşti cu un rege, un preşedinte, trebuie să te duci curat, spălat. Cum să nu te duci aşa mai ales la întâlnirea cu stăpânul lumii?”, mă întreabă acesta, aşteptând o confirmare.

Pe lângă slujbe, la Centrul Islamic se ţin şi seminarii, dar şi tradiţionala masă de joi, când se întâlnesc toţi membrii comunităţii şi petrec timp împreună la poveşti, amintiri, împart gânduri... Un fel de masă cum e la noi de Crăciun. „Ajutăm studenţii noştri şi cu cazare, sfaturi, îi îndemnăm să vină mai des la moschee decât prin baruri. Suntem ca nişte părinţi spirituali pentru ei, familiile lor rămân acolo, iar ei sunt aici singuri. E mai bine să fie sub ochii noştri. Toţi cei pe care îi cunosc eu şi au rămas în Iaşi să locuiască au venit cu un scop comun în România, la studii. Sunt care au venit şi pentru afaceri, s-au îndrăgostit de românce şi au rămas aici. Toate ţările din Vest au comunităţi mari de musulmani. Germania, Spania, Anglia, Italia, de ordinul milioanelor. Aici, în Iaşi, e un singur centru, dar în oraşele din acele ţări sunt şi câte 12 moschei într-un singur oraş. Doar Germania are 3 milioane de turci”, spune acesta fără niciun efort de memorie.

„La mine în ţară, România este văzută foarte bine!”

În România sunt în jur de 20 de centre şi moschei, din care doar în Bucureşti sunt şase. Şi la Constanţa sunt mai multe, spre deosebire de Cluj, Timişoara şi Craiova, unde există doar câte o moschee. După o viaţă petrecută în România, doctorul Fawaz s-a obişnuit cu toate tradiţiile noastre, inclusiv cu mâncărurile, unele total diferite de cele din ţara mamă. Îi place ciorba de burtă, o delicatesă care nu există în Egipt, dar şi sarmalele, răciturile de curcan, borşul şi mămăliga. Îmi place la nebunie cum pronunţă cuvântul „mămăliga”. Pe carnea de porc însă nu a pus gura niciodată.

„Porcul e un animal care mănâncă orice, e mizerabil. Ştiinţa a demonstrat că acesta conţine mulţi paraziţi. Nici vin nu beau pentru că noi nu consumăm alcool, este considertat un păcat interzis”, povesteşte musulmanul ieşean.

În schimb iubeşte mustul pişcăreţ şi îl bea cu plăcere cât e proaspăt. Concluzia mai multor întrebări vine aşa, ca un reflex condiţionat la final de întâlnire. „România nu este chiar aşa rău văzută în afară, voi singuri credeţi despre voi că aveţi o imagine negativă în lume. La mine în ţară, de exemplu, România este văzută foarte bine!”, încheie acesta. Când ne-am întâlnit a doua oară, mi-a dat traducerea predicii de la slujba la care am asistat amândoi. Două rânduri mi-au rămas în minte: Dragostea faţă de Dumnezeu trebuie să fie absolută, fără frică de iad, şi trebuie să ştim că rugăciunile şi legea sunt la fel de importante ca medicaţia prescrisă de către doctor.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri