marti, 19.03.2024
Oamenii-cumpărători devin din ce în ce mai mult victime ale spiritului chinezesc exportat nupracticat în China. Devenim toţi din ce în ce mai insensibili, cedăm mereu cu inima deschisă oricărei oferte pentru că ştim că este ieftină şi ne satisface măcar momentan nevoia de nou, un complex înşelător.
Formula asta o cunosc de atâta timp, încât am impresia că e parte din familie. Amintiri dintre cele mai frumoase sunt legate de ea. Imaginea scrisului de pe spatele vreunei maşinuţe cu care mă mândream, a muzicuţei pe care o aveau toţi copiii, a lanternei cu baterii mari formate din alte trei mai mici lipite între ele, a cutiuţei roşii de unguent bun la toate cu miros înţepător din sertarul bunicii sau a diverselor unelte de grădinărit (am şi acum un fierăstrău cumpărat prin anii '80 care merge brici, e cel mai bun dintre toate). Toate mi-au rămas în minte ca lucruri trainice, bine făcute, de încredere pentru că rezistau mult şi bine. Pe vremea comunismului nostru - că al lor încă mai dăinuie, cel puţin cu numele - produsele chinezeşti erau de calitate, printre cele mai bune, fără nicio exagerare. Puteau concura cu cele mai mari firme de gen din lume. Şi erau şi ieftine, accesibile. Şi nu ştia nimeni firma producătoare, ea era cuprinsă în universalul Made în China.
Ei bine, cum de s-a reuşit o transformare atât de mare, să se ajungă în ziua de azi ca produsele provenite din China să fie asociate ieftinăciunii din toate punctele de vedere? Acum totul pare a fi făcut în China, absolut totul, dar nu mai e la fel de bun, ba e chiar prost de-a binelea. Încrederea în calitate s-a transformat într-un fel de dependenţă faţă de schimbarea continuă. S-a ajuns atât de râu, încât aproape toate produsele respective sunt tratate la grămadă drept lipsite de calitate, deşi unele chiar fac excepţie.
Ceea ce e culmea e că un stat comunist, care nu vrea să audă, teoretic vorbind, de consumerism este tocmai cel care l-a dus pe culmi cândva de neatins. Chinezii au făcut din comerţul bazat mai mult pe volum decât pe calitate o religie. Lucruri care înainte erau rare, greu de găsit, mari sau prea scumpe acum le găseşti în varianta chinezească în cantităţi uriaşe, ieftine şi la îndemână. Poţi comanda orice pe Internet care ajunge într-o săptămână la tine la uşă… Tocmai din Shanghai.
Pe de altă parte, ce am fi făcut noi fără China, fără produsele chinezeşti? Îmi este imposibil să îmi imaginez. China este, în ciuda distanţei enorme care ne separă, o parte integrantă a vieţii noastre, o condiţie a existenţei de zi cu zi. Fără ea am fi disperaţi, pierduţi, la propriu.
De multe ori îmi argumentez multiplele divergenţe pe care le am cu soţia cu sintagma: „Dacă plec şi iau cu mine tot ce am făcut, nu mai rămâne nimic!…” De multe ori are efect această strategie, măcar preţ de câteva secunde, dar dacă pleacă China, mă gândesc acum, nici măcar eu nu mai am ce lua cu mine, rămânem toţi goi, în stradă sau în apartamentele noastre vechi comuniste. E argumentul suprem. La următoarea divergenţă asta am să zic!...
Magazinele ar fi mai mult de trei sferturi goale, străzile aproape pustii, ar fi doar Daciile şi maşinile nemţeşti, anume cele care nu şi-au transferat parte din producţie în ţara asiatică.
Copiii ar reveni (ah, ce bine ar fi) la jocurile clasice cu cercul, mingea din cârpe şi păpuşi din ciorapi. Nu am mai avea cu ce scrie, pe ce scrie, am rămâne fără telefoane, calculatoare, biciclete, uşi, ferestre, haine, încălţăminte, accesorii... Ah, accesoriile ar dispărea complet. Am avea pereţii goi.
Mă uitam zilele trecute pe un site de comerţ şi constatam cu stupoare că majoritatea copleşitoare a ofertelor erau din China. Dacă voiai orice lucru, oricât de mic ar fi fost, nu găseai în Europa decât câteva oferte scumpe şi neatractive, pe când în China ar fi fost cataloage întregi. Oare cum produc acei oameni? Cât de mare poate fi industria lor, dacă au reuşit să acapareze întregul Glob Pământesc cu lucrurile lor? Îmi imaginez o ţară ca o fabrică ce duduie neîncetat şi probabil nu sunt departe de adevăr. Nu cred că poate nimeni egala o asemenea organizare, un sistem atât de bine pus la punct, aproape diabolic.
Iar preţurile sunt pur şi simplu ridicole. Dacă e să calculezi în bani, fie ei şi româneşti, costul de producţie al unui elicopter de jucărie cu telecomandă, de exemplu, ţi-ar ieşi de 2 trei ori sumă cu care îl cumperi din bazar. Şi când te gândeşti că el de fapt, la ieşirea din fabrică, a costat încă de două ori mai puţin, te apucă tremuriciul. Cum e posibil aşa ceva? Cum poate o jucărie atât de complexă, cu motoraş, o groază de fire, de componente firave, esenţiale zborului, cu un proiect genial la bază, să coste cât 1 kilogram de usturoi românesc îmi este imposibil să înţeleg. Cum poate yuan-ul, moneda lor, să fie atât de mic ca valoare pentru un român, dar atât de puternic pentru un chinez? E ca şi cum ar fi o subvenţie totală şi infinită din partea guvernului chinez pentru toate produsele lor. Şi totuşi nu e.
Paradoxal e că spiritul chinezesc nu cred că e aşa cum apare el în lume. Eu cred că omul chinez a fost, este şi va rămâne în continuare la fel de zen, neatins, neinfluenţat de mercantilism. Cred că ei chiar preţuiesc obiectele, nu le neglijează, le conferă valoare mult mai mare decât noi. Noi ne lăsăm duşi prea uşor de ideea de facil şi consumabil pentru că privim lucrurile doar la suprafaţă.
Să spunem însă că această situaţie nu este atât de gravă cât timp se limitează doar la obiecte şi nu atinge nucleul sensibil al fiinţei umane. Mi-e teamă însă că mă înşel. Oamenii-cumpărători devin din ce în ce mai mult victime ale spiritului chinezesc exportat nu practicat în China. Devenim toţi din ce în ce mai insensibili, cedăm mereu cu inima deschisă oricărei oferte pentru că ştim că este ieftină şi ne satisface măcar momentan nevoia de nou, un complex înşelător. Probabil că acest lucru este şi suficient. Aici cred că e întreaga filosofie/ strategie a Chinei, satisfacţia de moment. După ea nimic nu mai contează. Dacă în prima fază produsul arată bine, dovedeşte că funcţionează, ce urmează apoi este fără importanţă.
Clientul mulţumit de primul moment va fi dornic să cumpere alt produs foarte repede pentru a simţi din nou aceeaşi eliberare. El devine dependent de cantitate, un adept al schimbului fără mofturi şi la infinit de obiecte care dau semne de stricăciune sau învechire cu altele noi, încurajându-se astfel şi nepriceperea la reparat, activitate care te ataşează de lucruri. Cine se mai apucă azi să repare un produs chinezesc stricat? Nimeni pentru că el este consumabil, de unică folosinţă, nu poate şi nici nu trebuie să fie reparat, ci doar înlocuit.
Made în China e devenit nume de drog, drogul cumpărăturilor.
Briscan Zara este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |