Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Made în China

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Oamenii-cumpărători devin din ce în ce mai mult victime ale spiritului chinezesc exportat nupracticat în China. Devenim toţi din ce în ce mai insensibili, cedăm mereu cu inima deschisă oricărei oferte pentru că ştim că este ieftină şi ne satisface măcar momentan nevoia de nou, un complex înşelător.

Formula asta o cunosc de atâta timp, încât am impresia că e parte din familie. Amintiri dintre cele mai frumoase sunt legate de ea. Imaginea scrisului de pe spatele vreunei maşinuţe cu care mă mândream, a muzicuţei pe care o aveau toţi copiii, a lanternei cu baterii mari formate din alte trei mai mici lipite între ele, a cutiuţei roşii de unguent bun la toate cu miros înţepător din sertarul bunicii sau a diverselor unelte de grădinărit (am şi acum un fierăstrău cumpărat prin anii '80 care merge brici, e cel mai bun dintre toate). Toate mi-au rămas în minte ca lucruri trainice, bine făcute, de încredere pentru că rezistau mult şi bine. Pe vremea comunismului nostru - că al lor încă mai dăinuie, cel puţin cu numele - produsele chinezeşti erau de calitate, printre cele mai bune, fără nicio exagerare. Puteau concura cu cele mai mari firme de gen din lume. Şi erau şi ieftine, accesibile. Şi nu ştia nimeni firma producătoare, ea era cuprinsă în universalul Made în China.

Ei bine, cum de s-a reuşit o transformare atât de mare, să se ajungă în ziua de azi ca produsele provenite din China să fie asociate ieftinăciunii din toate punctele de vedere? Acum totul pare a fi făcut în China, absolut totul, dar nu mai e la fel de bun, ba e chiar prost de-a binelea. Încrederea în calitate s-a transformat într-un fel de dependenţă faţă de schimbarea continuă. S-a ajuns atât de râu, încât aproape toate produsele respective sunt tratate la grămadă drept lipsite de calitate, deşi unele chiar fac excepţie.

Ceea ce e culmea e că un stat comunist, care nu vrea să audă, teoretic vorbind, de consumerism este tocmai cel care l-a dus pe culmi cândva de neatins. Chinezii au făcut din comerţul bazat mai mult pe volum decât pe calitate o religie. Lucruri care înainte erau rare, greu de găsit, mari sau prea scumpe acum le găseşti în varianta chinezească în cantităţi uriaşe, ieftine şi la îndemână. Poţi comanda orice pe Internet care ajunge într-o săptămână la tine la uşă… Tocmai din Shanghai.

Pe de altă parte, ce am fi făcut noi fără China, fără produsele chinezeşti? Îmi este imposibil să îmi imaginez. China este, în ciuda distanţei enorme care ne separă, o parte integrantă a vieţii noastre, o condiţie a existenţei de zi cu zi. Fără ea am fi disperaţi, pierduţi, la propriu.

De multe ori îmi argumentez multiplele divergenţe pe care le am cu soţia cu sintagma: „Dacă plec şi iau cu mine tot ce am făcut, nu mai rămâne nimic!…” De multe ori are efect această strategie, măcar preţ de câteva secunde, dar dacă pleacă China, mă gândesc acum, nici măcar eu nu mai am ce lua cu mine, rămânem toţi goi, în stradă sau în apartamentele noastre vechi comuniste. E argumentul suprem. La următoarea divergenţă asta am să zic!...

Magazinele ar fi mai mult de trei sferturi goale, străzile aproape pustii, ar fi doar Daciile şi maşinile nemţeşti, anume cele care nu şi-au transferat parte din producţie în ţara asiatică.

Copiii ar reveni (ah, ce bine ar fi) la jocurile clasice cu cercul, mingea din cârpe şi păpuşi din ciorapi. Nu am mai avea cu ce scrie, pe ce scrie, am rămâne fără telefoane, calculatoare, biciclete, uşi, ferestre, haine, încălţăminte, accesorii... Ah, accesoriile ar dispărea complet. Am avea pereţii goi.

Mă uitam zilele trecute pe un site de comerţ şi constatam cu stupoare că majoritatea copleşitoare a ofertelor erau din China. Dacă voiai orice lucru, oricât de mic ar fi fost, nu găseai în Europa decât câteva oferte scumpe şi neatractive, pe când în China ar fi fost cataloage întregi. Oare cum produc acei oameni? Cât de mare poate fi industria lor, dacă au reuşit să acapareze întregul Glob Pământesc cu lucrurile lor? Îmi imaginez o ţară ca o fabrică ce duduie neîncetat şi probabil nu sunt departe de adevăr. Nu cred că poate nimeni egala o asemenea organizare, un sistem atât de bine pus la punct, aproape diabolic.

Iar preţurile sunt pur şi simplu ridicole. Dacă e să calculezi în bani, fie ei şi româneşti, costul de producţie al unui elicopter de jucărie cu telecomandă, de exemplu, ţi-ar ieşi de 2 trei ori sumă cu care îl cumperi din bazar. Şi când te gândeşti că el de fapt, la ieşirea din fabrică, a costat încă de două ori mai puţin, te apucă tremuriciul. Cum e posibil aşa ceva? Cum poate o jucărie atât de complexă, cu motoraş, o groază de fire, de componente firave, esenţiale zborului, cu un proiect genial la bază, să coste cât 1 kilogram de usturoi românesc îmi este imposibil să înţeleg. Cum poate yuan-ul, moneda lor, să fie atât de mic ca valoare pentru un român, dar atât de puternic pentru un chinez? E ca şi cum ar fi o subvenţie totală şi infinită din partea guvernului chinez pentru toate produsele lor. Şi totuşi nu e.

Paradoxal e că spiritul chinezesc nu cred că e aşa cum apare el în lume. Eu cred că omul chinez a fost, este şi va rămâne în continuare la fel de zen, neatins, neinfluenţat de mercantilism. Cred că ei chiar preţuiesc obiectele, nu le neglijează, le conferă valoare mult mai mare decât noi. Noi ne lăsăm duşi prea uşor de ideea de facil şi consumabil pentru că privim lucrurile doar la suprafaţă.

Să spunem însă că această situaţie nu este atât de gravă cât timp se limitează doar la obiecte şi nu atinge nucleul sensibil al fiinţei umane. Mi-e teamă însă că mă înşel. Oamenii-cumpărători devin din ce în ce mai mult victime ale spiritului chinezesc exportat nu practicat în China. Devenim toţi din ce în ce mai insensibili, cedăm mereu cu inima deschisă oricărei oferte pentru că ştim că este ieftină şi ne satisface măcar momentan nevoia de nou, un complex înşelător. Probabil că acest lucru este şi suficient. Aici cred că e întreaga filosofie/ strategie a Chinei, satisfacţia de moment. După ea nimic nu mai contează. Dacă în prima fază produsul arată bine, dovedeşte că funcţionează, ce urmează apoi este fără importanţă.

Clientul mulţumit de primul moment va fi dornic să cumpere alt produs foarte repede pentru a simţi din nou aceeaşi eliberare. El devine dependent de cantitate, un adept al schimbului fără mofturi şi la infinit de obiecte care dau semne de stricăciune sau învechire cu altele noi, încurajându-se astfel şi nepriceperea la reparat, activitate care te ataşează de lucruri. Cine se mai apucă azi să repare un produs chinezesc stricat? Nimeni pentru că el este consumabil, de unică folosinţă, nu poate şi nici nu trebuie să fie reparat, ci doar înlocuit.

Made în China e devenit nume de drog, drogul cumpărăturilor. 

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri