Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Şi azi, Pantheonul eroismului e celebrat la Mărăşeşti, împreună cu figurile fondatoare, cu eroii cunoscuţi sau anonimi care ne ajută să trăim, relaxaţi, vitejia prin intermediari. Dincolo de discursurile ditirambice, de filtrele politice şi propagandistice, ce-ar mai fi, totuşi, de învăţat din lecţia Mărăşeştiului?
"Şî ne-am aburcat pisti mal, ş-am sărit tăţi din tranşăi, ş-am alergat sâ-i dăm pisti bot neamţului, aşă cum ne-o zâs gheneralul Burtălău. Şî erea o urjie, Floricel tată, de zâcei cî noaptea-i ca zâua." Trebuie să fi avut vreo opt ani când Moş Nică, bunicul patern, îmi povestea grozăviile trăite de el în război, în bucătăria de vară a casei lui din Dorobanţi, comuna Nicşeni, Botoşani, unde avusese pământul primit la împroprietărirea promisă tuturor ţăranilor de pe front de generalul Averescu, înaintea bătăliei de la Mărăşeşti. Fusese un om aspru bunicul, ca toţi ţăranii care munceau pe rupte şi pentru care copiii erau, în primul rând, forţă de muncă în ciuda înzestrării intelectuale pe care mulţi o aveau, dar pe care nu-şi putea permite să o sprijine mai departe la şcoli. Pe mătuşa Hareta, fata mijlocie, care terminase şcoala primară prima, cu coroniţă, nu a vrut să o dea mai departe la şcoală, în ciuda rugăminţilor înlăcrimate ale învăţătorului din sat. "Da treabî şini faşi?" spusese el, scurt, tăind tânguielile care ameninţau în crescendo. Tata, totuşi, a avut noroc. Fiind cel mai mic a fost trimis la Şcoala Normală din Şendriceni pentru că fratele cel mare, Ghiţă, în care se investise la fel, tocmai fusese ucis în Crimeea în cel de-Al Doilea Război Mondial şi trebuia să fie în familie şi cineva cu carte. "Era sever tătuţa, spunea şi tanti Ileana, nu l-am văzut plângând decât când i-au luat comuniştii tăt din ogradă şi l-au obligat să se înscrie la colectivă." În seara aceea, pe prispa bucătăriei de vară, la optzecişipatru de ani, eu îl vedeam ca pe o figură blândă, ce-mi istorisea poveşti eroice, trăgând însetat dintr-o ţigară pe care o scosese dintr-un pachet alb, mototolit, cu un desen bizar în albastru pe faţă. Ce-mi aduc aminte şi azi e că, pentru mine, copil de oraş, în satul fără energie electrică de atunci, noaptea era ca ziua, cu cerul înstelat şi jarul clipocind în vârful ţigării bunicului.
Zilele trecute s-a împlinit un secol de la titanică bătălie de la Mărăşeşti, eveniment fondator, cu valoare iconică, în naraţiunea pedagogică despre trecut pe care toate manualele de istorie o reiau, la nesfârşit, întru formarea şi cimentarea mândriei naţionale şi a vitejiei patriotice, româneşti. Nu voi cădea în capcana retorică de a imagina cam ce-ar fi zis bunicul văzând festivismul fad, superficial şi kitsch, cu care "baronul de Vrancea" a găsit de cuviinţă să mozolească memoria celor 15.000 de ţărani morţi şi dispăruţi în luna august 1917, printr-un show hollywoodian de gust îndoielnic şi nici nu voi comenta fotografia devenită virală pe internet a guvernanţilor ce-şi dispută icnit o colivă minusculă, lălăind sardonic "veşnica pomenire" pentru că, în memoria bunicului, aş vrea să amintesc că mahorca inhalată fără filtru ar putea avea, în anumite condiţii, efecte şamanice de natură să ne ajute să întrevedem adevărul şi, poate, să scrutăm, mărunţind din gene, ceva din viitor. Să încercăm deci să ignorăm deocamdată filtrele ideologice şi port-ţigaretele elitiste şi să revenim la pământul reavăn, scormonit de proiectile şi udat de sânge de ţăran, al Mărăşeştiului.
Intrarea României în război, petrecută cu exact un an în urmă, în august 1916, fusese o decizie politică negociată acerb de guvern cu emisarii Antantei (Anglia, Franţa şi Rusia), având ţinta asumată de a obţine întregirea teritoriului locuit preponderent de români. Din nefericire, ea nu ţinea cont de realitatea tragică a capacităţii efective de luptă a armatei naţionale. Subminată de o clasă politică venală şi iresponsabilă, care se îmbogăţise prin escrocherii financiare ce au afectat capacitatea de apărare a ţării, cu o înzestrare minimă, cu armament insuficient, depăşit tehnic şi moral, cu o clasă de ofiţeri narcisişti, slab pregătiţi, înaintaţi în grad pe pile şi nepotisme, interesaţi - după modelul armatei ţariste -, mai mult de uniforme ţanţoşe şi mustăţi pomădate, cu sclavi-ordonanţe şi mai pricepuţi la dansuri de societate decât la arta militară, cu o masă de soldaţi răpciugoşi, flămânzi şi neinstruiţi, glorioasa armată română a intrat în război crezând că merge la cadril. În doar trei luni a fost spulberată de armatele germane şi austriece care ocupau, la 1 decembrie 1916, Bucureştiul în aplauzele moi şi felicitările schelălăite ale trădătorilor filo-germani rămaşi să slujească inamicul. Disperaţi, Casa Regală, guvernul şi zeci de mii de refugiaţi au dat fuga la Iaşi, oraşul abandonat cinic după 1859, redescoperit acum ca liman salvator al României, aducând cu ei haos, tifos exantematic şi holeră. Fără misiunea salvatoare a Franţei, care a organizat spitalele ieşene şi apoi, graţie generalului Berthelot, o armata capabilă măcar să-şi sape şanţurile la tranşee şi să instaleze veceuri de campanie, fără decizia politică de a însufleţi grosul armatei, format din ţărani neinstruiţi, cu promisiunea (onorată mai apoi) a împroprietăririi supravieţuitorilor şi a familiilor celor căzuţi şi, în fine, fără situaţia natural strategică a trecătorii Oituz, virtual inexpugnabilă, situaţia frontului din vara anului 1917 ar fi fost, cu siguranţă, alta. Şi a istoriei noastre, fără îndoială.
Deşi victoriile scump plătite de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz nu au dus la câştigarea războiului, ci doar la un armistiţiu chinuit (care a ţinut până în noiembrie anul următor când, în faţa capitulării iminente a Puterilor Centrale, regele s-a grăbit să declare din nou război astfel încât să ne prindă finalul confruntării mondiale în tabăra victorioasă!), valoarea simbolică a sacrificiului făcut de oamenii simpli, de femei, de copii, a fost uriaşă. Probabil şi pentru că, pentru noi, tratatele de pace de după Primul Război Mondial au avut o însemnătate copleşitoare în definitivarea statului naţional, în acord cu viziunea preşedintelui american Woodrow Wilson, cea care a modelat geostrategic Europa în secolul XX, iar întreaga literatură eroizantă a sacrificiului pe altarul intereselor naţionale, precum şi toate politicile publice de construcţie şi evocare a locurilor memoriei s-au axat pe acele momente ale eroismului fondator al poporului român în contemporaneitatea recentă, adică în secolul XX. Şi azi, Pantheonul eroismului e celebrat la Mărăşeşti, împreună cu figurile fondatoare ale armatei şi politicii, cu eroii cunoscuţi sau anonimi care ne ajută să trăim, relaxaţi, vitejia prin intermediari. Dincolo de discursurile ditirambice, de filtrele politice şi propagandistice, ce-ar mai fi, totuşi, de învăţat din lecţia Mărăşeştiului? (Continuarea în numărul din 16 august)
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |