Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Metafore vizuale

GALERIE
petru bejan
  • petru bejan
- +

Unele din problemele artelor ţin de mesaj, finalităţi şi receptare, altele de limbaj. Inutil de stabilit priorităţi sau ierarhii între acestea. Practica artistică ne spune că, în principiu, expresia este cel puţin egală în importanţă conţinutului. Spre deosebire însă de vocabularul riguros şi univoc al ştiinţei, cel artistic este prin excelenţă evaziv.

Constrânse a surclasa numeroasele confuzii şi ambiguităţi, retoricile vizualităţii par neputincioase să-şi facă ordine în chiar câmpul arondat, punând în circulaţie o mulţime de termeni imprecişi sau de-a dreptul obscuri. Haosul este şi mai mare în privinţa cuvintelor folosite îndeobşte pentru descrieri şi aprecieri ale lucrărilor de artă. Cum calificăm, bunăoară, un tablou monocrom, negru, golit de orice figuraţie? Ce-ar putea semnifica, oare, în mintea privitorului? Noaptea, agonia, moartea, abisul, non-sensul, vidul interior? Ce sunt acestea? Concepte, simboluri, metafore, alegorii?

Clarificările terminologice sunt necesare mai cu seamă în discursul criticii de profil, acolo unde se doresc deconstruite intenţiile autorului. În linii mari, conceptul privilegiază mesajul (ideea), simbolul potenţează îndeosebi sugestia, pe când metafora pare semnul incontesabil al voinţei de primenire formală. Între figurile de stil, aceasta din urmă pare să aibă astăzi cea mai largă circulaţie, fie că vorbim despre literatură, filosofie sau artă. Mizând pe ambiguitatea generalizată, proliferează însă tendinţa de a califica orice înfloritură de limbaj drept metaforică.

Ce ar fi totuşi metafora? O comparaţie eliptică, prescurtată („omul este lup pentru om”). Un fel de a gândi „vizual”, în imagini. Un artificiu, o abatere neaşteptată, un transport al sensului dintr-un loc familiar către un altul, insolit. Nu toate metaforele au efectul scontat. Unele sunt „moarte”, „îngheţate” sau „uzate” prin întrebuinţare excesivă; altele sunt „proaspete”, „spumoase” şi „vii”. Când o metaforă este reuşită? Când combină în chip inspirat „noutatea şi a-propos-ul, singularul şi evidentul”, când dă satisfacţie „derutând” (Nelson Goodman, Langages de l’art, 1990). Inventivitatea, în acest înţeles, este neîngrădită. Se fac mai multe metafore „într-o oră la piaţă, decât într-o zi la Academie” - spunea respectabilul Dumarsais.

De unde această digresiune în orizontul pedant şi acribios al retoricii? Pretextul mi-a fost dat de proiectul Metaforelor vizuale, derulat zilele acestea la Galeria „Th.Pallady”, avându-i ca protagonişti pe Cosmin-Mihai Iaţeşenşi pe Liviu Şoptelea.

Absolvent al Universităţii de Arte ieşene (promoţia 2002, clasa profesor Dan Covătaru), Cosmin Iaţeşen propune o reinterpretare a formelor sculpturale în direcţie asumat metaforică. Fidel tradiţiei plastice autohtone, ieşeanul recurge la repertoriul consacrat al acesteia, căutând pe cât posibil să învioreze formele, conferindu-le vivacitate, dinamism şi elocvenţă. Când masive şi grele, când gracile şi miniaturale, compoziţiile sale „spiritualizează” materia brută - lemnul, piatra şi metalul.

Deşi nu refuză soluţiile abstractizării, „metaforizările” sale plastice sunt tot atâtea prilejuri de etalare a resurselor de sensibilitate şi lirism. Unele aplicaţii par înscrise pe exigenţa căutării de sine (meditaţie, interiorizare), altele explorează un vector ascensional (Dedal şi Icar, Pasărea Phoenix, zborul, călătoria, metamorfoza, translaţia, aspiraţia). Supleţea volumelor, rezolvările compoziţionale inedite, în acord discret cu spiritul modernismului, fac din Cosmin Iaţeşen unul din sculptorii de referinţă ai generaţiei sale.

Liviu Şoptelea optează, deopotrivă, pentru o mai bună introspecţie, dar şi pentru intervenţii în concretul apropiat. „Picto-instalaţiile” sale decupează imagini din cotidian şi actualitate, le metamorfozează abil, semnalând nevoia de experiment, de atitudine, de conceptualizare şi simbolizare. Chiar dacă pare marcată pe alocuri de tentaţiile abstractizării, pictura artistului botoşănean este vizitată mai curând de briza marină, capricioasă, a poeziei - calmă şi liniştită, uneori; nevrotică şi agitată - alteori.

Ca mulţi dintre confraţii artişti, Liviu Şoptelea oscilează între constrângerile modelor şi nevoia exprimării sincere, necenzurate de prejudecăţi. Buna administrare a culorilor, fermitatea şi dinamismul liniilor, acuitatea proporţiilor îi sunt - fără doar şi poate - cele mai bune recomandări.

…O expoziţie reuşită, de vizitat. 

Petru Bejan este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Filosofie din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza” şi membru al AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă) 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri