Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Mihai Eminescu prin ochii scriitoarei MiteKremnitz

GALERIE
nicolae turtureanu150
  • nicolae turtureanu150
- +

“Nu mi-a fost frică, ba cred chiar că în aceste momente mi-a fost mai drag ca oricând, pentru că se apropia mai mult de idealul meu. Mi-a lipsit întotdeauna la el o anume violenţă şi o reacţie necenzurată.”

Amintiri fugare despre Mihai Eminescu, scrise de Mite Kremnitz în 1890, au apărut abia în 1933 (la 17 ani de la moartea autoarei), în Studii și documente literare, de I.E. Torouțiu și, aproape imediat, în revista ”Convorbiri literare”. Surprinzător, în ambele locuri, este omisă însemnarea, de pe chiar prima pagină a Amintirilor...: Incredințate fiului meu adoptiv. Horst Fassel, editorul de-acum, a corectat această lacună, precum și unele greșeli de lecțiune sau interpretări eronate/ hazardate, apărute pe lunga timpului cărare, exegetul ocupându-se, de peste un sfert de secol, de acest document biografic, spre a-i da o acuratețe editorială exemplară. Dar - ceea ce este mai important - el ne prezintă, în compendiu, biografia autoarei, care a trăit între două lumi, între două culturi, cea germană și cea română, nereușind, în ultimă instanță, să se impună pregnant nici în una, nici în cealaltă. Scrie Horst Fassel: ”În sfera literaturii române, Mite Kremnitz a rămas un personaj uneori exotic, dar atrăgător, care ţinea un salon literar, traducea din literatura română şi îşi alegea o tematică românească pentru a o prezenta publicului occidental”. Numeroasele traduceri, cronicile de spectacol, articolele - între care, la loc de cinste: Un Lenau român, închinat lui Eminescu - nuvelele și romanele cu subiect românesc, biografia regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, acestea şi multe altele, îi conferă ”meritele de intermediară între literatura și cultura română și (cea) germană.”, așa cum o vor și așeza, la distanță în timp și spațiu, Renate Grebing (Frankfurt pe Main, 1976) sau Valentin Todescu (Alba Iulia, 2013), în monografiile ce i le-au consacrat. Dacă “cei 22 de ani petrecuţi la Bucureşti au fost apogeul scriitoarei, iar scrierile despre literatura română, traducerile ei, au rămas documente de nepreţuit pentru modalităţile de lansare a culturii şi literaturii române în Occident”, reîntoarsă în Germania, Mite ”a intrat în penumbră”: pierduse contactul ”cu scena literară de prestigiu, cu noutățile la zi”, proza sa ”mondenă” nu mai interesa. Fatal, a pierdut contactul și cu țara care, chiar dacă n-o adoptase total, îi alimentase suculent scrierile și-i conferise un statut literar onorabil.

Dar idila? Din ”sferele înalte” în care trăia Mite, evident că, auzind de Eminescu, şi-a ”imaginat figura unui poet ideal”, însă - curios lucru! - după câteva vizite, ”impresia proastă de la început s-a mai şters”. Mai mult, ”aveam impresia că destinul acestui poet e legat de o enigmă şi numai decât m-am gândit ce fericit l-aş fi putut face pe acest om a cărui viaţă a fost atât de nefericită şi singuratică!” Drept pentru care, pune o vorbă bună pe lângă Maiorescu, să-i găsească o slujbă (i-o găsise deja!) şi se oferă să primească, de la “nefericitul poet”, lecţii de limba română, cu scopul nobil de a-i răsplăti munca şi de a-i mai rotunji veniturile, dar şi ca pretext (secret) întru a-l revedea... Ceea ce se şi întâmplă. Vizitele au acum o justificare... oficială. Când, totuşi, ”plusează”, pe lângă soţ, să-l găzduiască (aşa cum tocmai o făcuse Maiorescu), acesta se arată prudent: ”... într-un oraş atât de bârfitor, aşa ceva ar fi fost foarte greu”. Ora de română se prelungeşte în orele cinei şi ale salonului literar, întotdeauna elevat. Entuziasmul şi verva poetului, după vreo lectură la ”Junimea”, sau întâmplările cu miez, pe care le povestea, aveau în Mite un receptor atât de exaltat, încât a stârnit - nu reacţia soţului (cum poate era firesc), ci a cumnatului, Titu: „«Ce n-aş da să fiu eu bărbatul pe care-l aşezi atât de mult deasupra altora!» (...) Cumnatul meu observase de mult că Eminescu şi cu mine ne tot uitam unul la altul şi i-a displăcut că-l găsea tot timpul pe Eminescu la noi. Nu-i plăcea că acesta se simţea la noi ca la el acasă. De aceea mă tot lua la rost, încerca să mă influenţeze cu ironii usturătoare la adresa lui Eminescu şi mă întreba dacă l-am făcut să simtă distanţa socială care ne desparte. Aceşti boemi uită mereu aşa ceva, spunea etc. etc.”. 

Şi ”entuziasmul dezinteresat” cu care cei doi au purces a alcătui - la sugestia lui Eminescu - un dicţionar etimologic al limbii române este întâmpinat cu ironie de cârcotaşul cumnat, care i-a spus că ”această muncă de birou ar fi prea măruntă pentru mintea mea, iar Eminescu n-ar avea consecvenţa să ducă la capăt un astfel de plan”. Mai târziu, acelaşi binevoitor Titu o portretizează vitriolant pe Veronica (avea şi motive, din perioada ieşană), “adăugând că i s-a făcut rău la gândul că eu aş putea fi succesoarea acestei femei”. Tot de la Titu, Mite află că “Doamna Micle, o cucoană deloc distinsă, ar fi aceea pe care o cântase Eminescu în poeziile sale de tinereţe” şi nu ea, cum se iluzionase...

“Apropierea afectivă”, modul “cum şi-a construit ea imaginea lui Eminescu şi ce interpretare a dat relaţiilor cu poetul român (...) ar arăta mai bine” - sugerează Horst Fassel - “şi ar fi o binevenită completare a Amintirilor fugare...”,dacă s-ar traduce prima nuvelă a lui Mite Kremnitz, Ein Lebensbild (O imagine a vieţii). Oricum, Mite nu s-a lăsat antrenată în zona tenebroasă a intrigii, perturbată fiind doar de prezenţa/ absenţa poetului. După câteva lecţii, nu doar de română, ci şi de viaţă - când relaţia era ca de la profesor la învăţăcel - chiar ea îl îndeamnă “să depăşim formulele de politeţe superficiale. De fapt, era ca şi cum ar fi trebuit să-l chemi dintr-o altă sferă, să revină în viaţă, ca să-i atragi atenţia. Dacă reuşeai să-i trezeşti interesul, vedeai cum i se luminează faţa, iar în acest caz îţi aparţinea chiar şi timp de o oră.” În timp ce el o trata “ca pe un copil monden, care nu cunoscuse - după părerea lui - partea întunecată a vieţii, iar toate cunoştinţele mele despre realitate ar fi fost «simple născociri»”, ea suferea, în sineşi, de “câtă mizerie şi câtă vinovăţie pluteau în jurul acestui tânăr de lângă mine!” De precizat că Mite era, totuşi, cu doi ani mai tânără ca Eminescu, dar timiditatea înnăscută a acestuia îi bloca orice “îndrăzneală”... Poetul “era de-acum de-al casei şi, cu aerul său copilăresc, se dedica devotat familiei. Se juca încântat cu Baby, a învăţat Whist, se bucura când câştiga şi a fost omul cel mai inocent pe care ţi l-ai fi imaginat vreodată. Cu lecturi extraordinare în toate limbile, bazându-se pe memoria sa colosală, era în stare să discute despre orice.” Nici ţinuta nu mai era neglijentă (ca la primele vizite), “începuse să acorde mai multă atenţie exteriorului său şi doar petele de cerneală pe mânuţele sale erau de neîndepărtat, iar manşetele lui boţite n-au fost niciodată albe”. Duios. Şi mărturia continuă: “Fără ca eu să-i fi făcut vreodată vreo observaţie, îşi schimbase înfăţişarea, devenind foarte civilizat. Considera oamenii care nu fac baie zilnic drept foarte murdari, iar el arăta ca tot omul când purta un costum la modă. Îmi aduc aminte că, odată, Eminescu a plăcut în mod deosebit unor diplomaţi, iar inventivul Mr. Schnyler şi-a dat imediat seama că are de a face cu un om cu minte deosebită. Disponibilităţile înnăscute ale lui Eminescu erau de o aşa natură, încât se adapta instantaneu într-un salon, în momentul când nu mai avea sentimentul că provoacă prin aspectul său exterior.”

Primul sărut - aşteptat şi acceptat - vine, brusc, în timpul unei lecţii. Apoi, frecvenţa săruturilor şi îmbrăţişărilor creşte, de fiecare dată, însă, cu voie de la stăpânire... De la cea care le aştepta, adică. “Mondena” doamnă constată, nu fără o anume spaimă, că “se îndrăgosteşte”! Prezenţa poetului e mereu dorită, absenţa acestuia (sau a scrisorilor promise), o macină spornic, încât nu rezistă şi, la ultimele lor întâlniri, îl chestionează despre “Ea”, despre motivele despărţirii. Veronica tocmai îl părăsise (defintiv), după ce Eminescu o prezentase ca logodnică, iar căsătoria lor părea iminentă. „Dragostea adevărată nu se poate termina decât cu ură”, i-ar fi spus Eminescu.

Două lucruri - mărturiseşte Mite în Amintiri... - “i-au înşelat aşteptările”, în ceea ce-l priveşte pe Eminescu. Primul ar fi că iubirea pentru ea nu i-a stimulat poetului acel “univers de sentimente şi gânduri nesfârşit”, pe care şi l-ar fi dorit, cu dedicaţie. Celălalt este şi mai delicat. După ce îndrăgostitul (auto)cenzurat, într-un acces de furie (romantică!), ameninţă că “mă va ucide, dacă tot nu pot să fiu niciodată a lui”, comentariul, post-festum, al lui Mite e surprizător de frust (şi de feminin): “Nu mi-a fost frică, ba cred chiar că în aceste momente mi-a fost mai drag ca oricând, pentru că se apropia mai mult de idealul meu. Mi-a lipsit întotdeauna la el o anume violenţă şi o reacţie necenzurată.”

Vorba lui Eminescu (dintr-un alt context): Şi punctum.

Nicolae Turtureanu este poet şi publicist 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri