Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ne-am schimbat...

GALERIE
nicolae turtureanu150
  • nicolae turtureanu150
- +

N-aş fi vrut să-l întâlnesc, eram încă pătruns de o ură ne-mpăcată, dar întâlnirea era inevitabilă. Îmi făceam calcule rapide: să-l salut, să-l înjur?!? (Totuşi, ciomagul de pe umeri avea două capete...) Apoi ne-am trezit faţă-n faţă.

... în sensul că tindem a deveni oameni normali. Până la Revoluţie (o să-i spun aşa, deşi sunt alte conotaţii negative - şi îndreptăţite!), până la Evenimente, aşadar, eram dedublaţi. O vorbă din acea vreme a făcut iepocă: una vorbim şi alta fumăm! şi chiar îmi amintesc un astfel de episod din redacţia revistei „Cronica”: venise, la o analizăa revistei (astfel de analize se făceau periodic) însuşi secretarul cu propaganda al judeţului, tovarăşul Floareş, un tip doxat, dar de un cinism la limita patologicului. Majoritatea redactorilor eram oameni cu cărţi şi chiar cu premii, membri ai Uniunilor de creaţie - literară, plastică, teatrală. Cea mai mare plăcere şi încântare pentru propagandistul de partid era să ne umilească, să ne facă albie de porci, să ne aducă la condiţia de preş, pe care să-şi şteargă picioarele. De obicei, şedinţa dura vreo două ore şi, la un moment dat, se făcea pauză de ţigară. Fiecare ne scoteam pachetele de Carpaţi fără, Snagovsau râvnitele BT, de contrabandă de la prietenii noştri de peste Dunăre...Se-ntâmpla ca unii dintre noi să n-aibă, atunci, ţigări de nicio culoare, şi ni le ofeream reciproc. Secretarul fuma şi el, dar aştepta ca, mai întâi, să-ncepem noi a pufăi, nu cumva să fie pus în situaţia jenantă de a-i da vreunuia din preţioasa lui iarbă a dracului... Apoi, cu precauţie maximă, dibuia în pachetul din buzunar o ţigară şi şi-o aprindea. Niciodată nu scotea pachetul... Era, bine-nţeles, un kent, kentulmult râvnit, kentul cu care, în acei ani, dacă-l aveai, deschideai uşi la cabinete medicale, la (f)alimentare, la librării, la şefi şi şefuleţi de la diverse instituţii şi întreprinderi, pretutindeni unde trebuia să rezolvi o problemă sine qua non... Kentul era valută forte.

După pauză, şmotrul partinic reîncepea. Eram muştruluiţi, între altele, pentru că, din obişnuinţă, ne adresam unul altuia cu domnule, în loc de tovarăşe. Eu mă bucuram de o atenţie în plus, nu doar în redacţie, ci şi în afara ei, când aveam ghinionul de-a mă întâlni cu tovarăşul pe stradă. Întrebarea (retorică) era de fiecare dată aceeaşi: Tovarăşu’ Turtureanu, când vă radeţi barba? Faptul că lăsa, totuşi, această radere la discreţia mea, era o dovadă de suspectă toleranţă, la un activist pe care toată floarea cea vestită a intelighenţiei ieşene îl cataloga drept odios...

Dar şi el îşi schimba atitudinea când, la vreo astfel de analiză, participa un şef de la CC. Nu, n-ajungea până acolo încât, în pauză, să ne ofere ţigări, însă ne trăgea nişte laude de ne apuca, din nou, jena. (Re)deveneam redactori respozabili (de misia noastră), scriitori veritabili, cu cărţi şi premii, iar revista, revista era una dintre cele mai bune din ţară (ceea ce chiar era adevărat). CC-istul trebuia să plece cu impresia (dacă nu cu convingerea) că, aici, la Iaşi, sub veghea şefului propagandei, fenomenul cultural se situează la standarde pe care alţii, oricât le-ar fi râvnit, nu le puteau atinge...

Spre a nu fi nedrept, trebuie spus că (din câte ştiu), sub ocârmuirea acestui ins - care suferea, deopotrivă, de un complex de superioritate şi de unul de inferioritate - dincolo de obişnuitele rotiri de cadre şi de limbajul lui descalificabil, (aproape) nimeni din cultură n-a fost dat afară, n-a avut de suferit din cauza unei atitudini nonconformiste. Ba chiar el însuşi a fost rotit. Revoluţia l-a prins tot secretar, dar la Arad, de unde s-a-ntors incognito, la Iaşi, şi-a stat cuminte în banca lui. Câteva luni mai târziu (prin martie, cred), plecând eu dimineţa (pe la opt jumate) spre redacţie, cum mergeam prin spatele blocurilor, spre a ieşi în Bulevardul Independenţei, din partea cealaltă vedeam înaintând spre mine un tip, destul de înalt şi, ciudat, purtând un par lung pe umeri. Pe măsură ce ne-apropiam unul de altul, realizam că da, era el, tovarăşul Floareş-personal. N-aş fi vrut să-l întâlnesc, eram încă pătruns de o ură ne-mpăcată, dar întâlnirea era inevitabilă. Îmi făceam calcule rapide: să-l salut, să-l înjur?!? (Totuşi, ciomagul de pe umeri avea două capete...) Apoi ne-am trezit faţă-n faţă. A fost, evident, mai diplomat ca mine şi m-a salutat el primul. I-am răspuns, nu puteam să nu fiu politicos. Apoi i-am pus întrebarea de baraj: Da’ unde-aţi pornit-o, la o oră aşa matinală, cu hadaragul ăsta în spate?!?

Omu’, ofensat, a simţit nevoia să mă lămurească (lămurirea era principala lui vocaţie): Acesta nu-i hadarag, acesta e un arac. L-am găsit pe drum, aruncat, şi l-am luat. Mă duc pe Şorogari, am un capăt de vie acolo şi m-am gândit c-o să-mi folosească...

Când, la doar două luni distanţă de la Evenimente, cel ce fusese, până nu demult, al doilea om în judeţ, ca putere, culege un băţ de pe jos, cu gândul că o să-i folosească la ceva, eu zic că, din acel moment, avem de-a face cu o schimbare radicală.

Restul sunt amănunte...    

Nicolae Turtureanu este poet şi publicist 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri