Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

PUNCTUL CRITIC

O „Siberie a spiritului?”

GALERIE
bogdan cretu 640
  • bogdan cretu 640
- +

 Operele apărute în timpul regimului comunist, pe care noi astăzi le citim şi le evaluăm ca pe nişte texte finite, care exprimă discernământul, voinţa şi posibilităţile expresive ale autorilor, nu sunt decât versiuni, nu o dată diferite de la o ediţie la alta, ale negocierilor dintre scriitor şi cenzor, dintre scriitor şi redactorul din editură, pe scurt, între scriitor şi regim; ele capătă, odată publicate, girul implicit al oficialităţilor politice, într-un sistem care, temându-se, dar ştiind şi să profite de puterea cuvântului, verifica atent orice rând tipărit.

Tot ce s-a scris după 23 august 1944, dar în special după 1947, când comuniştii au preluat oficial puterea în România, până în 1963-1965, când recuperarea esteticului, admisă de partid, a dat iluzia unei bătălii politice, nu mai reprezintă rezultatul unei continuităţi, a unor acumulări literare, ci efectul unei rupturi brutale cu tradiţia esteticăa literaturii române, considerată retrogradă, periculoasă, semn al unei mentalităţi burgheze. E un lucru ştiut că literatura, dar poezia în special, are nevoie de un interval în care să se manifeste fără constrângeri; are nevoie, altfel spus, de un spaţiu al libertăţii. Nu e vorba de o libertate socială, ideologică, nici măcar de una politică, ci de una care îi permite scriitorului să gândească lumea pe cont propriu. Vreme de jumătate de secol, această libertate a fost confiscată de regimul comunist, dar numai în aspectele sale controlabile instituţional: cenzura, instituţie cu acte în regulă în cadrul aparatului cultural comunist, a putut interzice litera tipărită, a putut trece la index clasicii, înlocuindu-i cu autori de duzină, care au transformat poezia şi proza în discurs propagandistic, lozincard sau în reportaj care falsifica grosolan realitatea. Dar cenzura nu a putut şterge cu totul memoria culturală şi instinctul cultural şi nu a putut înăbuşi, oricât de dure i-au fost instrumentele de teroare, nostalgia după firesc. Aşa încât, atunci când s-a putut, începând cu anii 1964-1965, scriitorii s-au reorientat rapid către modelele clasice ale literaturii române, iar vedetele realismului socialist au trecut, pentru totdeauna, într-un anonimat din care doar amintirea ororii pe care au creditat-o îi mai poate scoate.
Atunci când, în 1990, Ioan Petru Culianu afirma că, în vremea comunismului, România a fost, din punct de vedere cultural, „o Siberie a spiritului”, greşea categoric. El comitea, dintr-un impuls explicabil prin încărcătura emoţională a momentului, una dintre acele prostii memorabile, de care doar oamenii cu adevărat valoroşi sunt capabili. Cum-necum, butada a făcut carieră o vreme, dând apă la moară revanşarzilor. Cărturarul greşea, mai întâi, generalizând: publicarea unei cărţi bune în timpul comunismului nu însemna un pact cu diavolul, ci, mai curând, o încăpăţânare de a cultiva valoarea în pofida comandamentelor politice; apoi, greşea simplificând: literatura adevărată a găsit fisura minusculă, dar suficientă de a-şi institui propria libertate. A reînnodat, atunci când a fost posibil, cu tradiţia, a readus clasicii la locul lor şi a căutat o nişă în care să se manifeste fără a cânta în strună ideologiei comuniste. În pofida imensei presiuni politice, în timpul comunismului s-a scris în România o foarte diversă şi valoroasă literatură. Aş spune chiar că poezia a excelat, reuşind performanţa de a face firesc pasul, în numai două decenii şi jumătate, din 1965, când a avut loc liberalizarea ideologică şi renunţarea la modelul proletcultist şi până în 1990, când a căzut comunismul, de la versificarea propagandistică ridicolă, fără nici o valoare estetică, la experimentul postmodernist şi biografismul perfect aliniate la tonul poeziei occidentale. Proza a experimentat şi ea, cultivând când parabolicul, ca metodă de eschivă, când psihologiile oblice, dificil de adus în contemporaneitatea politică.
În orice caz, această literatură, valabilă estetic, a dat naştere unui tip special de receptare, care, deşi se revendica de la criteriul estetic (pe care îl opunea grilei propagandistice), căuta alte valori şi „adevăruri” în operele ficţionale. De aceea, interpretarea de azi nu are cum să nu ţină cont de acest factor ideologic, determinant nu doar în naşterea operei, ci şi în cristalizarea tradiţiei hermeneutice.
 
Bogdan Creţu este conferenţiar universitar doctor la Catedra de Literatura română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri