Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

O filă de cronică a Cetăţii Ieşilor de acum 125 de ani în urmă

GALERIE
miron costin
  • miron costin
- +

 O “incursiune” îndrăzneaţă, utilizând tehnica “teleportării în timp”, făcută în societatea ieşeană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ne-ar înfăţişa, cu generozitate, o viaţă dinamică şi efervescentă a locuitorilor Cetăţii de pe cele 7 coline ale sale, plină de prefaceri înnoitoare şi de împliniri sub toate aspectele trăirii ei.
Implinirea idealului de Unire a Principatelor Române, din 1859, înfiinţarea la Iaşi, în 1860, a primei Universităţi româneşti, apariţia Societăţii “Junimea”, de renumele căreia se leagă nemijlocit înflorirea culturii naţionale, obţinerea Independenţei de Stat, din 1877, au coagulat toate forţele creative ale Cetăţii ieşene, străveche şi recunoscută vatră de istorie şi cultură românească, spre  instatuarea unui “spirit ieşean” inconfundabil, specific şi astăzi “Dulcelui Târg”, generator de idei şi fapte măreţe ce au adăugat şi continuă să adauge, menţinând tradiţia acestui “spirit al locului”, noi şi pilduitoare file în Cronica sa, aurită şi colbuită” de secolelefiinţării sale.
 
Fără îndoială, un reper de prestigiu, atribuit “spiritului vechii Capitale a Moldovei”, îl reprezintă, cu siguranţă, tradiţia împământenită şi mereu cultivată, de rememorare ale filelor istoriei sale glorioase  şi de adâncă recunoştinţă pentru toţi acei “oameni ai Cetăţii” care    n-au precupeţit trudă “de cuget, simţire şi faptă” pentru consemnarea lor. Scoaterea “la lumina prezentului” a acestor file de cronică ieşeană, îngălbenite în timp, dar pline de strălucirea lor neştearsă, nu face altceva decât să sublinieze, cu preţuirea cuvenită, că tradiţia este expresia dăinuirii pe acest pământ şi un bun exemplu pentru viitorime.
Aşadar, să ne aplecăm cu simţire peste fila cronicii ieşene, datată pe “răbojul vremii trecătoare”: 18/30 septemvrie 1888, înscrisă cu majuscule în urmă cu 125 de ani. Din ea aflăm, cu uimire şi satisfacţie, că atunci, a avut loc, în prezenţa a peste 10 mii de participanţi, între care numeroşi studenţi bucovineni şi polonezi, grandioasa Festivitate a dezvelirii statuii cronicarului Miron Costin!
 
 
Ridicarea acestei impozante statui, turnate în bronzul recunoştinţei ieşenilor pentru marele, eruditul şi martirul cărturar al neamului, Miron Costin (1633- 1691), deschizător de noi drumuri în istoriografia, limba şi literatura românească de început, prin scrierile sale de referinţă: Letopiseţul Tării Moldovei de la Aron Vodă încoace (1675), Cronica Moldovei şi Munteniei (1677), Poiema polonă, versuri în limba poloneză (1684) şi capodopera De neamul moldovenilor (1686-90), un simbol al conştiinţei latine şi al mândriei originii romane de neam a poporului nostru, a fost iniţiată de către Societatea “Miron Costin”, înfiinţată, la iniţiativa lui V.A. Urechia, la început de 1887, în vederea apropiatei comemorări bicentenare a martirajului său, din decembrie 1691, uneltit de domnitorul analfabet, Constantin Cantemir.
Avându-l în frunte pe Mihail Kogălniceanu- preşedinte şi în componenţa sa personalităţi de frunte ale culturii româneşti, între care: Al. Odobescu, V. Alecsandri, N.Gane, B.P. Hajdeu, N.Culianu, Melchisedec- episcop de Roman,Titu Maiorescu, V. Pogor, Leon Negruzzi, D.Sturdza, C.Stăncescu şi secretar- V.A. Urechia,  Societatea “Miron Costin” şi-a propus strângerea de fonduri publice pentru realizarea monumentului propus, deschizând o listă de subscripţie, aşa cum s-a procedat anterior şi în cazul statuii ecvestre a legendarului Domnitor, Stefan cel Mare, dezvelită la 5 iunie 1883.
La sugestia lui S. Carnot, Societatea a înaintat comanda către talentatul sculptor de origine poloneză, Wladimir C. Hegel, şcolit la Paris, profesor de sculptură, din 1885, la Scoala de Belle- Arte din Bucureşti, care cunoştea destul de bine viaţa marelui cronicar moldovean, îndeosebi, pe cea din îndelungata ei perioadă poloneză. Acesta, meticulos, cercetând cu atenţie vechi cronici moldoveneşti şi poloneze, cum şi alte izvoare de inspiraţie, s-a oprit la portretul lui Miron Costin existent în Biserica Teodoreni din Burdujenii Sucevei, găsindu-l cel mai potrivit pentru concepţia artistică a statuii cronicarului.
Preţul negociat de V.A.Urechia cu sculptorul, la Paris, a fost fixat la 18000 lei aur, la care se mai adăuga suma de 3660 lei aur, diferenţa de curs valutar. In baza acestui preţ maestrul Hegel se obliga să livreze statuia propriu zisă, turnată în bronz şi înaltă de 3 metri, cum şi patru basoreliefuri, cu care urma să se înfrumuseţeze soclul monumentului, două dintre ele reprezentând momente semnificative din viaţa şi opera cronicarului.
Soclul acestei statui a fost conceput şi realizat de către arhitectul Nicolae Gabrielescu, într-o strânsă legătură şi punere de acord cu sculptorul ei. Amplasamentul statuii lui Miron Costin a fost stabilit de către Primăria Iaşi în Piaţa Pomului Verde, cam în locul unde se afla pe vremuri casa cronicarului(acum în faţa Filarmonicii). Cum strângerea de fonduri publice necesare, de 33060 lei,“şchiopăta”, aşa cum a rezultat din minuţiosul Raport asupra situaţiei financiare a fondului “Statuia nemuritorului Cronicar”, prezentat, la 1 ianuarie 1888, de V.A Urechia în faţa Societăţii,  salvarea a venit din partea regelui Carol I, care a subscris suma importantă, de 10000 lei, care mai era necesară şi cu care s-a putut duce la bun sfârşit aceast dorit monument, bineînţeles, cu menţionarea donatorului pe piedestalul ei; aceasta fiind prima acţiune a din “planul Regelui Carol I”, de cucerire a stimei şi preţuirii ieşenilor, “încolţit” în minte, încă din 1883, la develirea statuii Marelui Stefan.
Astfel, la 12 iunie 1888, s-au adus la Iaşi, de către V.A.Urechia, după ce au fost dezgropate din cripta familiei Costin de pe moşia Brănişteni-Barboşi, osemintele lui Miron Costin şi ale fratelui său, Velicico, ucişi mişeleşte în 1691, care, în urma unei înălţatoare slujbe religioase, au fost depuse la baza soclului, peste care s-a pus piatra fundamentală a monumentului şi locul a fost îngrădit cu un gard din fier forjat. Foarte puţini dintre ieşenii de astăzi cunosc acest ...“amănunt”.
Comanda fiind terminată, soclul acesteia nefiind încă finisat, statuia lui Miron Costin a fost, iniţial, expusă şi admirată de bucureşteni în holul Atheneului Român, recent inaugurat (1888); măreţul edificiu împlinind, iată, 125 ani!
In vederea develirii impozantului monument, Societatea “Miron Costin”, sub deviza plină de semnificaţie: “Naţiunea română este recunoscătoare”, a pregătit un amplu Program al inaugurării. Potrivit acestuia, festivitatea grandioasă de dezvelire a statuii lui Miron Costin, după cum s-a menţionat, a avut loc la 18/30 septemvrie 1888, în mijlocul unei mulţimi uriaşe şi entuziaste, de peste zece mii de participanţi din ţară şi de peste hotarele ei. Ea a început cu intonarea unui înălţător Marş închinat lui Miron Costin, compus special de către Gavril Muzicescu. Au urmat evocările de substanţă ale lui Mihail Kogălniceanu, V.A. Urechia şi Vasile Pogor care au subliniat însemnata contribuţie adusă de complexa personalitate a marelui cronicar limbii şi culturii româneşti, în contextul lor european.
Potrivit presei vremii, dezvelirea impozantului monument, înalt de 6,5 m, a extaziat imensa mulţime adunată la festivitate, care, la vederea cronicarului, “a izbucnit în urale prelungite”. De pe piedestalul statuii, cronicarul Miron Costin se înfăţişa publicului participant cu întreaga distincţie a personalităţii sale, fiind surprins de către sculptor într-o atitudine specifică cărturarilor vremilor trecute: purtând caftan pe cap, barbă şi plete, îmbrăcat în veşminte de epocă, peste care şi-a pus o mantie lungă, fără mâneci, căptuşită cu blană pe margini, ţinând în mâna stângă un hrisov, iar în mâna dreaptă o pană cu care scrie Istoria Moldovei. Spatele cronicarului se sprijină pe trei volume de cărţi, simbol al operei sale nemuritoare, încrustată definitiv în conştiinţa, limba şi literatura românească.
Un fapt curios: după 1989, a dispărut subit(!) pana cronicarului. Ne mai fiind găsită, a fost înlocuită, prin grija Primăriei Iaşi.
Pe soclul trapezoidal din gresie al statuii se distingeau, prin măiestria lor, cele patru basoreliefuri, realizate de Hegel, care împodobeau laturile acestuia. Pe placa votivă din faţa monumentului se putea citi: “Lui MIRON COSTIN 1633- 1691 Naţiunea română recunoscetoare. Principalii contributori: M-sa regele Carol I, numele a 22 de oraşe şi numele institutelor şi persoanelor care au contribuit de la 200 lei în sus”.
 
Pe latura dreaptă, basorelieful “MIRON COSTIN CETIND LA CURTEA REGELUI JOAN III” îl înfăţişează pe cronicar la curtea regelui polon Ioan al III-lea Sobieski citind lucrarea sa “Istorie în versuri polone despreMoldova şi Tara Românească”, pe care a scris-o la dorinţa acestuia şi căruia i-a şi dedicat-o, în iulie 1684.

Arestarea lui Miron Costin (latura stângă)

 
Pe latura stângă, basorelieful “ARESTAREA LUI MIRON COSTIN” înfăţişează scena arestării cronicarului la casa sa din Barboşi de către trimişii domnitorului C-tin Cantemir, care l-au dus la Roman, unde, potrivit “pricazului domnesc”, a fost decapitat, ca şi fratele său, Velicico.
Pe latura din spate, încadrată într-o cunună de laur, următoarea pisanie menţiona:
 “În anii 1888 luna august în al 22-lea al domniei majestăţilor sale Carol I regele României şi regina Elisaveta, prin contribuţiune publică s'a ridicat în Iaşi acest monument, sub care naţiunea română a depus, cu veneraţiune, osemintele aflate în mormîntul familiei Costin din beserica dela Brănişteni judeţul Roman, odineoară Barbescii. Comitetul organizator subscrierei Preşedinte: Mihail Kogălniceanu Membri: N. Culianu I. Calenderu N. Gane B.P. Hasdeu N. Ionescu Melchisedec episcop de Roman Titu Maiorescu Leon Negruţi A Papadopulo-Calimah D. Sturdza C. Stancescu şi secretar: V.A. Urechia”.
Participanţilor le-a fost difuzată publicaţia “Miron Costin”, editată prin grija Comitetului de organizare, care, după această impresionantă festivitate de dezvelire a statuii cronicarului Miron Costin, a organizat, în zilele următoare ale lui septembrie 1888, în toată Moldova, semnificativele “Serbări costiniene”, prinos de recunoştinţă adus marelui cărturar.
Au trecut de atunci 125 de ani, prilej de rememorare, în “spiritul tradiţei ieşene”, a unei “file de cronică” ale istoriei glorioase a Cetăţii, vie şi nepieritoare.
     
                                                                                                  Mihai Caba
 
 
 
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri