Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

O ieşeancă, voluntară printre sutele de refugiaţi. Reportaj de pe insulele greceşti

GALERIE
Mihaela Condac Caritas Grecia4
  • Mihaela Condac Caritas Grecia4
- +

 O barcă plină cu refugiaţi se izbeşte de valurile neîmblânzite ale mării ca un metronom. Milă cu milă, ţară cu ţară, continent cu continent. Iar când picioarele ude şi înfrigurate ating ţărmul grecesc, de pe buzele crăpate ale oamenilor se scurge un singur cuvânt, repetat ca o rugăciune - „Germany?“. Valurile de refugiaţi încă se mai revarsă dinspre mare pe insulele şi pe partea continentală a Greciei, iar Mihaela spune că a rămas surprinsă când a petrecut o noapte în Atena. „În Atena, chiar dacă e noapte, e plin de oameni, iar cei mai mulţi sunt refugiaţi. Îi vezi peste tot şi îi recunoşti. Femeile e clar că au capul acoperit, iar barbaţii... nu ştiu să-ţi spun de ce, dar îi recunoşti. Majoritatea par speriaţi, obosiţi, au un rucsac în spate sau un sac de dormit.“

Ieşeanca Mihaela Condac şi-a petrecut ultimele două săptămâni pe insulele greceşti din Lesbos, Chios şi Rodos, cât şi o bucată de timp în Atena, pregătind echipele de voluntari ale Caritas Internaţional, astfel încât să-i poată ajuta cum pot pe refugiaţii care ajung zilnic în bărci de câte 60-70 de persoane pe ţărmurile Greciei.

Corturi instalate până şi în port

Mihaela este specialist în intervenţiile de urgenţă şi lucrează de peste zece ani în gestionarea unor astfel de crize. De aceea cei de la Caritas au apelat la ea când echipa locală din Grecia a cerut ajutor internaţional. Deşi a mai fost în India în 2005, după un tsunami, în Liban în diferite misiuni de monitorizare, sau în Serbia şi în România în urmă cu câţiva ani, după o serie de inundaţii cumplite, Mihaela, de la Caritas Iaşi, nu a fost complet pregătită pentru bărcile cu familii separate care se scurgeau încet către ţărmurile Greciei.

„Pe insule... îi vezi la fel peste tot. Pe străduţe cum se plimbă şi colindă, în porturi... peste tot. Ei vin cu şalupe din Turcia, câte 50-60 în şalupă, ajung oriunde pe coasta Greciei, mă refer în orice colţ de insulă care e mai aproape de Turcia (Lesbos - cei mai mulţi, dar şi Kos, Chios). În Rodos nu ajung, dar ajung pe o insulă mică de lângă, unde nu este centru de primire şi nici tabără, şi de acolo îi transportă autorităţile în Rhodos“, povesteşte Mihaela.

Însă mulţi dintre refugiaţi, speriaţi, cu disperarea îndepărtării pe care o poartă în ei nu aşteaptă să fie preluaţi de autobuzele de la debarcadere şi să fie duşi în tabere şi merg pe jos kilometri întregi, mânaţi din spate parcă de-un vânt nestatornic, dar şi de o frică. Frica de a nu fi opriţi, întrebaţi, arestaţi, dar cel mai rău, frica de a nu fi trimişi înapoi spre locul de unde încearcă să fugă. Iar în tabere stau puţin, ore, maximum zile, apoi pleacă spre Atena şi de acolo spre tărâmul promis, care pare să fi devenit Germania.

„Seara, când am plecat din Lesbos cu vaporul spre Chios, dar şi în portul din Lesbos, erau cozi imense de mii de oameni care aşteaptau să se îmbarce pentru Atena. Mulţi şi-au pus corturile pe trotuar şi pe strada în port sau dorm pe trotuare. De la Atena se îmbarcă spre Salonic şi merg spre graniţa cu Macedonia. Grecii îi ajută, dar s-au cam săturat de ei. Spun că îşi vor insulele înapoi. Că vor linişte. Nu am auzit să fie vreun incident, să fure sau să fie violenţi“, povesteşte Mihaela.

O imagine care a impresionat-o pe aceasta s-a desenat la centrul de pe insula Chios unde există o singură tabără - Mersinidi. Aceasta este mică şi plină de refugiaţi, astfel că autorităţile locale au mutat refugiaţii în parcul principal din localiltate. „Gândeşte-te că în parcul Copou ar fi plin de corturi, între copaci ar fi aţe întinse şi rufe la uscat, oameni care ar dormi şi pe lângă corturi fiindcă nu mai este loc înuntru... Primăria a adus cabine de duş ecologice şi toalete. Este şi un cort unde sunt cei de la Medecins Sans Frontieres şi nişte voluntari locali care distribuie apă“, a mai spus Mihaela.

Peste mare, în bărci de cauciuc

Primul lucrul pe care-l vezi în ochii refugiaţilor e disperarea, crede Mihaela. Disperarea care te-mpinge să-ţi iei copilul care nu are mai mult de câteva luni şi să te urci într-o barcă de cauciuc cu care să strabaţi o mare, sute, mii de kilometri, alături de alte 50 de persoane.

Însă femeia şi-a dat seama că pentru ei, refugiaţii, drumul acesta nu prezintă aceleaşi pericole pe care care le-ar fi înfruntat dacă rămâneau acasă, în Siria sau Afganistan, în calea războiului care mătura tot ce stătea în calea lui. Într-o singură dimineaţă, au ajuns 16 bărci în care erau îngrămădiţi între 50 şi 60 de oameni. Aproape ajunşi la ţărm, strigă de bucurie. Ştiu că mulţi care au plecat înaintea lor nu au mai ajuns şi sunt conştienţi că şi lor li se putea întâmpla la fel, dar îngerul păzitor i-a adus în siguranţă la mal. Când coboară, sărută pământul şi mulţumesc lui Dumnezeu că au ajuns. Sunt uzi până la piele. Copiii tremură de frig în braţele neputincioase ale părinţilor Mai au un drum lung în faţă şi dacă s-ar îmbolnăvi drumul ar deveni şi mai greu“, îşi povesteşte Mihaela una dintre primele întâlniri.

Acolo a întâlnit-o pe Maysa, o femeie din Siria care, ajunsă pe mal, tremura din toate încheieturile din cauza frigului care îi intrase până la oase. Aceasta a răzbit alături de soţul şi cei doi copii ai ei până în Turcia, dar acolo s-au separat la urcarea în bărcile cu care voiau să treacă marea, spre ţărmurile Greciei.

Barca în care s-a urcat aceasta s-a spart la câteva minute de la plecarea din doc din cauza greutăţii mari care i-a pocnit cauciucul slăbit şi nepregătit să care o asemenea încărcătura. „Credeam că voi muri“, i-a mărturisit femeia Mihaelei, în timp ce încă plângea pe ţărmul grecesc. Paza de coasta a salvat-o înainte ca epava bărcii să se scufunde, însă stătea nemişcată pe ţărm, cu frigul bântuindu-i între corpul, aşteptând ca de pe una dintre celelalte bărci să coboare soţul şi copiii ei, despre care nu ştia nimic.

2.000 de refugiaţi pe zi în Lesbos

Grecia suferă din punctul de vedere al organizării unei primiri a refugiaţilor. Nu din cauza unui refuz al autorităţilor de a se implica, ci din contra, eforturile depuse de acestea timp de două luni de zile le-au epuizat toate resursele.

Pe Lesbos, spre exemplu, ajung în fiecare zi 2.000 de refugiaţi, în condiţiile în care pe insulă locuiesc aproximativ 85.000 de persoane. Acolo există două tabere de refugiaţi. Kara Tepe este pentru sufletele care rătăcesc spre Europa dispre Siria, o tabără deschisă, fără pază militară, unde refugiaţii stau doar câteva zile, şi Moria, pentru cei din Afganistan, Iraq, Pakistan şi Iran.

Aceasta din urmă are o pază armată, permanentă, iar oamenii stau uneori şi câteva luni până reuşesc să pornească din nou către Vest. În prima tabără, din Kara Tepe, Mihaela a întâlnit-o pe Elsa, o mamă a patru copii, care stătea deja de mai bine de două zile trei dintre pruncii săi, aşteptându-şi soţul care urma să ajungă cu al patrulea.Îmi spune că cel mai mult îşi doreşte să se termine războiul în Siria şi să se întoarcă acasă. Îşi doreşte să-şi crească copiii în ţara lor, însă acum mai important este să-i ştie în siguranţă“, povesteşte Mihaela.

Aceasta s-a întors weekendul trecut în România cu speranţa că se va găsi o soluţie pentru valul de refugiaţi care se rostogoleşte neîncetat în Europa. Pentru binele celor care fug de război, dar şi pentru binele celor care încearcă să-i ajute.

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri