Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Paştele la români

GALERIE
mihai dorin200
  • mihai dorin200
- +

Nu-mi imaginez copilăria fără Paşte, fără aşteptarea lui înfrigurată, fără postul lung, dar răscumpărat într-o frumoasă zi de Duminică, fără hăinuţele noi în care trebuia să întâmpinăm negreşit Învierea Domnului. Paştele e chintesenţa sărbătorilor, a vieţii şi a bucuriei la români.

Aflu că pe alte meridiane ale credinţei, Paştele şi-a pierdut vraja bucuriei. Mă întristează gândul că fără Paşte mai poate exista vreo bucurie înălţătoare.

Nimic nu ne reprezintă pe noi, românii, în ordinea înaltă a trăirii cerştine, mai bine decât Paştele. Toate celelalte sărbători par să-l prevestească, să-i facă loc pentru a intra regeşte în inimile noastre. Înclin să cred că noi, românii, trăim mai mult în confirmare decât în promisiune. De aceea vom fi ales Paştele să ne reprezinte, să ne exprime cugetul şi bucuria vieţii. Taina Învierii s-a lipit de sufletul nostru ţărănesc în chip miraculos. Pentru că doar ţăranii mai cred cu toată fiinţa în miracole. Nu suntem dăruiţi cu subtilităţi filosofice, nici teologice. De aici lipsa noastră de vocaţie pentru schismă. Credinţa, odată dobândită, a devenit normă fundamentală de conduită, apoi tradiţie, apoi legat testamentar. Nu detestăm alte religii, întrucât acceptăm, ţărăneşte, deci fără vocaţii ideologice... diversitatea lumii. Spre disperarea unor gânditori normativi, care ne-ar dori mai riguroşi, ori a unor teologi, care ne-ar vrea mai îndoctrinaţi. Nu suntem nici una, nici alta, întrucât credinţa e moştenire. Iar aceasta nu se discută, ci se trăieşte cuminte. Fără legiuiri scrise, fără texte savante ci, în temeiul tradiţiei - cutumă. Aşa a lucrat creştinismul asupra sufletului nostru colectiv, în împrejurări istorice complicate şi într-un spaţiu în care norma imperativă a lipsit, de la retragerea aureliană începând şi până la întemeiere voievodatelor, adică vreme de peste un mileniu. Ceea ce s-a întâmplat după nu a mai putut clinti statornicia ţărănească rânduită în bazinul carpatic. Sufletul nostru de copil părăsit "în calea răotăţilor" şi-a identificat în creştinism leagănul speranţei. Nu ştiu ce s-ar fi ales din noi fără miracolul acestei întâlniri cu Mântuitorul, fără speranţa reînvierii nostre, după atâtea tragice încercări ale istoriei. În Înviere ne-am identificat speranţele şi idealurile. Ale fiecăruia în parte şi ale neamului ca tot. De aceea, de loc întâmplător, am asociat cu Învierea unirile noastre, iar dezbinările cu moartea. Şi tot de aceea, cugetul nostru adânc se sparie de spectrul neunirii, al discordiei.

În ordinea ţărănească a rânduielilor noastre creştine, totul trebuie să fie frumos şi înălţător de Înviere. Totul se reînnoieşte, ca pentru o tainică, astrală întâlnire. Săptămâna patimilor e retrăită şi reconstituită cu o intensitate dramatică, de parcă Fiul lui Dumnezeu ar fi trăit pe aceste meleaguri şi s-ar fi întrupat anume pentru noi. Nici o altă sărbătoare de peste an nu are un nimb asemănător Paştelui şi nu e prefaţată mai riguros, ca într-o tragedie greacă. Iar cine crede că ne lipseşte simţul tragicului, să asiste la sfâşietoarea slujbă a Prohodului, din Vinerea Mare. Între Prohod şi Înviere e doar o zi, iar timpul se comprimă misterios, pentru a grăbi confirmarea şi certitudinea Dumnezeirii Fiului. Dar pentru această speranţă izbăvitoare trebuie să fii pregătit, să asumi frumuseţea înălţătoare a clipei. Să fii frumos moral şi sufleteşte, dar şi la chip, întrucât nu se cuvine să fii neînnoit la această întâlnire. Dacă bătrânii nu îşi puteau permite straie noi, de fiecare Paşte, copii trebuiau obligatoriu înnoiţi. De parcă s-ar fi înţeles în chip secret să ne lase nouă bucuria întreagă, de parcă ar fi negociat cu Mântuitorul să ne ia pe noi în pază cu prioritate, ei mai putând aştepta...

Nimic nu mai putea fi ca înainte, de praznicul Învierii. Pereţii erau vopsiţi, de regulă în nuanţe sinilii, brâiele erau trase cu humă, grajdul curăţat şi animalele ţesălate, hăinuţele noi pregătite pentru sărbătoare. Toate fiinţele se cuvenea să-l întâmpine pe Dumnezeu cel Înviat. Eram bucuroşi şi curaţi, vrednici de clipa cea mare. De aceea, cele mai frumoase amintiri ale copilăriei sunt aureolate de lumina Învierii şi de bucuria părinţilor pentru bucuria noastră, a ţâncilor.

 
Mihai Dorin este conferenţiar doctor în cadrul Catedrei de Ştiinţe Socio-umane a Universităţii Tehnice “Gh. Asachi”, Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri