Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Pictura lui Marin Sorescu

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Universul e dat peste cap, întors pe dos, rostogolit în beznă şi adus din nou în lumină, pentru a fi aşezat astfel încât înţelesurile sale ascunse să fie relevate nu numai spiritului iubitor de cunoaşterea ultimă a lucrurilor, ci şi celui obtuz, care respinge revelaţia.

Ca şi alţi poeţi ai generaţiei sale (Nichita Stănescu, Gabriela Melinescu), Marin Sorescu a fost preocupat nu numai de literatură, ci şi de artele plastice. Răsfoind cândva albumul de artă ”Iaşul - Evocare sentimentală”, semnat de Dan Hatmanu, am dat peste următorul pasaj ieşit de sub pana lui Marin Sorescu: ”Îmi place nestarea picturii lui Dan Hatmanu, aşezată cumva în pantă, în aşa fel încât să nu-ţi poţi scălda de două ori privirea în acelaşi tablou, vreau să zic, în acelaşi fel de a picta”. Ceea ce m-a uimit în acest pasaj a fost francheţea, lejeritatea şi exactitatea cu care Marin Sorescu se pronunţă asupra picturii cunoscutului pictor ieşean. E o privire care vine atât din interiorul obiectului artistic, cât şi din afara lui. Această dublă perspectivă (abordare) nu poate avea corespondent decât un spirit care s-a izbit, la rându-i, de anumite limite ale artei, meditând îndelung asupra lor.

Nichita Stănescu a cochetat şi el cu pictura. Multe din crochiurile sale executate spontan, cu dexteritate, la câte o agapă pot fi asemănate cu nişte haiku-uri. Sau cu desenele unor mari pictori făcute pe şerveţele sau pe faţa de masă, care fie că erau dăruite prietenilor sau erau folosite pentru a achita nota de plată pentru consumaţia făcută. Spirit generos, Nichita Stănescu îşi dăruia desenele, uneori şi poeziile, mâzgălite în graba pe şerveţele, prietenilor săi de pahar. Pentru el desenul era un simplu exerciţiu, un preambul pentru declanşarea inspiraţiei poetice. Sau, poate, invers. Desenul era gongul final, după care urmau ovaţiile. Dacă la Nichita Stănescu cochetăria cu desenul n-a trecut de marginile amatorismului, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu Marin Sorescu. Fire mai aşezată, mai pragmatică, autorul Fântânilor în mare, perseverând, şi-a dezvoltat pasiunea până la adevărata artă. „Atunci când pictez mă simt foarte bine, se confesează el. Pictura înseamnă o descătuşare, în timp ce poezia, proza sau critica înseamnă totuşi o veselie şi, ca veselie, presupun o anumită obligaţie. Nimeni nu ne obligă să fim nici scriitori, nici poeţi, nici dramaturgi, nici pictori. Trebuie să existe pornirea să lucrezi în sfera inefabilului..."

Pornirea spre exprimarea inefabilului exista la poetul Marin Sorescu, după cum exista la el şi o altă latură a creativităţii legată de experiment şi de ludic. Poetul simţea nevoia să experimenteze mereu. Să sucească gâtul realităţii fade, al gustului comun. „Fundamental, - Marin Sorescu -, scrie Geroge Călinescu - are o capacitate extraordinară de-a surprinde fantasticul lucrurilor umile şi latura imensă a temelor comune… El găseşte un punct de vedere, care n-a trecut altuia prin minte, aşează oul ca si Columb, spărgând coaja în partea sferoidală si apoi găsindu-şi stabilitatea vorbeşte în chipul cel mai simplu. Perspectiva insolită devine un regim normal.” Cu alte cuvinte, prin metoda reducerii la absurd, poetul răstoarnă sensurile realităţii, determinând neverosimilul să se transforme în verosimil, iar ilogicul să ia locul logicului. Procedând astfel, conştient sau nu, Marin Sorescu urmează unul din preceptele postulate de Einstein, care sună astfel: „Dacă faptele nu se potrivesc cu teoria, schimbă faptele”. Astfel procedează şi Sorescu în arta sa poetică. Pentru a-şi atinge scopul, acela de-a bulversa mintea cititorului, Marin Sorescu alege drumul cel mai scurt de la contingent la transcendent, întorcând pe dos legile fizice şi percepţiile psihice. Universul e dat peste cap, întors pe dos, rostogolit în beznă şi adus din nou în lumină, pentru a fi aşezat astfel încât înţelesurile sale ascunse să fie relevate nu numai spiritului iubitor de cunoaşterea ultimă a lucrurilor, ci şi celui obtuz, care respinge revelaţia, cum se întâmplă, de pildă, în poezia Imn: „Copacii au în loc de rădăcini sfinţi/ care s-au ridicat de la masă/ şi-au îngenuncheat sub pământ/ pentru rugăciune.// Numai aureolele/ le-au rămas afară.”

Sau cum se întâmplă în Rame: „Pereţii casei îmi sunt plini de rame/ în care prietenii mei/ nu văd nimic./ Cred că le-am pus acolo/ pentru exasperarea lor.// Mai e un loc liber/ deasupra patului/ şi m-am trezit cu senzaţia stranie/ că se uită cineva la mine.” Aici se produce un declick şi inefabilul îşi face simţită prezenţa în realitate: „Într-adevăr, în locul acela/ joacă o lumină/ de formă sferică./…/ Nu este în jur nici un bec/ nici un ochi deschis./ nici o mină de fosfor.// şi cu toate acestea/ deasupra patului/ cineva respiră, respiră.// Cine ştie ce stea/ arde undeva departe/ şi-n sistemul de reflectare ciudat/ al lucrurilor/ sufletul ei bate acum în peretele meu.// Mâine va trebui să pun/ şi-n locul acesta/ o ramă.” Cum astfel de reflexii umplu pereţii casei poetului, nu e de mirare, deci, că golurile lor sunt împrejmuite cu rame aurite. Inefabilul şi chiar demonicul îşi găsesc astfel loc în galeria imaginară a poetului. Pentru a-şi completa colecţia sa de bizarerii, Marin Sorescu recurge chiar şi la „furt”: „Toate muzeele se tem de mine,/ fiindcă de câte ori stau o zi-ntreagă/ în faţa unui tablou,/ a  doua zi se anunţă/ dispariţia tabloului.// În fiecare noapte sunt prins furând/ Într-o altă parte a lumii,/ Dar mie nici nu-mi pasă...” Tema furtului tablourilor e dezvoltată parodic, într-o notă fals delirantă. „Vorbesc tare cu pânzele ce-mi primejduiesc viaţa,/ le-agăţ de nori şi de copaci/ şi mă dau înapoi să am perspectivă./ Cu maeştrii italienipoţi să legi uşor o conversaţie./ Ce gălăgie de culori!// Cel mai greu se fură Rembrandt:/ întinzi mâna şi dai de-ntuneric,/ te-apucă groaza, oamenii lui nu au trupuri,/ ci numai ochi închişi în beciuri întunecoase”, pe când pânzele pictate de Van Gogh păstrează înăuntrul lor atâta nebunie, încât „se învârtesc şi se dau peste cap”.

Dar iată şi un autoportret al lui Sorescu, schiţat în linii frânte, ce iau, pe alocuri, o turnură halucinantă: „Cu pantalonii am îmbrăcat copacii/ până la frunze./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri./ Primului nor care mi-a ieşit în cale/ i-am pus în cap/ pălăria mea veche./ Apoi m-am dat înapoi/ în moarte/ să mă privesc.”  Autoportretul schiţat de artist, aducând cu o sperietoare de păsări suprarealistă, e cât se poate de consistent în nota sa don quijotesc-apocaliptică. Pasul făcut înapoi, în nefiinţă, îi deschide însă poetului o altă perspectivă asupra propriei existenţe, dar şi a condiţiei umane, cum se întâmplă în poemul Melcul: „Melcul şi-a astupat bine ochii/ cu ceară/ şi-a pus capul în piept/ şi priveşte/ fix/ în el.// Deasupra lui e cochilia -/ opera sa perfectă/ de care-i e silă - // în jurul cochiliei/ e lumea,/ restul lumii,/ dispusă încolo şi-ncoace/ după anumite legi/ de care-i e silă.”

„Desenam - mărturiseşte Marin Sorescu într-un interviu - pentru că îmi plăcea conturul lucrurilor şi odată am întârziat mult lângă un zugrav din Vâlcea, care picta o troiţă, pentru fântâna slobozită de curând. Visam să ajung şi eu ca acel meşter, să mi se dea pe mână o troiţă, pentru răstignire.”

Poetul n-a avut ocazia să picteze o troiţă, dar şi-a exercitat pasiunea răstignind cuvintele pe-o foaie albă de hârtie, pentru a o înălţa ca pe un zmeu în aer sau a o aşeza, sub formă de bărcuţă, pe apa Sâmbetei, încercând, prin astfel de tertipuri, să ne aducă în faţă ochilor o parte din istoria condiţiei umane percepută de spiritul său ludic.

Ceva din cimitirul vesel de la Săpânţa persistă în toată creaţia soresciană începând, să zicem, cu poeziile Am zărit lumină, Matinală, Drumul, Melcul, Bărbaţii, Shakespeare şi terminând cu ciclul La Lilieci, dar şi cu autoportretele zugrăvite cu acelaşi simţ al autoironiei de-a lungul anilor.

Scriind despre una din expoziţiile sale inaugurate postum, criticul de artă Pavel Şuşară remarca: ”Marin Sorescu scria cu dreapta şi picta cu stânga", nu dintr-un simplu moft sau din dorinţa de a epata sau pentru faptul că era stângaci, ci: ”pentru stabilirea unei relaţii afective, de natură magică cu universul…” Pictura pentru el însemna o descătuşare a energiilor şi o încărcare a bateriilor cu imagini afective dintr-un alt bestiar decât cel strict literar. Citindu-i cu atenţie poeziile, detectăm anumite haşururi şi linii ce ne duc cu gândul la desen şi grafică. De fapt, aproape fiecare din producţiile sale lirice au la bază un desen, o schiţă şi o înfiorare, un gând rostit sau nerostit: ”Mi-e frig în cămaşa asta/ de litere/ prin care intră uşor/ toate intemperiile”, şi aceasta deoarece condiţia umană „zugrăvită” de Sorescu gravitează în jurul cochiliei creatorului, învârtindu-se încolo şi-ncoace „după anumite legi” de care creatorului-melc îi este silă.

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri