Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

LORNION

Povestea păsării fără cuib

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Ada Lupu scrie scenariul plecând de la monodrama iniţială, care a câştigat premiul I la concursul de dramaturgie din cadrul festivalului de monodrame de la Bacău de anul trecut, iar împreună cu regizoarea Iris Spiridon concepe un spectacol, care reflectă propriile-i obsesii, visuri, decepţii ori speranţe, de la macii care apar peste tot (coperta caietului, diademă, modelul casetei) la asumarea unei libertăţi absolute sau la căutarea permanentă a tatălui – tânjind după punctul arhimedic care să-i confere stabilitate în haosul existenţial. 

Personalitatea Adei Lupu, cândva interesată de modeling, scriind versuri cu rimă naivă şi atingând coarda sensibilă a oamenilor, se regăseşte în spectacol. Dedublată pe de o parte între raţiune şi simţire, iar pe de altă parte între viaţă reală şi viaţă imaginară, protagonista este pe rând copil sau adult. Stările interioare ale personajului (Cristina) se obiectivează într-o ipostază distinctă (Cristi). O ipostază aparte a personajului este şi prietenul imaginar din copilărie (Copilul Mare), a cărui moarte poetică şi suprarealistă semnifică pierderea inocenţei.

Spectacolul se construieşte în intervalul dintre poem ludic şi gravitate ori dintre candoare dezarmantă şi maturitate vinovată şi seacă. Costumaţia protagonistei amestecând elemente vestimentare de adult (ciorapi albi cu bandă adezivă) cu elemente specifice vestimentaţiei copiilor (şosete trei sferturi cu fundiţe roşii) sugerează împletirea dintre ingenuitate şi frivolitate. În plus faţă de monodrama prezentată la concursul de dramaturgie, Ada Lupu a compus versurile pentru trei songuri, dedicate iubitului mamei Cristinei (care devine iubitul timpuriu al protagonistei), poetului de la cenaclul de poezie cu care experimentează o nouă aventură amoroasă şi copilului care creştea în ea îngrijorător de mult, în timp ce ea se micşora în jurul copilului ei (ca şi cum o foame teribilă l-ar fi făcut să mănânce din corpul mamei sale). Songurile sunt un fel de creepy lullabies (cântece de leagăn înfiorătoare) a căror prezentare în faţa publicului este de efect. În cazul unuia dintre songuri, Ada Lupu propune un mod inedit de rapping pe muzică rock.

Într-un decor minimalist şi o atmosferă uşor psihedelică datorită jocurilor de lumini şi universului sonor, Ada Lupu alege să spună Povestea păsării fără cuib, având evidente note autobiografice, cu detaşarea solicitată de dedublări (sensibilitate-raţiune, candoare-maturitate, real-imaginar), dar şi cu un inevitabil impact emoţional. Armonizând prin prestaţia artistică ipostazele personajului său (Cristina, Cristi, Copilul), Ada Lupu sondează profunzimile propriului subconştient, făcând cu rapiditate trecerea între voci, stări de spirit contradictorii şi registre diferite. Cu aceeaşi rapiditate, ea parcurge etapele definitorii din viaţa unei femei al cărei profil urmează modelul mamei sale, dar face apel la imaginaţie în portretizarea acesteia. Zeci de ani sunt trecuţi în revistă cu o viteză ameţitoare, reuşitele profesionale, aventurile, căsătoria, copilul, trădarea suferită, încercarea de refacere a vieţii etc. acumulându-se, sporind suspansul şi intensitatea conflictului interior, menţinând vii atenţia şi interesul privitorului. Pe măsură ce viaţa construită imaginar şi scenic evoluează, decorul se îmbogăţeşte prin câteva elemente (rame foto cu imaginea actriţei sau cu imaginea mamei din viaţa reală). Această schiţă a unei vieţi posibile trimite spre un crez al actriţei: „Aşa sunt eu. Mă cam grăbesc. Totul mi s-a-ntâmplat repede”.

În multe rânduri, ca atunci când explică titlul spectacolului, Ada Lupu are în vedere copilăria personajului ei. Cuibul era făcut din picioarele mamei Cristinei în cadă, pentru a-i face loc atunci când se îmbăiau împreună. Ulterior, semnificaţiile s-au extins, chiar dacă în continuare cuibul trimitea la nevoia de afecţiune sau stabilitate în pofida unei dorinţe de libertate imposibil de limitat. Între aceste două extreme (nevoia de echilibru şi dorinţa de libertate) se dizolvă în nefericire Copilul Mare şi se consumă existenţa imaginară a femeii în care s-ar fi transformat protagonista. Pentru ca la final să o regăsim din nou copil, în mijlocul obsesiilor de la început (ploaia, umbrela, „bărbatul atât de înalt”), negând destinul femeii din imaginaţie (vizita finală e cel mai probabil una la un sanatoriu, în orice caz un loc unde nimeni nu şi-ar dori să se afle, pentru că musafirul intră pe uşa din spate ca să nu fie văzut). Teama de eşec, de propria imaturitate afectivă (pendularea între mai mulţi daddies care îi făceau cadouri şi o plăceau, fără să o iubească sau care doreau un copil ca ea, dar nu cu ea), nevoia de siguranţă afectivă (mascată de o instabilitate exacerbată), căutarea figurii paterne, nevoia de protecţie circumscriu şi întreţin climatul emoţional.

Bazat pe o anticipaţie de proporţii, scenariul revine în cele din urmă la datele de la început, revelând între timp câte ceva despre personajul expus prin interacţiune cu publicul, redarea poveştii, atmosferă vizuală şi sonoră. Montând la limita dintre spectacol pentru copii şi spectacol pentru adulţi, regizoarea aduce povestea în zona ei de interes, care coincide cu zona de interes a Adei Lupu, şi contribuie foarte mult la modul în care actriţa realizează gesticulaţia de fineţe şi în acelaşi timp de precizie a personajului său.

(Povestea păsării fără cuib de Ada Lupu, cu Ada Lupu, regia: Iris Spiridon, concept scenografic şi univers sonor: Iris Spiridon şi Ada Lupu, premiera: 21 aprilie 2017, sala Uzina cu Teatru, Teatrul Naţional ”Vasile Alecsandri” Iaşi)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri