Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
În fiecare duminică la prânz (ora unu la noi, ora 12 în Germania), o sun pe mama.
Ora am fixat-o de câţiva ani (de când mama nu mai aude foarte bine) ca să nu mai păţesc s-o sun, ea să nu audă telefonul, iar eu să-mi fac griji - dacă i s-a întâmplat ceva, dacă a căzut iar şi nu se poate ridica singură, văzându-mă nevoit să sun la sora mea care stă la 5 minute de mama?...
Convorbirea are, desigur, clişeele şi subiectele ei standard: Ce faci? Iaca, aştept să mă suni! Cum merge? Merge (adică: trece vremea/ viaţa).../ în săseşte sună mult mai fain: Wäi giit et? Et vergiit.../ Cum e vremea?.
Câteva duminici în urmă, nu ştiu cum venise vorba - a, da, exact: pornind de la faptul că iar mi s-a plâns că nu prea mai ai (n-are ea, adică) ce vedea la televizor, tot timpul s-ar da sport, cu schiuri, cu sărituri, cu dracu’ să-i ia, nici filme faine nu mai dau ăştia, Verbotene Liebe („Dragoste interzisă”, un serial mamut de pe ARD cu 4651 de episoade!) s-a terminat - că mama mi-a pomenit de-o carte.
- Recitesc Die Inselprinzessin („Prinţesa insulei”). Când am citit-o acu’ ceva ani, tare mult mi-a plăcut şi mi-am zis încă de pe atunci că pe asta trebuie s-o recitesc. Iaca, acum o recitesc!
Şi s-a apucat să-mi povestească în mare ce se-ntâmplă în roman: că un neamţ inginer îşi surprinde soţia în pat cu prietenul său, ca urmare îşi ia fiica şi pleacă cu ea departe de ţară, pe o insulă, unde nu trăiau deloc albi, ci doar d-ăia ne-albi (n-a ştiut să-mi spună cam pe unde pe mapamond era localizată insula aia), acolo construieşte nu ştiu ce (de, dacă-i neamţ şi inginer pe deasupra, evident că trebuia să construiască ceva...), pe urmă angajează pe nu ştiu ce tip din Germania să vină să-l ajute, să-i cumpere în prealabil o groază de materiale necesare pentru insulă, iar tipul vine cu nu ştiu ce prietenă...
Am lăsat-o pe mama să-mi povestească pe-ndelete, ştiind prea bine că nu prea are cu cine vorbi (în afară de sora mea care-i face cumpărăturile şi trece aproape zilnic măcar pentru cinci minute pe la mama, fie în pauza de prânz, fie după serviciu, din blocul cu locuinţe pentru seniori în care stă, doar o femeie o mai vizitează o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni), apoi a trebuit totuşi să-i dau semnalul că trebuie să încheiem dirijând convorbirea spre altă temă standard care prevede schimbul de informaţii ce şi-a gătit fiecare („Ei, nu mi-am făcut decât o supă din plic şi nişte chifteluţe cu cartofi... Tu?” „Mi-am făcut o ciorbă de fasole săptămâna asta...”).
Într-una din zile, mi-am zis apoi hai să văd ce-i cu romanul ăsta. Şi-am dat o căutare pe net, evident. Şi-am găsit aşa: Die Inselprinzessin este unul din cele 208 de romane şi nuvele semnate de scriitoarea Hedwig Courths-Mahler (1867-1950). Tradusă în 13 limbi şi cu un tiraj total de mult peste 80 de milioane de cărţi, a fost una din cele mai de succes scriitoare ai tuturor timpurilor. Apoi, am aflat că insula în cauză se află undeva prin Oceanul Indian, pe lângă Java (insula principală a Indoneziei şi între timp cea mai populată insulă din lume).
Tânăra Hedwig Courths-Mahler a lucrat mai întâi la Leipzig ca damă de companie şi cititoare (Vorleserin, citea adicătelea cărţi cu voce tare pentru o doamnă în vârstă, în cazul de faţă), ocazie cu care şi-a descoperit plăcerea de-a scrie (a debutat la 17 ani cu o povestire într-un ziar local), apoi a mai lucrat ca vânzătoare într-o librărie din Halle. S-a căsătorit în 1889 cu pictorul Fritz Courths, cu care a avut două fiice (care, ca fapt divers, aveau să devină şi ele scriitoare de romane de succes comercial...). Primul ei roman a apărut însă abia în 1904 ca foileton în cotidianul Chemnitzer Tagbeblatt (Licht und Schatten/ „Lumini şi umbre”), dar pe urmă a devenit atât de prolifică încât a scris şi publicat anual mai multe romane - 14 doar în 1920 (cifră suspectă de Cartea Recordurilor)!
Pe timpul nazismului, a fost chiar membru sprijinitor al SS (deci nu membru activ, ci doar unul care sprijinea financiar SS-ul), dar pentru că a refuzat să-şi adapteze romanele la cerinţele naţional-socialiste, începând cu 1935 nu prea i s-au mai retipărit cărţile, astfel încât în 1941/ 1942 nu mai erau de găsit decât cinci din operele ei în librării.
În fine, prima ediţie a romanului „Prinţesa insulei” a apărut în 1928 şi există nenumărate ediţii ulterioare. Despre roman n-am găsit decât o descriere standard care apare la toate ediţiile găsibile pe net: „Adulterul soţiei sale cu cel mai bun prieten al lui l-a determinat pe Peter Hagenau să fugă pe o insulă de lângă Java. Acolo duce împreună cu adorabila sa fiică Lia o viaţă ruptă de lume, dar luxoasă. Nimic nu deranjează pacea acestei existenţe idilice; tată şi fiică se dedică în totalitate dragostei lor pentru celălalt. Dintr-odată, însă, îi ajung din urmă umbre-ntunecate din trecut care ameninţă să distrugă totul...”
Mda şi hm. Dac-ar fi să citesc romanul, aş face-o doar ca să văd cum arată „reţeta” unui roman de succes comercial, unul pe care să-l citească cu plăcere şi mama...
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |