Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

„Prinţesa insulei”

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

 În fiecare duminică la prânz (ora unu la noi, ora 12 în Germania), o sun pe mama.

Ora am fixat-o de câţiva ani (de când mama nu mai aude foarte bine) ca să nu mai păţesc s-o sun, ea să nu audă telefonul, iar eu să-mi fac griji - dacă i s-a întâmplat ceva, dacă a căzut iar şi nu se poate ridica singură, văzându-mă nevoit să sun la sora mea care stă la 5 minute de mama?...

Convorbirea are, desigur, clişeele şi subiectele ei standard: Ce faci? Iaca, aştept să mă suni! Cum merge? Merge (adică: trece vremea/ viaţa).../ în săseşte sună mult mai fain: Wäi giit et? Et vergiit.../ Cum e vremea?.

Câteva duminici în urmă, nu ştiu cum venise vorba - a, da, exact: pornind de la faptul că iar mi s-a plâns că nu prea mai ai (n-are ea, adică) ce vedea la televizor, tot timpul s-ar da sport, cu schiuri, cu sărituri, cu dracu’ să-i ia, nici filme faine nu mai dau ăştia, Verbotene Liebe („Dragoste interzisă”, un serial mamut de pe ARD cu 4651 de episoade!) s-a terminat - că mama mi-a pomenit de-o carte.

- Recitesc Die Inselprinzessin („Prinţesa insulei”). Când am citit-o acu’ ceva ani, tare mult mi-a plăcut şi mi-am zis încă de pe atunci că pe asta trebuie s-o recitesc. Iaca, acum o recitesc!

Şi s-a apucat să-mi povestească în mare ce se-ntâmplă în roman: că un neamţ inginer îşi surprinde soţia în pat cu prietenul său, ca urmare îşi ia fiica şi pleacă cu ea departe de ţară, pe o insulă, unde nu trăiau deloc albi, ci doar d-ăia ne-albi (n-a ştiut să-mi spună cam pe unde pe mapamond era localizată insula aia), acolo construieşte nu ştiu ce (de, dacă-i neamţ şi inginer pe deasupra, evident că trebuia să construiască ceva...), pe urmă angajează pe nu ştiu ce tip din Germania să vină să-l ajute, să-i cumpere în prealabil o groază de materiale necesare pentru insulă, iar tipul vine cu nu ştiu ce prietenă...

Am lăsat-o pe mama să-mi povestească pe-ndelete, ştiind prea bine că nu prea are cu cine vorbi (în afară de sora mea care-i face cumpărăturile şi trece aproape zilnic măcar pentru cinci minute pe la mama, fie în pauza de prânz, fie după serviciu, din blocul cu locuinţe pentru seniori în care stă, doar o femeie o mai vizitează o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni), apoi a trebuit totuşi să-i dau semnalul că trebuie să încheiem dirijând convorbirea spre altă temă standard care prevede schimbul de informaţii ce şi-a gătit fiecare („Ei, nu mi-am făcut decât o supă din plic şi nişte chifteluţe cu cartofi... Tu?” „Mi-am făcut o ciorbă de fasole săptămâna asta...”).

Într-una din zile, mi-am zis apoi hai să văd ce-i cu romanul ăsta. Şi-am dat o căutare pe net, evident. Şi-am găsit aşa: Die Inselprinzessin este unul din cele 208 de romane şi nuvele semnate de scriitoarea Hedwig Courths-Mahler (1867-1950). Tradusă în 13 limbi şi cu un tiraj total de mult peste 80 de milioane de cărţi, a fost una din cele mai de succes scriitoare ai tuturor timpurilor. Apoi, am aflat că insula în cauză se află undeva prin Oceanul Indian, pe lângă Java (insula principală a Indoneziei şi între timp cea mai populată insulă din lume).

Tânăra Hedwig Courths-Mahler a lucrat mai întâi la Leipzig ca damă de companie şi cititoare (Vorleserin, citea adicătelea cărţi cu voce tare pentru o doamnă în vârstă, în cazul de faţă), ocazie cu care şi-a descoperit plăcerea de-a scrie (a debutat la 17 ani cu o povestire într-un ziar local), apoi a mai lucrat ca vânzătoare într-o librărie din Halle. S-a căsătorit în 1889 cu pictorul Fritz Courths, cu care a avut două fiice (care, ca fapt divers, aveau să devină şi ele scriitoare de romane de succes comercial...). Primul ei roman a apărut însă abia în 1904 ca foileton în cotidianul Chemnitzer Tagbeblatt (Licht und Schatten/ „Lumini şi umbre”), dar pe urmă a devenit atât de prolifică încât a scris şi publicat anual mai multe romane - 14 doar în 1920 (cifră suspectă de Cartea Recordurilor)!

Pe timpul nazismului, a fost chiar membru sprijinitor al SS (deci nu membru activ, ci doar unul care sprijinea financiar SS-ul), dar pentru că a refuzat să-şi adapteze romanele la cerinţele naţional-socialiste, începând cu 1935 nu prea i s-au mai retipărit cărţile, astfel încât în 1941/ 1942 nu mai erau de găsit decât cinci din operele ei în librării.

În fine, prima ediţie a romanului „Prinţesa insulei” a apărut în 1928 şi există nenumărate ediţii ulterioare. Despre roman n-am găsit decât o descriere standard care apare la toate ediţiile găsibile pe net: „Adulterul soţiei sale cu cel mai bun prieten al lui l-a determinat pe Peter Hagenau să fugă pe o insulă de lângă Java. Acolo duce împreună cu adorabila sa fiică Lia o viaţă ruptă de lume, dar luxoasă. Nimic nu deranjează pacea acestei existenţe idilice; tată şi fiică se dedică în totalitate dragostei lor pentru celălalt. Dintr-odată, însă, îi ajung din urmă umbre-ntunecate din trecut care ameninţă să distrugă totul...”

Mda şi hm. Dac-ar fi să citesc romanul, aş face-o doar ca să văd cum arată „reţeta” unui roman de succes comercial, unul pe care să-l citească cu plăcere şi mama...

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri