Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

sambata, 30.03.2024

Radu Homiceanu, din Valea Jiului pe scena Teatrului Naţional Iaşi

GALERIE
Radu Homiceanu
  • Radu Homiceanu
- +

La cei 26 de ani ai săi, actorul ieşean Radu Homiceanu a jucat ca angajat la Teatrul din Petroşani, doar pentru „a prinde aripi“, apoi la Cluj, în timpul facultăţii, iar în prezent la Iaşi. Încă din liceu, mentor i-a fost actorul Emil Coşeru, profesor la secţia de Actorie a Liceului de Artă „Octav Băncilă“ care predă şi la Universitatea de Arte.

Radu a urmat Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, apoi un master în actorie la aceeaşi universitate. În prezent este actor la Teatrul Naţional din Iaşi şi a jucat până în prezent, în toată cariera sa, în peste 38 de piese de teatru, obţinând de două ori, în 2010 şi 2011, la Mangalia la Gala Tânărului Actor „Hop“, premiul publicului pentru cel mai bun spectacol cu piesele „Eden“ şi „Hamlet...Eu Sunt?“.

„Emil Coşeru mi-a predat Abc-ul“

Ziarul de Iaşi: Ai făcut Liceul de Arte în Iaşi, de ce ai ales să faci Facultatea la Cluj?

Radu Homiceanu: Am ales Clujul pentru că am vrut să las confortul de acasă şi să mă duc într-un mediu în care să fiu descoperit, pentru a-mi depăşi limitele şi a fi total responsabil de deciziile luate. În liceu l-am avut ca profesor de actorie pe domnul Emil Coşeru, care mi-a predat Abc-ul şi mi-a trezit pofta pentru teatru şi cu ajutorul dumnealui am făcut primii paşi pe acest drum. În ultimul an de liceu am hotărât să dau admitere la Facultatea de Teatru şi pentru asta era necesar un repertoriu de poezii, povestiri şi monoloage. Am început să mă pregătesc cu domnul Doru Aftanasiu, care mi-a făcut un repertoriu delicios şi foarte bine structurat cu care am reuşit să intru la facultate.

ZdI.: Care a fost primul rol pe scena Teatrului Naţional?

R.H.: În calitate de actor profesionist, primul rol în Teatrul Naţional Iaşi a fost „Irod Mireasa“ în „Iaşii în Carnaval“ în regia domnului Alexandru Dabija în 2012, an în care am şi fost angajat. Mi-a plăcut rolul pe care l-am primit pentru că mi-a oferit libertate şi mi-a permis să mă joc şi să compun o „mască“.

ZdI.: Ai jucat şi la Petroşani, în ce împrejurări?

R.H.: Terminam facultatea, am văzut anunţul castingului pe un panou de afişaj din interiorul facultăţii. În toată ţara posturile erau închise, nimeni nu angaja actori, iar la Petroşani era concurs pentru 10 actori. Mai aveam o săptămână în care eram student, iar pe urmă deveneam actor profesionist. Aşa s-a făcut că m-am dus la casting şi am reuşit să mă angajez chiar în a doua zi după ce mi-am dat licenţa. Am fost angajat doi ani acolo. Au fost doi ani plini în care am jucat foarte mult, alături de o echipă tânără foarte bună şi pot spune că în doi ani am avut peste două sute de reprezentaţii. A fost foarte frumos, formam o trupă tânără, cu poftă de muncă. Eram prieteni şi ne ajutam mult. Când ceva nu funcţiona ne întâlneam, ne sfătuiam şi lucram noaptea pentru ca a doua zi să iasă bine repetiţia. A fost ca o a doua studenţie, doar că abia acum începeam să pricepem mecanismele teatrului fără ca un profesor să ne dirijeze, făceam şi propuneam tot ce ne trecea prin cap. Acolo am avut parte de nişte întâlniri savuroase cu nume mari. Am avut şansa să lucrez cu Alexandru Dabija, Mihai Măniuţiu, Sorin Militaru, actorul şi coregraful Andras Lorant şi scenograful Adrian Damian, pe care-l cunoşteam din facultate.

ZdI.: Cum trebuie să fie un regizor bun şi care este relaţia lui cu actorul?

R.H.: Un regizor bun trebuie... să fie. El trebuie să ştie de ce face proiectul, ce vrea să transmită cu el şi mai ales să ştie să îl explice actorilor cu care lucrează pentru ca aceştia să reuşească să fie pe aceeaşi lungime de undă cu el. Trebuie să instaureze o atmosferă plăcută la lucru. Este foarte important să existe o lejeritate şi o relaţie de prietenie între regizor şi actor, trebuie să simţi că lucrezi într-un mediu de încredere, într-un laborator şi orice ai face nu există bun sau prost. Repetiţiile trebuie să fie ca un atelier în care actorul caută, iar regizorul caută odata cu el. Trebuie să ştie să critice fără să te descurajeze şi să te încurajeze, dar cu măsură. Un regizor bun dă mână liberă actorului, dar într-un mediu controlat. Trebuie să aibă măsură, trebuie să ştie foarte bine, şi el şi actorul, unde se termină prietenia şi unde începe raporul actor-regizor. Trebuie să ştie când să dea pauze. Am întâlnit regizori care dau foarte greu pauză, aşa li se pare lor că îşi impun autoritatea. Fals. Aşa reuşesc să obosească şi să întoarcă actorii împotriva lor. Când ai o repetiţie de patru ore fără nici o pauză, nu mai dai randament. Pauzele au şi ele rolul lor, te ajută să decantezi informaţiile şi să-ţi asumi ce ai lucrat, te ajută să te odihneşti. Un regizor trebuie să aibă simţul umorului, chiar dacă montează cea mai dramatică piesă de teatru.

„Uşor, uşor, începeam să pricep că omul poate transmite şi fără cuvinte“

ZdI.: Povesteşte-mi puţin despre rolul lui Adam, care este într-un spectacol de limbaj corporal.

R.H.: A fost un spectacol bazat pe prima parte a genezei din Biblie. Adam, a fost un început, şi a fost special pentru că îţi oferea libertate. Nimeni nu ştie cum era el şi care era relaţia sa cu Eva, iar noi ne permiteam să propunem orice şi faptul că improvizaţiile erau non verbale ne punea în situaţia de a exploata foarte mult partea corporala şi puterea omului de a se exprima doar prin corp, mimică şi gesturi. Uşor, uşor, începeam să pricep că omul poate transmite şi fără cuvinte. Iar în momentul în care treci de la a te gândi cum să transpui scenic corporal o situaţie, la a te exprima automat şi firesc corporal, începi să capeţi o plasticitate estetică şi realizezi că şi corpul are o memorie şi o inteligenţă a sa. Altfel îţi respecţi corpul şi altfel îl priveşti. Parcă atunci începi să descoperi că posezi un trup, atunci îl conştientizezi şi te bucuri de acest instrument. Corpul actorului este instrumentul său. Studiind şi lucrând la Adam, am reuşit să-mi educ şi să-mi cunosc limitele corpului, mi-am găsit ritmul.

ZdI.: Ai jucat şi în scurtmetraje, te tentează filmul?

R.H.: Mă tentează. Îmi place filmul. Am făcut şi în cadrul facultăţii câteva scurtmetraje în colaborare cu cei de la secţia media. Anul ăsta am mai făcut două scurtmetraje în Iaşi la care am lucrat foarte bine şi am cunoscut oameni superbi şi care pun foarte multă pasiune în ceea ce fac şi cu care abia aştept să mă reîntâlnesc. Da, mi-ar plăcea să fac film, e diferit, mă provoacă... E ceva ce îmi doresc.

ZdI.: Prin ce zone se mai joacă teatru?

R.H.: Există o ramură foarte importantă care începe să ia din ce în ce mai multă amploare. Teatrul independent. El există de mulţi ani, doar că nu a fost băgat în seamă. Şi e păcat. Aproape în fiecare proiect vezi cum actorii, majoritatea tineri, lucrează şi scot la lumină un proiect inovator, îndrăzneţ, pe care îl joacă cu atâta poftă. Îi vezi că se joacă şi că le place. Şi ca spectator te bucură să vezi aşa ceva. Te bucură să vezi nişte actori care se luptă şi vor să facă teatru, actori care îşi asumă riscul să facă un proiect din care abia îşi scot investiţia. În teatrul independent, în majoritatea cazurilor, sau cel puţin în Iaşi, tu faci tot. Tu îţi alegi textul, de multe ori chiar tu îl traduci, tu îţi alegi echipa, tu faci decorul, scenografia, tu cauţi muzica, tu gândeşti proiectul, tu-l promovezi, tu aduci public, tu îţi asumi toate riscurile. Este destul de greu şi cumva eşti obligat să iasă bine, altfel nu s-a meritat efortul. În schimb, după premieră, când ai un produs finit simţi o satisfacţie copleşitoare. Când ştii că totul e făcut şi muncit de tine îţi respecţi munca şi vei juca de fiecare dată acel spectacol cu sufletul. Din păcate nu avem foarte multe spaţii în Iaşi în care se joacă teatru independent. La un moment dat erau vreo cinci-şase, dar acum cred că sunt două sau trei, dar am încredere că pe viitor lucrurile vor sta mai bine. Ce să mai...vă aştept la teatru!

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Mai este de lucru la naţională

Nicolae GRECU

Mai este de lucru la naţională

Cum şi când va decurge lucrul ăsta rămâne un mister. Deocamdată, misterul Ianis Hagi s-a elucidat parţial.

opinii

Manolescu

Eugen MUNTEANU

Manolescu

Vestea morții lui Nicolae Manolescu a fost pentru mine, cred că și pentru mulți alții, o surpriză totală, într‑atât de mult ne obișnuiserăm să îl considerăm nemuritor!

Spaţiul sacru (4)

arh. Ionel OANCEA

Spaţiul sacru (4)

O dată cu construirea Palatului Patriarhiei în anul 1907, utilizarea betonului armat s-a generalizat şi în România. O problemă specifică a arhitecturii româneşti cu structuri din acest material atât de versatil este legată de expresivitate. De cele mai multe ori structura de beton armat a fost ascunsă vederii şi în puţine cazuri s-a pus în valoare specificitatea noului material de construcţie. 

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

pulspulspuls

De râsul curcilor: filială ieşeană de partid îşi caută lider pe Facebook

De râsul curcilor: filială ieşeană de partid îşi caută lider pe Facebook

Au echipa, dar nu au şef, cum ar veni. Iacătă un anunţ apărut zilele astea pe un grup de facebook din Podu, stimaţi alegători! Asta e de râs, dar haideţi să vă spunem şi partea care ar putea fi de plâns! 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri