Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
În cinstea jubileului, mă gândesc doar să spun ceva despre un prieten care m-a învăţat un cuvânt nou.
Sistemul meu organizat de arhivare îmi semnalează că acest articol poartă numărul 150. De o sută şi cincizeci de săptămâni, necontenit, scriu în acest colţ de pagină, la invitaţia lui Toni Hriţac. Sunt, în sistemul antic, trei jubilee. Prilej, deci, de jubilaţie.
Chiar cu riscul unor surâsuri maliţioase, am publicat aici multe comentarii elogioase şi entuziaste despre oameni, cărţi sau evenimente culturale care mi-au plăcut amorţindu-mi, câteodată, simţul critic care se cuvine a fi necruţător şi liber. Am dat curs unor astfel de "exerciţii de admiraţie" dintr-un calcul formativ şi educaţional asumat într-o lume care a uitat bucuria dezinteresată şi amicală a jubilaţiei. A sărbătorii profilactice şi modelatoare. A generozităţii.
Sunt invitat în aceste zile la Suceava, în oraşul meu natal, să vorbesc despre poezie, adică despre jubilaţia culturală gratuită, efemeră şi pură în însăşi substanţa ei, în ciuda asumatei mele incompetenţe în lumea criticii literare. În cinstea jubileului, mă gândesc doar să spun ceva despre un prieten care m-a învăţat un cuvânt nou. Cam aşa:
"Ceea ce surprinde la poezia lui Doru Mihai Mateiciuc, autor suceavean, lansat în presa culturală studenţească ieşeană a anilor 80, este, în primul rând, o fericită inadecvare. O rupere de ritm, o tuşă subtilă, rafinată, minimalistă, care răstoarnă neaşteptat echilibrul şi stabilitatea la care te-ai fi aşteptat de la el. Bucovinean destoinic, onest şi generos, Doru Mihai Mateiciuc are o solidă formaţie ştiinţifică, realistă, ca strălucit absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie «Gr.T. Popa» din Iaşi, fiind şi astăzi unul dintre puţinii oameni pe care îi cunosc ce este literalmente devorat de muncă. De fapt, munca nu e decât un instrument pentru uriaşa lui foame de creaţie şi artisticitate şi cei care l-au văzut la lucru, în cabinetul său stomatologic de la Suceava, au fost martorii modului special în care, dincolo de rigorile ştiinţei medicale, arta stomatologului se poate învecina cu rafinamentul sculpturii în bobul de orez sau cu fineţea jocului marmoreean de nuanţe a şlefuitorului oriental.
Deşi nu este evidentă la prima vedere, inadecvarea subtilă a doctorului cu lumea este corectată, în filigran, de reverberaţiile extrem orientale ale poeziei sale, de vibraţiile spirituale pe care şi le cultivă constant, cu metodă, împătimitul de spiritualitate şi poesis care e Doru Mihai Mateiciuc. Pentru că, în cazul lui, rigoarea e de rigoare, dar poezia transcede.
În primul rând, te frapează constatarea că poetul se nutreşte din rădăcini bine definite: seva identitară bucovineană, pe care o regăseşte vegetal (iubesc această ţărână/ -un bulb de brânduşă -/cu toată suflarea/ cu toată vederea/ cu toată...), o regăsire pe care însă simte nevoia să o scoată din registrul mundan, riguros şi rece al botanicii, însufleţind-o poetic (în genunchii minusculi ai brânduşei/ lumina oftează abia auzit). Această reverenţă faţă de baştină şi, inevitabil, faţă de familie (dă-mi tată haina roasă de molii// (ai dus pe umeri drumuri fără întoarcere )// dă-mi tată haina roasă de molii/ e vremea să plec de acasă// vezi// iarba face, în urma mea, primul pas...) sunt semnele care marchează înmugurirea eu-lui poetic, o ieşire la lumină făcută, cuviincios, dar sigur printr-o respectuoasă reverenţă tradiţiei, gest ce marchează întotdeauna ieşirea în lume, desprinderea de coconul hrănitor şi sigur al căminului. Sunt, de altfel, versuri de tinereţe, din perioada şcolilor, care arată, dincolo de elanuri sau imperfecţiuni, o voce poetică autentică.
Alcătuirea acestui volum de debut este, de asemenea, neaşteptată. Doru Mihai Mateiciuc a strâns aici versuri care jalonează o aventură poetică de peste trei decenii. Bucovinean chibzuit, autorul nu s-a grăbit niciodată, precum majoritara pletoră de versificatori de circumstanţă a vremii, ci a scris doar sub dicteul frugal al nevoii personale. A publicat, când şi când, în revistele culturale ieşene ale deceniului al optulea şi al nouălea, în primul rând în «Opinia studenţească», din a cărei fabuloasă redacţie a făcut parte pe timpul studenţiei şi unde a surprins critica timpului cu o construcţie lirică în forma fixă inspirată de tradiţia niponă şi de rigorile haiku-ului, a haikai-ului sau a tankăi. Alegere estetică nu lipsită de un anume risc. Puţini cititori au cum să ştie, astăzi, detalii despre celebritatea poeziei Ultima lebădă (sub lacul încremenit/ continuă să danseze/ patinatoarea), publicată în anii '80 într-o revistă studenţească, şi apoi reluată şi în prima antologie de haikai de la noi (Florin Vasiliu - «Umbra libelulei», Ed. Haiku, Bucureşti, 1993, p.121) care, în anii aceia de obsesiv limbaj dublu, a ridicat sprânceana cenzorului de la judeţeana de partid, ajungând să vadă lumina tiparului după multe negocieri şi tergiversări.
Prima secţiune a volumului, Călătorii în miezul neîntrerupt, cuprinde o serie de poezii scrise în perioada liceului şi a studenţiei, 1978 - 1988, şi reprezintă, într-un fel, creuzetul în care, alchimic şi poetic, s-a forjat lumea şi stilul autorului. Sunt aici, creaţii distincte şi inegale, de la ecourile adolescentine ale fascinaţiei pentru locurilor natale, la contrapunctul oriental atât de contrastant cu clişeele naţionaliste sau păşuniste ale epocii, dar şi cu tiparele optzeciste ale timpului, mulate după poezia beatnicilor americani. Sunt reluate în această secţiune evenimente inaugurale precum primul tanka scris în România, Memoria (1985), străfulgerări premonitorii, Fostelor neveste sau evocarea aurorală a nevoii de definire a unui algoritm propriu din seria Poesie. E un ciclu care stă sub urgenţa definirii unei chei de lectură a tumultoasei sale vieţi interioare, o luptă tentaculară între rigoarea şi coerenţa bucovineană şi efervescenţa tăcută a erupţiei sufleteşti, stăpânită cu calm şi acoperită de artistica, rigida mască a politeţii orientale. Cu structură fixă (glasul ciocârliei/ subţire/ sprijină soarele ud).
Secţiunea a doua, a poemelor scrise la maturitate, între 1988 şi 2008, prefigurează o construcţie lirică mult mai somptuoasă, pusă de autor sub semnul Peştelui austral (prin tunelul lui kavafis pătrunzi/ biciuieşti clădirile. ploaia ne ocoleşte// avem o singură dragoste şi o singură moarte/ când pipăim zidurile cu bastonaşe albe). În aceste poeme, scrise ad libitum la intervale mai mari de timp, se ghiceşte o mai complexă organizare a materialului poetic, o nevoie de construcţie elaborată, pe măsura adâncirii experienţei de viaţă şi a gradului de rafinare a trăirilor interioare. Fatalmente însă, autorul e, totuşi, mereu prins, inevitabil aproape, între coperţile contrastante ale propriei vieţi (voi rămâne închis între extreme. aşa cum/ este/ grămăjoara de orez lipicios între beţişoare/ ţigara stinsă între cele două degete inoxidabile). Captiv fără scăpare, de asemenea, între vocile poetice dominatoare, modelatoare, castratoare sau mângâietoare ale locului, poetul simte nevoia să ne dezvăluie cea de-a doua faţetă a rădăcinilor sale, cele eterate, creionând întâi O scurtă istorie despre prietenul mihai e. Pentru ca apoi, să încheie cu O scrisoare de la vecinul nicolae l.,subtilă reverenţă către Eminescu şi Labiş, autori magici care i-au hrănit foamea de poezie decenii la rând.
Cu acest debut surprinzător, căci e, probabil, primul autor care debutează cu o «antologie», Doru Mihai Mateiciuc îşi poate Dinnouacum băga liniştit picioarele. La locul lor în botforii eleganţei şi autenticităţii, acolo unde le e locul! (stai cu picioarele în apa rece din lighean/ eşti îmbrăcat în halatul de duminică/ ai pe genunchi o carte de poezie/ şi nu-ţi vine a crede că iar ai debutat/ te gândeşti că în acelaşi timp/ cu picioarele în apa rece din lighean/ îmbrăcaţi în halatele de duminică/ cu cartea de poezii pe genunchi/ atâţia cititori râdcascătraducînjură // şi nu pot crede că iar ai debutat ).
x
Rafee - le sunt striaţiile de pe cerul gurii care, împreună cu papilele gustative de pe limbă, ne ajută să descoperim şi să experimentăm aromele, condimentele sau otrăvurile distilate ale vieţii. Ele sunt potecile încâlcite ale gustului. Poezia lui Doru Mihai Mateiciuc, prin simbioza sa neaşteptată de acurateţe ştiinţifică şi vibraţie spirituală, e asemenea unei scene bizantine de la Voroneţ pictată minimalist cu o pensulă orientală. Ca să o descifrezi trebuie să-ţi educi rafeele: (alunecând pe rafee/ limba închide clădiri albastre)".
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Cât costă kilogramul de miel de Paște: ”Nu-mi pot permite luxul ăsta”
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Rusia a primit un avertisment scris de la SUA înainte de atacul terorist de la Moscova
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |