Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Reformă, reformă, dar s-o ştim şi noi…

GALERIE
alexandru calinescu200
  • alexandru calinescu200
- +

Ce mai este ”comunist” în actualul PSD? E suficient să ne gândim la recenta campanie electorală, care a debutat cu un gigantic miting, de tip ceauşist, pe Arena Naţională şi care a continuat cu osanale delirante adresate premierului şi cu atacuri josnice vizând demolarea contracandidatului, totul în cel mai autentic stil al propagandei ”de partid şi de stat”, ca să reiau formula consacrată.

După eşecul lui Victor Ponta la prezidenţiale, partidul social-democrat a părut că este însufleţit de o năvalnică dorinţă de reformă. Că avem a face cu o necesitate vitală pentru partid, e în afară de orice îndoială. Mulţi comentatori au glosat pe marginea acestui subiect, iar Andrei Pleşu chiar a propus câteva soluţii de regenerare a partidului stângii româneşti (soluţii valabile, de altfel, şi pentru alte partide de pe scena politică). Nu cred însă că sfaturile lui Andrei Pleşu vor fi luate în seamă de cei de la PSD. Oricum, Victor Ponta declara dăunezi că aşteaptă sprijin de la intelectualii de stânga, citându-i pe Costi Rogozanu şi pe membrii platformei CriticAtac. E curios că un social-democrat ce se mândreşte cu relaţiile pe care le-ar avea cu Tony Blair se arată interesat de nişte tineri care s-au ilustrat prin luări de poziţie radicale, proprii extremei stângi. E de presupus că intervine aici şi nostalgia după Che Guevara…

Unul din punctele sensibile este acela legat de percepţia partidului ca partid ”comunist” (sau, mă rog, ”comunistoid”). S-a invocat numele lui Ion Iliescu, de unde o discuţie ce este, în opinia mea, lipsită de sens. Ion Iliescu nuare cum să nu fie asociat cu Partidul Comunist Român, în cadrul căruia a deţinut multă vreme poziţii de frunte. După victoria ”Revoluţiei de catifea” Vaclav Havel a făcut tandem cu Alexander Dubcek, dar fostul lider al comuniştilor din Cehoslovacia se remarcase, în 1968, prin opţiunea sa reformistă, graţie căreia a făcut posibilă ”Primăvara de la Praga”; Dubcek a fost înlăturat după invazia trupelor sovietice, iar reapariţia sa, două decenii mai târziu, a avut o înaltă semnificaţie simbolică. Iliescu, ajuns în (relativă) dizgraţie, se instalează la putere în decembrie 1989, îi înştiinţează pe sovietici ”cine suntem şi ce vrem”, iar ulterior diabolizează partidele istorice, condamnă proprietatea privată, se serveşte de mineri pentru a reprima mişcarea de opoziţie din Piaţa Universităţii etc., etc. Sigur, Ion Iliescu era o lumină intelectuală faţă de un Emil Bobu, dar nu rămânea mai puţin un activist de profesie, marcat de dogma marxist-leninistă. Semnificativ este şi faptul că în evenimentele din decembrie 1989 rămân multe pete albe datorită tot lui Iliescu - identitatea ”teroriştilor”, execuţia în regim de urgenţă a cuplului Ceauşescu ş.a.m.d.

Ce mai este ”comunist” în actualul PSD? E suficient să ne gândim la recenta campanie electorală, care a debutat cu un gigantic miting, de tip ceauşist, pe Arena Naţională şi care a continuat cu osanale delirante adresate premierului şi cu atacuri josnice vizând demolarea contracandidatului, totul în cel mai autentic stil al propagandei ”de partid şi de stat”, ca să reiau formula consacrată. A fost folosită din nou arma minciunii grosolane: dacă în 1990 se spunea că ţărăniştii ascund droguri şi tipăresc dolari, acum am aflat ca la secţiile de vot din străinătate sosesc autobuze ce transportă persoane a căror misiune este să perturbe votul şi care de altfel nici nu vorbesc bine româneşte. A mai declarat dl Dragnea că majoritatea voturilor exprimate în ţară pe listele suplimentare erau pentru… Iohannis, deşi nimeni n-ar fi putut şti unde mergeau aceste voturi pentru simplul motiv că buletinele respective se amestecau în urne cu celelalte. Lista minciunilor enorme e lungă şi aş putea da multe alte exemple. Cam tot aşa erau concepute campaniile de dezinformare declanşate de comunişti în lupta lor cu burghezii, cu chiaburii sau cu imperialiştii nord-americani. Perpetuarea acestor practici mi se pare cu totul anacronică.

Ca să demonstreze că acuzaţiile care se aduc partidului social-democrat sunt nedrepte, Victor Ponta a invocat ca argument vârsta domniei-sale. Argument lipsit de pertinenţă: poţi fi foarte bine comunist la 40 de ani aşa cum poţi fi maoist sau admirator al lui Che Guevara la 20; iar la unii derivele stângiste, de regulă maladii ale vârstei tinere, se perpetuează până la adânci bătrâneţe. Un alt tip de fals argument am întâlnit într-un interviu al dlui Ioan Rus. Tinerii şi intelectualii, declara domnia-sa, nu pot fi decât de stânga. Părere împărtăşită de noul ministru al culturii, cunoscut până acum drept cronicar de fotbal şi consilier al lui Ion Iliescu, care afirmă că este de stânga fiindcă acolo se află inima. Ceea ce mi-a adus aminte de un celebru moment dintr-o dezbatere televizata (tot într-o campanie prezidenţială) în care se confruntau Valéry Giscard d’Estaing şi François Mitterrrand; Giscard i-a spus atunci lui Mitterrand, care făcea mare caz de umanismul doctrinei socialiste: ”să ştiţi că dumneavoastră, oamenii politici de stânga, nu deţineţi monopolul inimii”. Circulă, într-adevăr, imaginea caricaturală a dreptei care nu e receptivă la nevoile celor sărmani, care nu promovează proiecte ”progresiste” etc. Or, sunt nenumărate exemple care dovedesc contrariul, de la republicanul Lincoln care a abolit sclavia până la Simone Veil care, într-un guvern de dreapta, a obţinut în Franţa, în anii 70, legalizarea avortului. Iar dacă în multe ţări occidentale a fost, o vreme, o modă printre intelectuali ralierea la stânga (cu variantele stalinism, maoism, castrism etc.), au existat, din fericire, intelectuali străluciţi de dreapta care au ştiut să păstreze dreapta măsură.

Reformă în PSD? Constat, deocamdată, că în ciuda lucrurilor oribile debitate în campanie Gabriela Firea a rămas purtătoare de cuvânt şi prestează în continuare, cu aplomb, la talk-show-uri; că nimeni în partid nu s-a obosit să-l admonesteze pe Mirel Palada, protagonist al unor ieşiri suburbane descalificante; că Liviu Pop e din nou ministru, probabil ca recompensă pentru zelul pe care l-a arătat în 2012 în calitate de ministru al Educaţiei, când a izbucnit scandalul plagiatului; că Ecaterina Andronescu, deşi e sub urmărire penală, tot face şanţ de la un studio TV la altul, că un Codrin Ştefănescu e la fel de grobian-agresiv ş.a.m.d.

Şi atunci? Să fi început reforma şi noi să nu fi observat?

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri