Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Reinventarea criticii (I)

GALERIE
petru bejan
  • petru bejan
- +

 Veacul tocmai trecut a impus mutaţii importante în configuraţia artelor vizuale. Avangardele moderniste - se ştie - au impus stiluri, vocabulare şi tehnici de lucru radical înnoitoare. 

Invocată frecvent în discursul filosofic, „moartea artei” anunţa în fapt încheierea unui ciclu, sfârşitul unei poveşti „frumoase”, apusul modului tradiţional de a face şi a recepţiona arta. Alături de canoanele clasice ale recunoaşterii „operei de artă”, bulversate au fost şi exigenţele criticii de profil. Trăim în plină „post-artă” sau în „post-istoria” artei; suntem contemporani artei de după „sfârşitul” acesteia, când totul este pulverizat, relativizat şi permis (A. Danto). Des-invocata „agonie” a artei este însoţită şi de o inevitabilă deconstrucţie teoretică a criticii. Constatând fundătura în care părea să fi ajuns aceasta, Artpress - o revistă pariziană specializată în promovarea artei contemporane - şi-a propus în numărul din ianuarie 2011 să discute despre posibilitatea de a „reinventa critica”. Care este rolul acesteia? Cum se vede astăzi „misiunea” criticului? La ce mai putem spera?

Privită retrospectiv, critica de artă şi-a dovedit cu prisosinţă utilitatea culturală. Ar fi suficient să inventariem, fie şi schematic, formele pe care aceasta le-a îmbrăcat în timp. Un Diderot, bunăoară, prefera critica „inventivă”, Baudelaire - pe cea „metodică” şi sistematică, Apollinaire practica o critică de „circumstanţă”, ocazională. Clasificările recente abia ţin pasul cu diversitatea de criterii şi abordări. Se vorbeşte despre o critică formalistă (în cazul lui Clement Greenberg), dar şi de replici intelectuale (Harold Rosenberg), referenţiale (descriptive sau informative), preferenţiale (emotive), militante, fatice, poetice, interpretative, promoţionale… (Dominique Chateau). Într-o circumscriere metodologică atât de vagă şi aproximativă, care să mai fie atunci menirea criticii? Dar a criticului? Să dezvăluie „adevărul” unei opere de artă? Unei expoziţii? Vreunui artist? Să descopere valori? Să legitimize anumite practici?

Deşi aparent neproblematic, conceptul „criticii” este luat de regulă în două înţelesuri majore - unul filosofic (kantian), altul ideologic (marxist). În primă lectură, critica este analiză, evaluare, judecată, discernere, deliberare. În al doilea sens, critica este percepută ca formă a „luptei de clasă”, ca „armă” contondentă prin care proletariatul subminează din temelii rânduielile nedrepte ale capitalismului nemilos şi exploatator. Critica, în această accepţiune, este asociată contestării, protestului şi angajamentului partinic. Se pare că acest din urmă înţeles a prins rădăcini în mentalul cultural.Critica nostalgică invocă teme socotite anacronice şi desuete (frumuseţe, armonie, pricepere artistică, operă), pe când cea revoluţionară vorbeşte despre contestare, resistenţă şi transgresiune (Jean-Marc Lachaud). Ce avem, în rezumat? Conservatorism şi paseism - de o parte; activism şi militantism - pe de alta.

În privinţa „accentelor” critice, mutaţiile sunt vizibile în timp. După Război, criticii americani au privilegiat formalismul, dând atenţie suprafeţelor şi mai puţin conţinuturilor. Pe Bătrânul Continent, anii '70 sunt marcaţi de tentaţia „raţionalizării” criticii, astfel încât protagoniştii doreau să confere acesteia o alură „obiectivă” (Catherine Millet). Critica „veche” miza pe verosimilitate şi relativism; cea nouă se voia ştiinţifică şi exactă. Discursul critic se academizează, fiind exersată predilect în forme intelectualizate (evaluative şi interpretative). Universitarii, istoricii de artă, filosofii, sociologii, lingviştii, semioticienii se substituie treptat literaţilor - care deţinuseră până atunci monopolul opiniei. Criticul se ia şi este luat în serios; el devine „conştiinţă radicală” a vremii sale, preocupat de asanarea realităţilor economice şi politice precare. Ideologia mişcărilor studenţeşti protestatare s-a impus şi în tonalitatea „noii critici”. Sursele de căpătâi ale acesteia: Marx, W. Benjamin, Adorno, Marcuse, Althusser, Lacan.

Anii '80 atenuează în chip simţitor dimensiunea critică a artei. Criticul îşi asumă responsabilităţi noi în instituţiile de artă: este director de galerie şi comisar de expoziţie (curator), barometru al pieţei, negociator şi releu de interese. Critica se pune în serviciul instituţiilor de decizie. Mai mult… Statul absoarbe funcţia critică, subvenţionându-i artiştii care îl critică. Critica a fost neutralizată şi înlocuită cu discursul de autoritate, cu prezentările complice. Criticul, la rându-i, a devenit „purtătorul de cuvânt al artiştilor, impresarul lor” (Rainer  Rochlitz).

Locul criticului înverşunat din oficiu (criticul - călău, judecător, comisar de poliţie, inspector sau controlor de calitate) este luat de criticul - partener, prieten, chiar „fan” sau admirator al artistului. Devenit complice al acestuia, el uită să... critice, să evalueze sau să interpreteze. Critica postmodernă se limitează de multe ori la a promova şi lăuda. Uniform, univoc şi monoton, discursul encomiastic, elogios, consacră moartea oricărei critici, în favoarea unei „estetici a resemnării şi acceptării” (Guy Scarpetta) - aberante, stereotipe şi neinteresante… 

Petru Bejan este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Filosofie din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza” şi membru al AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri