Eurotrip
epimedica
franco
mesterescu

S-a stins rivalul lui Zatopek

GALERIE
mimoun-alain
  • mimoun-alain
- +

Alain Mimoun , legendă a atletismului francez, a încetat din viaţă, joi seară, la 92 de ani. El a marcat istoria atletismului datorită victoriei în proba de maraton de la Jocurile Olimpice de la Melbourne, din 1956, unde l-a dominat pe cehul Emil Zatopek.



Născut la 1 ianuarie 1921 la El Telagh, în Algéria, primul dintre cei şapte copii ai unui agricultor, Ali Mimoun Ould Kacha a descoperit atletismul în timpul serviciului militar, efectuat în armata franceză. În 1944, la Monte Cassino (Italia) a fost  rănit la piciorul stâng, dar reuşeşte recuperarea datorită unui chirurg inspirat. În 1947, la 26 de ani, a câştigat primul din cele 29 de titluri naţionale. În continuare a rămas în istoria alergărilor lungi prin duelurile sale cu marele alergător ceh, Emil Zatopek, supranumit "omul-locomotivă". Cinci finale importante consecutive (10.000 m la JO de la Londra 1948, 5.000 şi 10.000 m la CE Bruxelles 1950 şi aceleaşi probe la JO Helsinki) au avut aceiaşi primi doi clasaţi: 1. Emil Zatopek; 2. Alain Mimoun. Legendarul Zatopek ajunsese să fie o obsesie pentru alergătorul franco-algerian, dar momentul de glorie pentru Alain Mimoun a venit în toamna anului 1956, cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Melbourne. Zatopek, un alergător care avea ca deviză "mă va învinge cine se va antrena mai bine ca mine" a început să piardă din ritmul victoriilor. Proba de 5.000 a devenit prea rapidă pentru el, un rus care nu se ostenea prea mult cu alergările pe stradă, Vladimir Kuţ, a început să-l bată tot mai des şi, în 1956, "omul locomotivă" a decis să participe doar la maraton, probă în care deţinea titlul olimpic, după irepetabila triplă din urmă cu patru ani. Dar la maratonul australian era şi Alain Mimoun, nici el la prima tinereţe, având 35 de ani. Zatopek a strâns din dinţi, s-a crispat ca de obicei, cu celebrele sale grimase ("când îl vezi alergând ai senzaţia că în câteva minute se va prăbuşi pe pistă", spunea un contemporan). La Melbourne, Emil a înţeles că trecerea anilor nu poate fi învinsă prin voinţă. Extenuat, trecând linia de sosire al şaselea, Emil Zatopek s-a interesat cine a câştigat cursa. El credea că sârbul Franjo Mihalic, primul favorit, este câştigătorul. "Tu nu mă feliciţi, Emil?", a auzit Zatopek o voce în limba franceză. Faţa lui Zatopek s-a luminat când a realizat că marele său rival şi, în acelaşi timp, un prieten apropiat, a reuşit în sfârşit o mare victorie. La 35 de ani, Alain Mimoun a câştigat primul maraton pe care l-a alergat în viaţă. Cu o zi înaintea cursei, Mimoun a primit o telegramă care îl anunţa că soţia sa a dat naştere unei fetiţe, pe care a botezat-o Olympus. "Îmi compar cariera cu un castel. Argintul de la Londra a fost fundaţia, cele două medalii de argint de la Helsinki, pereţii, iar titlul de la Melbourne a fost acoperişul", spunea Alain Mimoun în 1956.
Alain Mimoun a alergat maratonul olimpic şi în 1960, la Roma, unde s-a clasat pe locul 34. Cu puţin înainte de decesul său, la vârsta de 92 de ani, Alain Mimoun încă mai alerga între 7 şi 10 kilometri pe zi. Deşi cu un an mai tânăr decât Alain, "omul locomotivă" s-a stins din viaţă acum 13 ani.

Comentarii Facebook

Ultima ora

editorial

Tabăra Brexit a câştigat; şi acum ce urmează?

Alexandru LĂZESCU

Tabăra Brexit a câştigat; şi acum ce urmează?

După ce pe tot parcursul campaniei i-au încredinţat că toate scenariile pesimiste sunt doar nişte sperietori şi că oricum nu trebuie să se încreadă în experţi, e foarte posibil ca dezastrul să fie chiar mai mare decât îl estimaseră aceştia.

Filmuletul zilei

opinii

Despre rădăcinile sufletului poetei Luminiţa Cioabă

Nichita DANILOV

Despre rădăcinile sufletului poetei Luminiţa Cioabă

Versurile poetei din Sibiu respiră multă linişte şi candoare sufletească. Ele seamănă cu desenele făcute de copii pe zidurile caselor sau pe aleile parcurilor. Culorile sunt naive, vii, ca şi întrebările pe care vocile lor cristaline le  pun, aşa, în joacă, adulţilor aflaţi în preajmă.

La revedere, prieteni! (I)

Lucian DÎRDALA

La revedere, prieteni! (I)

La sfârşitul lunii februarie am publicat un text segmentat în două părţi (22 şi 29 februarie) intitulat „Referendum contra Europei”. Premierul Cameron tocmai se întorsese de la Bruxelles cu acordul ce includea câteva concesii menite să-i faciliteze campania pentru menţinerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. Cititorii acestui articol sunt invitaţi - cu respect, ca întotdeauna - să acceseze şi acele două articole, spre a evalua în ce măsură intuiţiile mele de atunci s-au dovedit sau nu corecte. Mai jos, încerc să exprim câteva puncte de vedere, după victoria taberei Brexit.

Ciudăţeniile sorţii

Michael ASTNER

Ciudăţeniile sorţii

Marţi, înainte de Rusaliile ortodoxe, mi-am luat bilet de tren ca să plec la Amnaş. Pentru joi - vorba aia, să văd şi eu meciul României cu Elveţia. Mi-am pregătit ce era de pregătit încă de miercuri, mi-am cumpărat ce mai era de cumpărat joi dimineaţa (de la Lidl, din Piaţa Alexandru), apoi nu-mi rămăsese decât să-mi fac bagajele. Să pun toate cele necesare-n rucsac, iar cele trebuincioase pe drum în geanta de mână. N-am reuşit. 

pulspulspuls

Un ieşean, motivul pentru care şefii leberali înfruntă huiduielile şi scuipaţii la fuziunea cu uneperiştii

Un ieşean, motivul pentru care şefii leberali înfruntă huiduielile şi scuipaţii la fuziunea cu uneperiştii

Ştim că multă lume de prin zona leberalilor care aşteaptă rândul la ciolănel ar fi înjurat printre dinţi în ultimele zile, după ce s-a auzit că, deşi abia încap ei la împărţit posturi şi locuri pe liste, şefii de la Bucale vor să mai dea din acest puţin şi uneperiştilor. 

Caricatura zilei

Brexit

Editia PDF

Intrebarea zilei

Care ar fi prioritatile administratiei locale pentru municipiul Iasi?

vezi raspunsuri

Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.