Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Sandros

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Mizanscena nu clarifică de ce piesa se numeşte Sandros. Chiar dacă titlul nu este explicat, se poate lua ca punct de plecare unul dintre delirurile Cassandrei, în timpul căruia aceasta deplânge sfârşitul lumii, aducându-i în discuţie pe cei patru călăreţi ai Apocalipsei ”năpustindu-se bubuind asupra Pământului”, pentru a interpreta titlul. 

Sandros ar putea fi o referinţă la Apocalipsă, la Iisus şi la Antichrist. Puritatea nu este reprezentată de Astyanax (copilul Andromacăi şi al lui Hector), ucis de greci conform mitologiei, redus în actuala reprezentaţie la ceva înfăşat rudimentar într-o pătură şi legat cu sfoară. Dimpotrivă, puritatea e întinată şi este reprezentată de Sandros, un tânăr orfan care învaţă să omoare de mic şi care e la rândul lui omorât. În finalul piesei ambiguitatea este sporită, în loc să fie înlăturată: motivul revenirii lui Christos e acelaşi cu motivul primei veniri şi al sacrificării, dragostea faţă de umanitate (”poate voi/ Dumnezeu să fie/ milostiv/ faţă de toată lumea”). Sandros rămâne la nivelul unei potenţialităţi care nu ajunge să se activeze (”s-a terminat deci/ n-am fost copil/ nici adult n-am apucat să fiu/ cine ştie de ce am trăit şi de ce am murit”) - o idee, o sugestie.

Actualizate, cinci personaje feminine din tragedia antică întâlnesc alte şase caractere feminine contemporane, cu o personalitate la fel de puternică. Pe muchia fragilă dintre personaj de tragedie greacă şi personaj construit pe baza psihologiei moderne, actriţele au roluri de mare forţă. Georgeta Burdujan este foarte dramatică şi întruchipează o Hecuba care încearcă să-i joace feste destinului, în aceeaşi măsură în care destinul îi râde în nas, dejucându-i toate planurile pe care şi le făcuse în legătură cu fiii ei; durerea mamei care îşi pierde fiii e de nedescris. Hecuba are momente de pierdere a conştiinţei, în care delirează, evadând din prezent, dar şi momente de o luciditate insuportabilă şi o personalitate contradictorie - este în acelaşi timp fragilă şi puternică, dreaptă şi nedreaptă, milostivă şi crudă, fiicele şi nurorile ei având, la rândul lor, sentimente contradictorii faţă de ea. Jucând-o pe Andromaca, Catinca Tudose îşi valorifică potenţialul pentru dramă, dincolo de neurasteniile şi nevrozele personajelor anterioare. Andromaca e acum o femeie frustrată care suferă şi a cărei răutate se revarsă asupra celorlalte, însă justificările psihologice ale suferinţei ei sunt foarte bine clarificate prin interpretare. În rolul Elena, Livia Iorga nu e scoasă din tiparul de femeie fatală, vampă sexy, o tipologie pentru care majoritatea regizorilor o aleg, deşi a demonstrat de-a lungul timpului că poate face faţă şi tipologiei opuse; de fapt, personajul ei are o uşoară latură contradictorie, însă postura de ingenuă e evident jucată. În rolul Cassandra, Irena Boclincă este personajul cel mai detaşat de scenariu, o compoziţie îngroşată, maladivă, la limita umanului. Prin această compoziţie, actriţa îşi pune în valoare vocea, postura corporală, privirea. Cristi Avram pare să îşi dea seama că uneori, atunci când atinge şi depăşeşte o anumită limită, tragedia tinde să se confunde cu comedia grotescă, iar Irena Boclincă surprinde foarte bine acest aspect prin compoziţia ei. În fine, Alexandra Bandac este deja o actriţă nu doar sârguincioasă, dar şi vizibilă pe scenă prin elaborarea rolului prin gestică şi are o voce bună. Ar mai fi de menţionat tânărul Remus Stănescu, interpretându-l pe Sandros, încă student la Teatru, având şi el o voce bună, apoi Diana Chirilă în rolul Penthesilea, amazoana în uniformă camouflage, lipsită de emoţii, uşor surprinsă doar de previziunea propriei morţi.

Aşa cum reiese din prezenta punere în scenă, Cristi Avram este un epigon al lui Radu Afrim. Cassandra are un microfon de cap pentru amplificare atunci când prezice ceva în mijlocul a ceea ce în termeni moderni s-ar numi o criză de nebunie. Într-unul dintre momentele ei de lamentaţie, tânărul regizor preia o temă muzicală din Între noi e totul bine, care ar fi trebuit să contribuie la crearea atmosferei şi la conturarea unei anumite stării emoţionale, însă nu face decât să reamintească momentul din spectacolul lui Afrim, emoţia de atunci contrastând cu stilul mai degrabă reflexiv al lui Cristi Avram. Prin fumul din scenă cred că urmăreşte tot să sublinieze atmosfera anumitor momente. Dar de la a gândi cum să faci spectatorul să simtă un anumit lucru, la a-l aduce efectiv în punctul scontat e cale lungă. Modul în care Cassandra e detaşată de scenariu şi compusă, personajul bizar, din altă lume la care se ajunge, încercările de a construi atmosfera scenică în mijlocul unei mizanscene austere, cu elemente de decor precare, măştile (în cazul de faţă imaginea calului troian), inserţia unor momente de song sunt alte aspecte care ilustrează faptul că Cristi Avram se inspiră din stilul lui Radu Afrim, deşi, de cele mai multe ori, nici mizele şi nici finalităţile nu sunt aceleaşi.

Regizorul are câteva soluţii regizorale interesante (momentul Catincăi Tudose cu folia de plastic, exprimând sufocarea într-o lume condamnată la tăcere şi lipsită de comunicare, permanenta stare de asediu în care trăiesc femeile sau pictura murală în roşu cu oameni, case şi soare, exprimând singurătatea ca un ţipăt de disperare) şi lucrează bine cu actorii. Dintre tonurile solicitate de textul lui Katalin Thuróczy, i se potriveşte mai mult absurdul şi mai puţin psihologicul sau liricul. Deşi nu e vorba decât de o rescriere a tragediei femeilor troiene în cheie contemporană, la final se produce un soi de catharsis, deoarece, deşi extrem de solicitant, spectacolul se termină cu sentiment de bine inexplicabil şi de nedescris. 

(Sandros de Katalin Thuróczy, traducerea: Aanamaria Pop, distribuţia: Georgeta Burdujan, Catinca Tudose, Livia Iorga, Diana Chirilă, Alexandra Bandac, Irena Boclincă, Remus Stănescu, regia: Cristi Avram, scenografie: Bianca Boroş, premiera: 12 iunie 2017, Sala Uzina cu Teatru, TNI)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri